marți

supliment Taranul Roman - 24 ianuarie 2012



Proclamaţia de la Padeş

Hora Unirii
Vasile Alecsandri

Clăcaşii 
de Octavian Goga


Proclamaţia de la Izlaz

Noi vrem pamant! - 1894
George Coşbuc

Vinovati de genocid !
de Marius-Adrian Porojnicu

Ori....,ori.... !
de Marius-Adrian Porojnicu 

Romania jefuita !
de Marius-Adrian Porojnicu 

Fraţilor români!




vineri

Sa ne aparam tara!

Demonstratiile din ultima saptamana confirma faptul ca noi, romanii, incepem sa intelegem ca poporul (cei care muncesc si creaza avutia natioanla) este CEVA iar clasa politica (Partidele parlamentare) este ALTCEVA: o liota de paraziti, de oportunisti fara tata si fara mama, in stare de orice pentru ca ASTAZI sa traiasca EI BINE si... la naiba cu toti ceilalti!
De aceea este nevoie sa ne organizam; pentru ca raii s-au unit si vor sa ne distruga ca Neam si Tara.
Manole Benieamin
Presedintele sindicatului agricultorilor Cultivatorii Directi din Romania.

Comunicat de presa al SCDR

MESAJ PENTRU ROMANI:
Sindicatul Cultivatorii Directi din Romania, propune revenirea Regelui Mihai la conducerea tarii iar ministrii si secretarii de stat sa fie alesi prin concurs (sa se termine cu "simpatiile politice"). 
De preferinta CANDIDATII SA NU FIE ROMANI! Avem cel mai concret exemplu cu Raed Arafat, un arab care s-a dovedit mai roman decat toti romanii. 
Iar in ceea ce priveste actualii si fostii parlamentari, recomandam romanilor sa ii ia la intrebari CE AU FACUT EI pentru tara ca sa merite votul in anul electoral 2012? 
Suntem o populatie de peste 20.000.000 de romani. 

Avem dreptul si capacitatea de a fi reprezentati de oameni care nu si-au adus contributia la distrugerea tarii.

Secretariatul Sindicatului Cultivatorii Directi din Romania.

Biserica părăsită din cimitirul satului Baba-Ana


I se mai spune şi Biserica veche...
În  cimitirul satului Baba-Ana  se află Biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. Aici nu se mai ţin slujbe de vreo optzeci de ani, pentru că a fost construită o nouă biserică a satului, şi, astfel oamenii au uitat de cea veche, cum se întâmplă de altfel mereu cu toate cele de pe pământul acesta. Am mers la slujba de duminică în ziua de 05.07.2009, în biserica cea nouă, bineînţeles, pentru că cealaltă este destul de şubredă, şi după cum am mai spus nu mai este folosită de către creştini. După ce preotul a terminat predica, şi apoi s-a mai vorbit despre problemele legate de administrarea lăcaşului de cult, am putut vedea un document dintr-un registru al bisericii unde unul dintre preoţii comunei: Ioan Păcuraru a notat câte ceva despre lăcaşul de cult, şi unde bineînţeles, sublinia importanţa, rolul şi implicarea statului în conservarea tuturor monumentelor istorice.  
Şi totuşi,o femeie e ctitorul acestei biserici
Am aflat că, deşi nu există pisanie în care să se arate anul zidirii, pe cărţile vechi de slujbă, se găseşte următoarea însemnare: ”Această Sfântă şi Dumnezeiască carte, s-a cumpărat de către Medelnicereasa Sultana Falciana la leat 1815, noiembrie 1 şi s-a hărăzit la sfânta Biserică ce o au făcut cu cheltuiala sa din temelie”. Tot din această înscriere reiese că această femeie avea o moşie în satul Istău, Mizilul de astăzi, aşa se explică faptul că au fost bani pentru construirea bisericii. Se aminteşte numele primului preot slujitor: Popa Stan. Se mai menţionează faptul că această construcţie din ceramică a Bisericii a fost trainică şi a rezistat bine timpurilor. A fost acoperită cu şindrilă şi pardosită cu piatră. Este în formă de corabie cu lungimea de 15 m şi lăţimea de 6m, iar înălţimea de 4 m. Are o turlă de lemn învelită cu tablă aşezată în partea din faţă a bisericii care a slujit de clopotniţă. ”Catapeteasma este din zid, a avut numeroase reparaţii în 1894, când i s-au adăugit un antreu de lemn cu geamuri,care cu timpul s-a părăginit.”
Biserica cea nouă, a atras tot mai mulă lume,
Tot fostul preot Păcuraru, mai scrie mai scrie că “pictura interioară este din anul 1909, dar pereţii sînt coşcoviţi, pictura în tempera este afumată şi nu se mai cunoaşte nimic din ea”. In anul 1947 s-a reparat acoperişul când şindrila a fost înlocuită cu tablă, de asemenea s-a reparat uşa de la intrare, încuietoarele şi geamurile. Din 1815 se mai păstrează câteva icoane şi cărţi de ritual. Multe din icoanele vechi au fost repictate. Sunt caracteristice uşa de la intrare, din blăni de stejar cu balamale forjate, scara de lemn în spirală care duce la clopotniţă. Iată ce se spune despre cum a fost uitată: ”A fost biserică de enoriaşi din anul 1815 până în anul 1929, când a fost părăsită şi lăsată în păragină”. Dintre slujitorii acestei biserici amintim pe preotul Stan, preotul Ion  Dobre, cu Grigore Popescu şi preotul Dumitru. După ce am aflat aceste lucruri am mers să fac nişte poze, mi-aş fi dorit ca picturile să se păstreze pentru cât mai mult timp, dar din păcate acest lucru nu este cu putinţă, timpul, nu iartă, iar oamenii din păcate, încă nu au învăţat să trăiască pentru eternitate sau să îşi îndrume paşii cât mai aproape de Adevăr, să simtă viaţa din jurul lor, şi pe ei, să îşi acorde mai mult timp pentru ceea ce merită cu adevărat. Toate trec: clădiri, biserici, monumente, averi, doctrine politice, chiar şi viaţa, important este cu ce rămânem noi...
Carmen Mădălina Zafiu, studentă - USAMV BUCUREŞTI

joi

Eliberarea iobagilor din Transilvania în 1948


În 842 de ani de subjugare a iobagilor transilvăneni de către nobili au fost nevoiţi să îndure multă umilinţă, nedreptate şi foamete. În ,,Cronica Mârgăului" scrisă de preotul paroh IOAN UNGUR în anul 1858, este descrisă foametea  din 1815 – 1817, când oamenii fierbeau ,,cocenii goi, fără grăunţe  şi-i mâncau, ori iarbă, măcriş, lobodă  fără  pâine". Ţăranii erau numiţi de către nobili ,,amărâţi oameni proşti şi iobagi", erau subjugaţi iar în loc de plată ,,i-au bătut cu poltaua de smicele (mănunchiuri de nuiele) şi erau mai nebăgaţi în seamă decât nişte mahre (vite)". Nedreptatea era de nedescris: ,,tot pământul, toate pădurile, ba zic domnii că şi cerul care-i pe drept curtea lui şi acela îi aparţine. Proştii nu aveau nimic, numai necaz, slujba cea grea şi ficiorii să-i ducă în cătănie".
            Nobilii erau privilegiaţi ,,erau scutiţi de a da porţie şi de a da cătane pruncii lor, ei biruie şi stăpânesc toate locurile cele bune, proştii numa ce le da domnii şi ce nu le trebuia lor"
            Obligaţiile iobagilor erau multiple faţă de nobili. Erau impuse trei tipuri de rente: în produse, în muncă şi în bani. ,,Ziua, noaptea, vara, iarna, nu ca un iobag ci ca un rob cumpărat era tot în slujba domnească, cu carul, cu plugul, cu coasa, muierile cu belceaua (leagănul) se duceau la slujbă. Dacă nu i se părea cum lucrau îi bătea ca pe mahre şi de se ura îi vindea.
            Obligaţiile în muncă erau nelimitate, loturile fiind lucrate de femei şi copii sau ,,după ce-şi găta domnul său tot lucrul câmpului". Nu se puteau plânge la dregători de abuzurile nobililor pentru că ,,încă-l bătea”.
            Erau obligaţi să dea şi produse obţinute în agricultură: ,,din toate câte avea bietul om sărac, din semănătură, din grâu, ovăz, orz, din cânepă, da la domnul dijmă, adică a zecea parte, ba şi  din gâşte, din găini şi ouă, unt, caş din oi....". Mai vindeau lemne pe la târguri, alune, fructe de  pădure  pentru  că ,,da bieţii iobagi şi taxa domnească în bani". La toate acestea se adăugau şi alte abuzuri lăsându-i pe iobagi fără nici un fel de drepturi. Exemplu, vânzarea unui pământ sau o donaţie, avea loc cu tot cu iobagi. Nobilii aveau în schimb ,,raiul pe pământ", cu case, baluri, jocuri şi moşii întinse.
            În 1848, împăratul arborează steagul de mătase scris cu litere de aur: ,,Libertate, Egalitate, Fraternitate". Iată cum caracterizează NICOLEA BĂLCESCU atitudinea poporului din M-ţii Apuseni, în preajma anului 1848: ,,Îl văzurăm desfăşurând toată energia sa, stând neclintit ca granitul munţilor săi înaintea duşmanului ce măturase atâtea oştiri mari şi tari... Fusei fericit a găsi acolo, pe acele piscuri uriaşe, pe deasupra norilor, o naţionalitate şi o viaţă românească înfocată şi puternică"
            Începând cu 15 martie 1848, Imperiul Habsburgic din care făcea parte şi principatul Transilvaniei, a fost zguduit de mişcări revoluţionare. Pe 29 mai, prin rescriptul Împăratului FERDINAND, este convocată la Cluj, Dieta Ardealului, fiind chemate cele trei naţiuni ale principatului Transilvania (românii, ungurii şi saşii). ,,Deputaţii unguri nu lasă să aibă nici o naţie drept de naţionalitate, numai dânşii, ungurii, că ţara numai a ungurilor este, nu a saşilor, nici a românilor, deşi românii sunt cu două părţi mai mulţi decât ungurii".
            În ciuda  interdicţiilor organelor administrative, ştirile despre evenimentele de la Viena, Pesta, Cluj şi alte părţi se extind, tipărindu-se proclamaţii şi manifeste. Vestea desfiinţării robotei şi dijmei  a pătruns în ţărănime îngrozindu-i pe nobili. La Blaj se ţin grandioase adunări care nu schimbă situaţia politică dar au o influenţă pozitivă asupra închegării naţiunii. Înarmarea ţăranilor a constituit una din preocupările de bază ale revoluţionarilor români, în dotare intrând: lancea, coasa, toporul, furca şi câteva arme de foc.
            La 4 decembrie, AVRAM  IANCU, în frunte cu 500 de lăncieri şi 250 de puşcaşi soseşte la Săcuieu însoţit de căpitanul  FRANCISC IVANOVICI şi ocupă poziţii de luptă pe înălţimile de la Rogojel. Este sfătuit de colonelul LOSENAU să atace Bologa. Atacul trupelor româneşti urma a fi sprijinit de 70 soldaţi imperiali. AVRAM IANCU deplasează o parte din trupe la Traniş urmând a face şi o recunoaştere a terenului. Pe 7 decembrie, căpitanul IVANOVICI se angajează în luptă însă înregistrează insucces. AVRAM  IANCU află de această luptă pierdută şi spune despre acest atac că a fost ,,nesocotit” iar rezultatul a fost ,,incendierea satelor Traniş şi Vişag... şi descurajarea poporului armat”.  Moţii se retrag la Săcuieu, Rogojel însă AVRAM  IANCU  a oprit retragerea trupelor sale şi regruparea la Mârgău. În 10 decembrie anunţă că a fost nevoit să trimită acasă lăncierii din lipsă de provizii şi echipament de iarnă. Se angajează să strângă noi cete noi pentru  a le trimite pe Valea Drăganului şi ordonă  tribunului IOSIF MOGA să se îndrepte spre Huedin cu trupele sale, însă aici vor fi puternic atacate. Generalul WARDENER se retrage către Aiud, colonelul URBAN iese din Cluj, IOSIF MOGA o ia pe Someş în jos. Teritoriul Transilvaniei, cu excepţia Munţilor Apuseni intră la sfârşitul lunii decembrie sub controlul generalului BEM. Se instituie ,,faimoase tribunale de sânge”. La 22 decembrie, Preşedintele Comitetului Revoluţionarilor maghiari declară că nu vede în mişcarea poporului român decât explozia instinctelor animalice. Munţii Apuseni au rămas unicul adăpost al revoluţionarilor. În sarcina lui AVRAM IANCU cade şi apărarea drumurilor înguste de munte care duc de la Huedin spre Albac. În 3 ianuarie 1849, pătrund în Călata 1000 de gardişti sub conducerea lui GELEY, având asupra lor şi un tun. Călătanii îi aşteaptă în poziţie întărită şi îi reţin patru ore până femeile şi bătrânii îşi salvează avutul. Ocupată apoi de duşmani, comuna s-a prefăcut în scrum. IOAN UNGUR scria: ,,sculatu-s-au ungurii şi au aprins Călata şi au ars tot cu biserică, cu tot, care era nouă... Aprins-au Moloşîgul, Morlaca....” Apoi s-au retras la Huedin. AVRAM IANCU se referă la această acţiune astfel: ,,pierderile românilor au fost de doi morţi, inamicul a avut foarte mulţi morţi şi răniţi, câţi nu se ştie”
            Mai au loc o serie de acţiuni izolate, iar înspre sfârşitul lunii februarie comandamentul militar advers hotărăşte să deschidă drumul în munţi pe Someşul Cald şi Valea Călăţii. În 26 februarie, 600 de honvezi sau îndreptat spre Mărişel însă în punctul numit Vârful Bătrâna au fost înfrânţi. În 12 martie au dezlănţuit un nou atac cu 1600 de honvezi însă de această dată vin în ajutor  şi femeile iar succesul este deplin. Trupele adverse au mai încercat să intre în Apuseni, dar se petrec lucruri groaznice în Sâncraiu şi Călata. Mărgăuanii înspăimântaţi au încărcat în care pruncii, grâu, brânză, clisă şi au fugit în pădure.
            În cursul lunii mai PAUL VASVARI şi-a stabilit tabăra la Mârgău, unde noapte de noapte se semnalau incursiunile moţilor până la marginea comunei. La 20 mai, VARSVARI atacă Giurcuţa de Sus  însă fără succes. A procedat la dislocarea trupelor la Ciuleni şi Mănăstireni. Generalul BEM a dat ordin să se reia ofensiva asupra moţilor. La cele patru companii se adaugă încă două de secui şi gardiştii lui BUZGO.  În 2 iulie înaintează spre munte pe mai multe direcţii de la Mârgău. Ciuleni, Văleni şi Huedin. În faţa adversarilor, net superiori ca număr şi arme, moţii sau retras în pădure lăsându-i să se afunde mai adânc în munţi.  AVRAM IANCU, după ce a fost înştiinţat de acestea a luat măsuri grabnice de trimitere a ajutoarelor sub comanda tribunilor NICOLAE COCHEŢ şi IACOB OLTEANU. Între timp localnicii au hotărât să-l întâmpine pe adversar cum se cuvine. 500 de lăncieri şi puşcaşi conduşi de INDREI ROŞU au ocupat poziţiile pe culmi. Femeile au venit în ajutor la rostogolit de bolovani. În timp ce oastea lui VASVARI încercă să-şi întărească tabăra, moţii blochează toate drumurile şi-i înconjoară. În data de 6 iunie, VASVARI este anunţat că drumurile au fost astupate cu copaci şi carele cu provizii nu mai pot trece. În încercarea de a elibera drumul, este prins în cleştele morţii de către moţi. Este înţepat cu lăncile şi i-au despicat trupul în patru părţi. La vestea morţii lui VASVARI, deruta a devenit generală. Căpitanul BUZGO, rămas în viaţă a fost urmărit, capturându-i-se caii, un tun, 100 de boi, alimente, puşti etc. Duşmanii mai încercă să recruteze ostaşi, în Vârful Hagăului Craiului fac cetate de pământ însă din Oradea au venit o mulţime de cazaci muscali care intră prin toate casele în Huedin şi jefuiesc.
            Mai târziu ţara este împărţită în 11 unităţi administrative, URBAN fiind preşedintele districtului Clujului. În această calitate s-a deplasat la Huedin, în 3 octombrie a adunat preoţii şi primarii satelor dând poruncă oamenilor să se liniştească. Revoluţia este stinsă. Iobagii sânt eliberaţi şi devin proprietari pe moşiile lor. Adunarea Naţională de la Blaj a avut ca scop, publicarea libertăţii ţăranilor, adică ,,slobozenia de sub iobăgie. De bucurie şi astăzi se numeşte Şestul acesta Câmpul Libertăţii şi va rămâne acest nume în veci, căci aici s-au încălzit inima bieţilor români subjugaţi 842 de ani, trăgând cu durere şi cu răbdare jugul iobăgiei, care acum îl ţâpă de pe grumazul lor”.
 În realitate, desfiinţarea iobăgiei a fost proclamată cu multe limite şi îngrădiri, însă nu a mai putut fi amânată la infinit, fiind confirmată prin actele imperiale din anii următori.


Sursa: N. ŞTEIU, ,,Ţara Moţilor”, Revoluţia de la  1848 – 1849, reflectată în Cronica Mârgăului, Ed. Clusium, 1992
            Ec. FELECAN VALERICA

miercuri

În vizită la Muzeul Satului


Iată că am sărbătorit şi revelionul, păşind în noul an deja de câteva zile. Sunt uimită că deşi e iarnă calendaristic, Doamne-Doamne încă nu ne geruieşte obrajii, mănuşile stand cuminţi tot în dulap. Mai am câteva zile libere. Oare ce să fac? Nu pot să plec din oraş dar, cu puţină imaginaţie, pot “evada” un pic. Ghiciţi încotro am pornit? La Muzeul satului! Exact! Cine a mai fost acolo cunoaşte senzaţia de in/out, adică eşti în oraş dar te simţi undeva, departe, într-un sătuc îndepărtat.
Am deschis poarta şi iată-mă-s într-o ţară de poveste!... E tara bunilor şi străbunilor noştri!

Priviţi-le cu atenţie! Aşa-i că recunoaşteţi gospodăriile?
Zâmbiţi când le vedeţi. Simţiţi deja cum vi se încălzeşte sufletul privindu-le... Parcă chiar simţiţi mirosul ierbii proaspăt cosite, al muşcatelor din pridvor sau al merelor şi gutuilor puse la ferestre! Le ştiţi prea bine! Le ştiţi din propriile amintiri sau din povestirile altora pe care, uşor invidioşi, vi le-aţi însuşit ca fiind personale.

Nu contează, bucuraţi-vă, sunteţi acasă, printre fraţii voştri: munteni, moldoveni, olteni, dobrogeni, bucovineni, maramureşeni, ardeleni, bănăţeni şi (cum se spune corect?) cei din Crişana! Sunteţi în siguranţă! Bucuraţi-vă!

Şi zâmbind fericită mă îndrept spre ieşirea din muzeu.
Mi-e bine. Am fost ACASĂ. Mă duc ACASĂ. DECI SUNT ACASĂ!
Din trecut m-am întors în prezent şi păşesc vesela spre viitor…Nu mai ştiu, se amesteca timpurile.
Dar mi-e bine!
Fotografii şi text: Valentina Sen





luni

Clarificări privind calculul Unităţii de Dimensiune Economica (UDE)


COEFICIENŢI DE MARJĂ BRUTĂ STANDARD MBS 2008
Punctul de vedere privind încadrarea unor culturi vegetale şi categorii de animale. Categoriile de clasificare sunt conform cu Regulamentul (CE) 868/ 2008, regulament ce stă la baza activităţii RICA.
1. D08 – alte cereale: mei, triticale, hrişca, sorgul
2. D09 g – alte plante leguminoase uscate: bobul
3. D18b2_3 alte plante de nutreţ: păşuni temporare cu trifoi, borceag, lucernă
4. D19 seminţe şi seminceri: seminţe de iarbă (graminee si leguminoase furajere), seminţe pt. horticultură, seminţe şi răsaduri pe teren arabil (exclusiv cerealele), boabe de leguminoase uscate, cartofi, plante oleaginoase
5. D20 alte plante - alte plante care nu au fost incluse în nicio categorie
6. D 30 alte plante oleaginoase: ricin, şofrănaş, susan, arahide, muştar, mac
7. D33 alte plante textile
8. D34 plante medicinale şi aromatice, condimente, plante aromatice şi mirodenii, incluzand ceaiul, cafeaua şi cicoarea pt. cafea
9. D35 alte plante industriale
10. G01c livezi de coacăz, smochin, zmeur: coacăz, smochin, zmeur, afin, mur, agriş
11. G06 alte culturi permanente răchita, papura, bambus, salcie, brazi de crăciun
12. J09a – Oi, mioare montate - oi de un an sau mai mult destinate reproducerii
13. J09b – oi, alte oi – ovine de toate vârstele, cu excepţia oilor
14. J10a capre – capre montate – femele de reproducere
15. J10b capre - alte capre – caprine, altele decât femele de reproducere
16. J16 d – alţi pui, pui de o zi, pui de bibilică, gâşte, raţe, etc.
În ce priveşte încadrarea trandafirilor pentru dulceaţă nu este de competenţa noastră să răspundem, RICA nu a colectat date în acest sens,  cătina se încadrează la sub-rubrica culturilor permanente fructe mici şi bace la fel ca şi coacăzele albe şi roşii, zmeură, smochine etc., gutuiul este considerat fruct sămânţos şi poate fi încadrat la poziţia Livezi pomi climă temperată. Calculul pentru ciuperci s-a făcut la 100 mp. Pentru mai multe informaţii consultaţi Decizia Comisiei din 24 noiembrie 1999 privind definiţiile caracteristicilor, lista produselor agricole, excepţiile de la definiţii, precum şi regiunile şi districtele care au legătură cu anchetele privind structura exploataţiilor agricole (notificată cu numărul C (1999) 3875) (2000/115/CE).
Completare privind calculul UDE pentru exploataţia cu o cultură de trandafiri cu următoarele menţiuni:
a. Conform anchetei RICA realizată pe baza Regulamentului CE 868/2008 trandafirii, indiferent de specie, sunt încadraţi la rubrica 140 – flori şi plante ornamentale, dacă sunt comercializaţi ca floare întreagă (plantă), valoarea coeficientului de calcul a UDE pentru trandafiri este 14,828 şi corespunde rubricii D 16 Flori – în câmp;
b. Conform Regulamentului CE 1200/2009, trandafirul pentru dulceaţă se încadrează la plante aromatice, medicinale, culinare, secţiune unde sunt incluse plantele utilizate în scopuri farmaceutice, producerea de parfum sau consumul uman. În acest caz valoarea coeficientului pentru calcul UDE corespunde rubricii D34 Plante medicinale şi aromatice şi are valoarea 0,502.
În funcţie de specificul activităţii exploataţiei agricole, respectiv trandafiri comercializaţi ca plantă întreagă (trandafirii ornamentali) sau trandafiri pentru dulceaţă (din care părţi din acesta este folosit în scopuri farmaceutice,
producerea de parfum sau consumul uman), se va consemna coeficientul de calcul pentru poziţia în care se încadrează exploataţia, conform celor menţionate la lit. a) sau b).
Institutul Naţional de Asistenţă pentru Cetăţeni întocmeşte planuri de afaceri pentru accesarea Măsurii 141 – transformarea fermelor de semi-subzistenţă,
Măsurii 112 – instalarea tinerilor fermieri,
Măsurii 121 – modernizarea exploataţiilor agricole.
AGENŢIA DE PLĂŢI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ŞI PESCUIT 


Citeste si

Noi coeficienti de calcul al UDE

duminică

Calendarul PNDR 2012


luna martie 
- Măsura 221 "Prima împădurire a terenurilor agricole";
- Axa LEADER.
luna aprilie
- Măsura 121 "Modernizarea exploataţiilor agricole";
- Măsura 122 "Îmbunătăţirea valorii economice a pădurii";
- Măsura 313 "Încurajarea activităţilor turistice".
luna mai
- Măsura 221 "Prima împădurire a terenurilor agricole".
luna iunie
- Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri";
- Măsura 141 "Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă".
luna iulie
- Măsura 123 "Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere";
- Schema de Ajutor de Stat "Stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiţii pentru procesarea produselor agricole si forestiere în vederea obţinerii de produse neagricole".
luna august
- Măsura 221 "Prima împădurire a terenurilor agricole";
- Măsura 312 "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi".
luna octombrie
- Măsura 121 "Modernizarea exploataţiilor agricole".
luna noiembrie
- Măsura 221 "Prima împădurire a terenurilor agricole".


Sursa: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Institutul Naţional de Asistenţă pentru Cetăţeni întocmeşte planuri de afaceri pentru accesarea 
Măsurii 141 – transformarea fermelor de semi-subzistenţă,
Măsurii 112 – instalarea tinerilor fermieri,
Măsurii 121 – modernizarea exploataţiilor agricole.

sâmbătă

Sindicatul pe înţelesul tuturor!


            Am fost întrebat de mai multe ori ce reprezintă şi mai ales ce oferă sindicatul agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România. Cea mai amuzantă întrebare a fost ceva de genul: „Cel mult sindicatul poate oferi bilete în staţiuni, nu-i aşa?” Ei bine, Biroul Central a oferit şi câteva bilete de acest gen, ca recompensă pentru activităţi deosebite în cadrul sindicatului. Şi totuşi activitatea sa nu reduce la atât.
            Conform statutului, pot fi membri ai sindicatului:
Agricultori. Începând de la micul ţăran cu o văcuţă în curte şi câteva table cu ceapă verde şi alte verdeţuri pe care le scoate la vânzare, până la ferme dezvoltate care produc în sistem industrial pentru piaţă.
Persoane care transportă, depozitează, prelucrează şi comercializează produse agricole. Este ştiut că în momentul în care micul ţăran îşi abandonează gospodăria fie şi pentru câteva zile pentru a merge cu marfa la piaţă, totul în urma sa o ia razna. Dacă locuim într-un apartament şi plănuim să petrecem câteva săptămâni departe de casă, putem pune frumos ghivecele cu flori în cada cu apă şi suntem siguri că la întoarcere le vom găsi în viaţă. Dar nu acelaşi lucru se întâmplă şi într-o gospodărie ţărănească sau fermă cum este denumită mai nou orice este amestec de teren agricol, animale şi păsări chiar dacă se potriveşte de minune vorba aceea: „avea o capră… şi oi mai puţine…” unde prezenţa unui membru al familiei este în permanenţă necesară, indiferent dacă vorbim de adunat iarbă pentru purcei, dat apă raţelor sau simplul adunat al ouălor din coteneţe. Aşa că este vorba de o colaborare strânsă între ţăranul care produce, vecinul care are maşină şi transportă produsele ţăranului la oraş către un simplu aprozar sau magazine mai de pretenţii.
Persoane care prestează servicii către agricultori. E clar, această frază ar trebui să fie declarată nebuloasa anului pentru că a stârnit cele mai multe semne de întrebare. În categoria celor care prestează servicii către agricultori se pot încadra cei mai mulţi simpatizanţi ai sindicatului şi ai mediului rural dar care nu sunt direct implicaţi in agricultură. Pe scurt, în această categorie se încadrează şi românul simplu care nu are nimic de-a face cu agricultura dar… prin cumpărăturile sale zilnice de la carne, lapte, ouă şi până la banala legătură de pătrunjel cumpărată de la micul agricultor sau alege o pensiune agro-turistică la sfârşit de săptămână… sprijină direct supravieţuirea agriculturii. Eşti medic, profesor, simplu muncitor sau pensionar? Eşti apt pentru sindicat. Ai un mic magazin universal cum se obişnuieşte în fiecare sat care se respectă? Bun venit alături de noi!
Ce au în comun cele trei categorii? Ţăranii produc alimentele, persoanele din a doua categorie transportă şi prelucrează produsele agricole pentru a ajunge cât mai rapid şi în cele mai bune condiţii la ultima categorie: consumatorul final. Acesta în schimb, oferă bunuri şi servicii care nu pot fi obţinute în mediul rural.
Şi acum, după ce am făcut o scurtă prezentare a actorilor, cred că veţi observa mult mai uşor că, de fapt, sindicatul agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România este scena pe care se desfăşoară toată această acţiune. SCDR, oferă cadrul organizatoric tuturor persoanelor interesate în producerea, prelucrarea, desfacerea şi consumului produselor agricole de calitate.
Ok, deci până acum am stabilit că SCDR nu oferă bilete în staţiuni decât o dată la câţiva ani. Ce altceva mai poate face sindicatul pentru cele trei categorii prezentate mai sus?
            Scopul Sindicatului este să sprijine membrii săi în exercitarea profesiunii în scopul ridicării nivelului de trai material şi spiritual al acestora prin:
a. înfiinţarea de asociaţii specializate privind cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, legume, fructe, flori, viticultură, apicultură şi creşterea animalelor; Cu cât o asociaţie are mai mulţi membri, cu atât forţa ei pe piaţă este mai evidentă şi poate asigura o perioadă îndelungată produsele cerute.
b înfiinţarea de cooperative pentru depozitarea, prelucrarea şi comercializarea produselor agricole; Probabil că v-aţi săturat şi dumneavoastră ca vara să vedeţi peste tot munţi de pepeni, roşii şi multe altele la preţuri de nimic, iar în extrasezon să „mâncăm sănătos” fructe aduse cu atâta fală din Turcia sau Grecia.
c. înfiinţarea unei cooperative de credit agricol; Cine se ocupă de agricultură şi nu are nevoie de bani... să ridice mâna şi să ne spună şi nouă cum a făcut asta.
d. înfiinţarea unor centre zonale pentru consultanţă de specialitate, asistenţă contabilă şi juridică. Toată lumea vorbeşte despre fondurile europene destinate agriculturii cu care această ramură se poate dezvolta până la cer. Bine, şi unde sunt aceşti bani? Nu ştiţi? Veniţi la noi să vă spunem!
- tutelarea şi dezvoltarea agriculturii, reprezentarea agricultorilor, a întreprinderilor agricole şi a diferitelor forme de asociere şi a oricărei persoane care activează pentru progresul agriculturii; Este ştiut si demonstrat de foarte multe ori că începând de la nivel local până la Ministerul Agriculturii, ţăranii sunt o specie care după părerea unora şi a altora nu merită băgată în seamă. Aici intervenim noi: apărăm drepturile agricultorilor!
- promovarea alianţelor necesare pentru inserarea drepturilor de întreprindere agricolă între drepturile cetăţeneşti, ca valori indispensabile a întregii societăţi;
- afirmarea dreptului la libera iniţiativă antreprenorială ca mijloc pentru recunoaşterea şi întărirea dreptului la muncă, la siguranţă socială, la sănătate şi la pensie; Nu vi se pare corect ca cei care muncesc pentru a asigura hrana ţării să aibă aceleaşi drepturi ca şi noi?
- dezvoltarea şi valorificarea lumii satului în general, sub toate aspectele sale, productive, teritoriale, ambientale, sociale şi culturale; Ne plângem de multe ori că satul românesc „nu mai este ce a fost o dată”. Şi este adevărat. Unele lucruri s-au schimbat în bine, altele… s-au agravat. Şi parcă am vrea să ştim că rădăcinile noastre sunt adânc înfipte în satul bunicilor noştri. Iar dacă vrem ca satul românesc să supravieţuiască, trebuie să găsim surse alternative de venit pentru cei care vor să rămână în satele lor, în loc să umble hoinari prin lumea întreagă după o bucată de pâine…
           
            Pentru realizarea acestor obiective, Institutul Naţional de Asistenţă pentru Cetăţeni (articulaţie a SCDR) desfăşoară următoarele activităţi:
- promovează politici agricole, economico-sociale, ambientale şi teritoriale pentru a susţine şi favoriza dezvoltarea întreprinderilor agricole în cadrul sistemului economic şi social, naţional şi comunitar, respectând cetăţenii, teritoriul, mediul înconjurător şi peisajul; Iar pentru asta cerem introducerea noţiunii de întreprinzător agricol, după modelul italian, vrem să fie legiferat un Cod Rural şi al Pescuitului după modelul francez... şi altele.
- favorizează realizarea de acorduri cu caracter economic, sectorial, intersectoriale şi teritoriale, în interesul întreprinderilor agricole; Fiind în permanentă stabilirea de contacte nu doar pe toată filiera agricolă, ci atât în amonte cât şi în aval, oferim cele mai complete informaţii cu privire la posibilităţi de colaborare şi parteneri de afaceri.
- promovează forme de autoguvernare între producătorii agricoli cu referire în particular la cooperative şi asociaţii, susţinând dezvoltarea şi eficienţa gestiunii economice şi favorizând participarea şi controlul asociaţilor; Pentru a elimina pierderile masive apărute în urma lanţului nesfârşit de intermediari din domeniul agricol… este bine ca simplii ţărani să fie şi proprietari ai centrelor de depozitare, prelucrare şi desfacere. În acest fel toată lumea are de câştigat: atât micul ţăran care îşi vinde rapid marfa cât şi consumatorul final care primeşte un produs de calitate la un preţ accesibil.
- promovează politici şi participă la iniţiative de programare economică şi teritorială, valorificând metodele armonizării şi într-ajutorării; De ce să nu îl ajutăm pe cel de lângă noi dacă avem posibilitatea?
- promovează accesul tinerilor în sectorul agricol şi colaborarea între generaţii pentru dezvoltarea armonioasă a mediului rural şi s societăţii; În această perioadă tulbure în care tinerii nu mai sunt motivaţi să rămână în ţară, este bine ca cei care doresc să dezvolte o activitate agricolă şi nu numai, să fie ajutaţi. Iar noi putem face asta!
- promovează şi organizează iniţiative de mobilizare sindicală pentru tutelarea intereselor propriilor membri, respectând principiile de egalitate şi non-violenţă; promovează un proces de agregare a agriculturii româneşti şi se implica în constituirea de înţelegeri şi coordonări cu alte organizaţii;
- urmăreşte unitatea  între organizaţiile profesionale agricole ca mijloc pentru afirmarea valorii agriculturii şi a garantării de noi drepturi pe plan economic şi social a agricultorilor şi a întreprinderilor agricole; promovează şi furnizează, prin intermediul societăţilor, organizaţiilor şi instituţiilor constituite în acest scop, servicii de consultanţă, asistenţă, informare şi suport pentru adoptarea inovaţiilor; Oferim toată gama de informaţii şi servicii necesare în dezvoltarea unei afaceri în agricultură şi activităţi conexe.
- promovează îmbunătăţirea asistenţei sociale, de pensii şi asistenţă medicală în favoarea agricultorilor, a membrilor, familiilor acestora şi, în general, a tuturor cetăţenilor, folosind propriile structuri;
- acţionează în sensul concertării cu instituţiile naţionale, europene şi internaţionale care guvernează politicile de cooperare, re-echilibru şi de dezvoltare; dezvoltă strategii de relaţii cu organizaţiile agricole care acţionează pentru un progres general de reforme agricole; De-a lungul vremii am semnat mai multe protocoale de cooperare şi colaborăm atât cu instituţii şi organizaţii la nivel local şi naţional cât şi cu organisme care îşi desfăşoară activitatea în Uniunea Europeană.
- promovează şi susţine creşterea competenţei şi calificării profesionale a tuturor celor care operează în agricultură, în filierele agro-alimentare şi în mediul rural, utilizând chiar propriile organizaţii naţionale şi teritoriale şi afirmând importanţa şi valoarea formării profesionale pe toată durata vieţii; Se spune că „la agricultură şi la politică se pricep toţi”. Noi nu suntem adepţii acestui principiu şi de aceea facem tot ce este posibil să asigurăm membrilor sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România informaţii complete şi acces la o bază largă de servicii şi informaţii.
- organizează conferinţe, cercetări, seminarii de studiu, forum, etc. pentru a favoriza creşterea cunoştinţelor şi confruntarea poziţiilor între instituţii, organizaţii şi cetăţeni, chiar şi pe teme cu caracter general; Într-o ţară în care nimeni nu discută cu nimeni, noi ascultăm opiniile tuturor în căutarea soluţiilor cu cele mai mari şanse de reuşită în beneficiul tuturor celor implicaţi
- promovează colaborarea cu instituţii şi organizaţii internaţionale, pentru a realiza politici economice şi sociale îndreptate către tutelarea intereselor agricultorilor şi lumii satului;
- desfăşoară activităţi editoriale; În această lună în care revista Ţăranul Român a împlinit 6 ani, ne putem lăuda cu o echipă formată din specialişti din cele mai diverse domenii.

Cum puteţi deveni membru al sindicatului?
Din statutul sindicatului: „Calitatea de membru al Sindicatului se dobândeşte prin cerere scrisă adresată preşedintelui Sindicatului şi care trebuie să cuprindă următoarele: numele şi prenumele, profesia, domiciliul, seria şi numărul cărţii de identitate, CNP şi semnătura solicitantului.
Cuantumul cotizaţiei o stabileşte fiecare membru pentru persoana sa. Plata cotizaţiei se poate face: lunar, trimestrial sau anual în funcţie de decizia personală a membrului. Plata cotizaţiei se face la casierii zonali respectând prevederile Regulamentului de funcţionare a Sindicatului. Neplata cotizaţiei nu atrage pierderea calităţii de membru al Sindicatului.”
Aşa că tot ce vă costă ca să deveniţi membru al sindicatului, este să printaţi Cererea de adeziune, o găsiţi la finalul acestei reviste sau o puteţi descărca de aici: http://www.scribd.com/doc/53962000/Anexa-2-Cerere-de-Adeziune-la-sindicatul-agricultorilor-Cultivatorii-Directi-din-Romania , o completaţi şi o trimiteţi prin Poşta Română la sediul sindicatului:
SCDR – Manole Silviu
sat. Priponeşti de Jos, nr.3
com. Priponeşti,
cod 807254
jud. Galaţi,
şi sunteţi membru cu drepturi depline...

vineri

O scânteie de speranţă pentru agro-turismul nostru


Parcă au început să vadă şi mai marii ţării necesităţile economice ale cetăţenilor şi ca atare au dat unda verde închirierii de camere din locuinţa proprie în scopul turistic, citez - Şedinţa de Guvern din 27.12.2011       “Cei care deţin până la cinci camere şi le închiriază în scop turistic nu trebuie să devină persoane fizice autorizate. Printr-o simplă declaraţie la organele fiscale, declară câte camere închiriază şi pentru ce perioadă, iar impozitarea este pe baza normei de venit; nu trebuie să ţină contabilitate”, a explicat ministrul Ialomiţianu.
Deci eu cred că este o bună oportunitate ca toate gospodăriile care doresc şi au la dispoziţie câteva camere în plus pot să beneficieze şi să-şi deschidă porţile turiştilor pentru cazare dar în acelaşi timp să-i  desfete cu produse proaspete şi naturale din gospodăriile proprii.
Da o să spuneţi poate ca visez la fel ca în luna decembrie 2011, dar vedeţi că încet-încet, timid, cu paşi mărunţi visele încep să devina realitate, deci cred că trebuie să începeţi să visaţi şi dumneavoastră cei care aveţi o căsuţă, o grădiniţă, câţiva pomi şi altele prin gospodărie.
Va doresc curaj şi mult noroc şi nu uitaţi că pentru orice sfat în domeniul turistic şi agro-turistic vă stăm la dispoziţie prin intermediul revistei dumneavoastră preferate.
Manager Georgeta Bisoceanu.

joi

Recomandăm Consiliere filosofică pentru actori politici


Consilierea filosofică presupune o nouă modalitate de abordare a problemelor cotidiene prin intermediul filosofiei, dat fiind faptul că natura umană nu se poate raporta doar la domeniul psihologiei sau psihiatriei, ci şi la cea de natură filosofică. Această practică presupune „renaşterea” concepţiei filosofice, care presupune salvarea sufletului individului şi redarea sensului existenţei umane. Spre deosebire de psihologie, în consilierea filosofică nu se admite diagnosticul, fapt pentru care axa principală o constituie dialogul, ca măsură a conştientizării experienţelor cotidiene, descoperind aşadar deficienţele şi latura emoţională a ierarhiei personale.
Sfera politică actuală se confruntă cu probleme care mai de care mai diverse şi complicate. Cu toate că se încearcă rezolvarea acestora pe termen scut şi mediu cea mai bună propunere pentru actorii politici este consilierea filosofică, dat fiind faptul că, pe lângă politică, filosofia ar conduce la un altfel de identificare a problemelor de natură interpersonală. Aceste fiind spuse, este necesar să precizăm faptul că nu este necesară o cunoaştere aprofundată a acestui domeniu, ci doar a câtorva criterii identificative. Din acest punct de vedere se propune o constatare a conflictelor atât de natură personală cât şi de natură decizională, dat fiind faptul că, de cele mai multe ori acestea presupun un oarecare dezacord interior care, pe viitor ar putea avea repercusiuni asupra societăţii. Acestea fiind spuse, vis a vis de deciziile actorilor politici este necesar să avem în vedere motivaţia acestora, exceptând problematica mâinilor murdare din această ecuaţie. Aşadar, cum putem introduce consilierea filosofică în sfera politicii şi mai ales cum putem face uz de aceasta? Răspunsurile vin de la sine, dat fiind faptul că, pentru început este necesară conştientizarea problemelor şi conflictului interior care apare odată cu luarea anumitor decizii. Acestea fiind spuse, este indispensabil să subliniem faptul că, o abordare corectă a problemelor de natură politică nu presupune doar o mai bună imagine a unui partid politic ci şi o mai bună imagine de sine în cazul în care vorbim despre un anumit actor politic. Aşadar, elaborarea codurilor deontologice presupune clarificarea chestiunilor conflictuale în vederea înfruntării situaţiilor dificile. Situaţiile sociale şi economice cu care se confruntă actorul politic presupun o nouă metodologie de abordare, astfel încât să se delimiteze cu precizie problemele, detectând  posibilele contraziceri. Consilierea filosofică nu oferă răspunsuri concrete, dat fiind faptul că se urmăreşte în mod sistematic evoluţia individului şi conflictele sale interioare condiţionate de experienţele sale anterioare. Pentru aceasta, pe lângă consilierii propriu-zişi inclusiv cei de imagine, sunt necesari în sfera politică şi consilierii filosofici nu doar din perspectiva spirituală ci şi din cea decizională în vederea obţinerii bunăstării societăţii în tot ansamblul ei.
   Loredana Terec - Vlad
Campania de strângere de fonduri. „2% pentru INAC”
C.I.F. 23582986                                                           Cont Bancar RO02RZBR0000060010294094
INSTITUTUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ PENTRU CETĂŢENI  este o asociaţie fără scop lucrativ, şi are următoarele scopuri:
- tutelarea şi dezvoltarea agriculturii, reprezentarea agricultorilor, a întreprinderilor agricole şi a diferitelor forme de asociere şi a oricărei persoane care activează pentru progresul agriculturii;
- afirmarea dreptului la libera iniţiativă antreprenorială ca mijloc pentru recunoaşterea şi întărirea dreptului la muncă, la siguranţă socială, la sănătate şi la pensie;
- dezvoltarea şi valorificarea lumii satului în general, sub toate aspectele sale, productive, teritoriale, ambientale, sociale şi culturale;



De ce e bine să faceţi asta?

- Nu vă costă nimic!
- Contribuiţi la eficientizarea cheltuirii banului public - deci al dvs.!
- Puteţi ajuta la rezolvarea unei probleme din comunitatea dvs. direcţionând 2% către o organizaţie care lucrează în acel domeniu.
- Vă puteţi asigura că acei bani rămân în comunitatea dvs. direcţionându-i către o organizaţie locală.
- Puteţi ajuta oameni în nevoie direcţionând 2% către o organizaţie care lucrează pentru ei!
Cererile pot fi depuse personal sau pot fi trimise prin poştă recomandat la Administraţia Fiscală din localitatea dumneavoastră.
telefon: 0724.38.98.37, mail: inaccdr@yahoo.com                                                                                                        http://cultivatoriidirectidinromania.blogspot.com Persoană de contact: Secretar Manole Silviu

miercuri

CASELE DE CULTURĂ. Ce au fost şi ce au ajuns?!!


Este deja cunoscut faptul că în multe comune şi sate, aşa-zisele cămine culturale au devenit peste noapte discoteci în care tinerii îşi evidenţiază cum ştiu ei mai bine, talentele. Din lipsa banilor, căminele culturale nu au mai putut funcţiona, aşa că, încet, încet au căpătat alte întrebuinţări,”mult mai practice, şi în folosul tinerilor”. În fiecare week-end discotecile sunt arhipline, maşinile nu mai au loc de parcare, şi astfel, ocupă o bună parte din carosabil. De obicei, la sate, căminele culturale sunt construite chiar în centrul aşezării, astfel se explică aglomeraţia creată. Acum rămâne întrebarea, nu cumva ăsta e noul mod de a “cool-turaliza tineretul”de pretutindeni? Păi da, aşa este, ce rost mai are să citeşti, să te preocupe lucrurile ce ţin până la urmă de personalitatea ta, ca individ, când singura ta preocupare pare să fie cât mai mulţi decibeli şi cât mai mult „zgomot” pe care vrei să îl produci în jurul propriei persoane, fără să te întrebi dacă lucrul ăsta are până la urmă o finalitate pozitivă… Nu mi se pare corect şi echitabil pentru generaţiile viitoare această distrugere permanentă a tot ceea ce cu ajutorul nostru, al oamenilor, putea căpăta substanţă. Nu este just să distrugi ceva fără a mai putea pune altceva la loc, măcar la aceeaşi valoare. Poate că viaţa are principiile ei, dar sunt convinsă că la un moment dat, tot ceea ce reprezintă Valoare, va vorbi de la sine, sau cum se spune, va ieşi la lumină, din păcate, atunci va fi mult prea mult întuneric în jur....
În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează regimul juridic al înfiinţării, organizării şi desfăşurării activităţii aşezămintelor culturale.
 ART. 2 (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, aşezămintele culturale sunt persoane juridice de drept public sau privat, indiferent de forma de organizare şi finanţare, care desfăşoară activităţi în domeniul cultural, de informare şi de educaţie permanentă, reprezentând servicii culturale de utilitate publică, cu rol în asigurarea coeziunii sociale şi a accesului la informaţie.
AŞA SĂ FIE OARE ?
Carmen Mădălina Zafiu, studentă - USAMV BUCUREŞTI
http://www.scribd.com/doc/77325788/Taranul-Roman-Nr-30-Ianuarie-2012

luni

Şi totuşi, ce va fi?


De-a lungul timpului, oamenii şi-au rânduit viaţa aşa cum au crezut ei de cuviinţă, bine sau rău, după capacitatea si putinţa fiecărui popor. De-a lungul istoriei au fost perioade care au ţinut mai mult sau mai puţin de dorinţele oamenilor, aşa cum există şi în ziua de azi. Cred cu tărie că oamenii simpli nu-şi doresc partide politice, sau doctrine care să le conducă viaţa, şi cu toate astea, ele există, cred că oamenii nu-şi doresc războaie, sau lupte de stradă ce nu duc spre nicăieri, decât la vărsare de sânge, şi cu toate astea, ele există. Şi nedreptatea, ura, invidia, duşmănia, există, deşi oamenii îşi doresc bunătate, speranţă, dragoste, pentru că, altfel nici o fiinţă nu s-ar mai fi născut, nu ar fi putut supravieţui, dacă nu ar fi fost condusă de aceste simţăminte. Şi cu toate astea noi, oamenii pe parcursul vieţii avem de înfruntat multe, de la contextul în care ne naştem, până la orânduirile sociale. Spun asta, pentru că e dureros să vezi cum încet, încet se pierd lucruri de o mare însemnătate pentru acest popor, pentru noi, românii. Pe niciun program tv nu mai găseşti muzică populară autentică, doine, balade, scriitori, oameni care ar avea ceva de spus, nici prezentatorii tv nu promovează astfel de lucruri, sunt multe programe comerciale, făcute pentru dumneavoastră, special, dar, mă întreb eu, câţi dintre cetăţenii României se regăsesc în astfel de emisiuni, în care circul de joasă speţă şi prostia sunt promovate? Poate ca sunt foarte puţini, dar fără să ne dăm seama, ne transformăm încet încet în nişte oameni lipsiţi de personalitate,într-o masă uşor de manipulat de către ceilalţi şi, uite aşa, terminăm încet încet cu tot ceea ce credeam că ne defineşte ca popor. Nu, nu suntem un popor luptător, nu ne place să ne ajutăm reciproc, ci să ne distrugem, nu ne place să avem demnitate, ci să ne umilim continuu, asta e concluzia la tot ceea ce văd în jurul meu. Şi totuşi, parcă s-ar mai putea face ceva, nu-i aşa?
Carmen Mădălina Zafiu, studentă - USAMV BUCUREŞTI
http://www.scribd.com/doc/77325788/Taranul-Roman-Nr-30-Ianuarie-2012

duminică

Intre timpuri, intre anotimpuri



            Mă numesc Valentina Sen şi m-am născut în anul... mă rog, m-am născut undeva în Dobrogea, dintr-un tată lipovean şi mama vlasceană. Rămaşi amândoi de foarte tineri fără părinţi şi fără rude apropiate, şi-au unit destinele, apoi m-au luat şi pe mine în braţe şi au venit la Bucureşti.
            Apăi ce obiceiuri, ce tradiţii să aducă cu ei dacă s-au rupt de locurile lor prea devreme,  înainte de a le deprinde, iar oraşul adoptiv era un adevărat Babilon?
            Iată ca am pornit oarecum cu stângul în viaţă, fără a simţi dulceaţa apartenenţei la un anumit loc, o anume tradiţie, crescând oarecum cosmopolit, adoptând şi adaptând obiceiurile de ici de colo, după bunul plac. Şi nu era uşor, credeţi-mă! Mă durea tare când auzeam ceva de genul: “La noi în sat se obişnuia să...” sau “Tradiţia spune că ...”. Atunci simţeam că nu am rădăcini. Eram tristă.
            Mă amăgeam uneori cu gândul că-s o persoană liberă, ca m-aş simţi la fel de bine în orice parte a globului, la Paris ori Tokio, la Cairo sau Mexico City. Dar cum spuneam, doar mă amăgeam.
            De ce era atât de important să aparţin unei culturi anume? Poate pentru că existenţa noastră nu are decât două repere sigure: Naşterea şi Moartea. Între ele – Viaţa. Ori viaţa, acel ceva relativ pe care-l experimentăm clipă de clipă, ar trebui şi el ghidat după ceva anume, nişte jaloane care să ne uşureze drumul. Ce poate fi de mai mare ajutor, ce ne poate bătători mai bine calea de la Naştere până la Moarte, folosindu-se de cunoaşterea înaintaşilor noştri, decât TRADIŢIA?
            Dar toate neliniştile mele au început să se voaleze încet-încet, când sufletul meu a început să rezoneze cu acest pământ romanesc. Şi de la o zi la alta, de la un an la altul, am început să mă transform. Pământul acesta sfânt îşi chema fiii şi fiicele! Iar eu eram una dintre ele! Atunci am conştientizat că nu degeaba m-am născut în România, că aici aveam rădăcinile şi că era timpul să-mi descopăr singură tradiţiile. 
            Şi am pornit pe drumul regăsirii mele, ca fiică a acestui pământ romanesc
http://www.scribd.com/doc/77325788/Taranul-Roman-Nr-30-Ianuarie-2012