Supliment Taranul Roman - 31 decembrie 2012

Open publication - Free publishing - More supliment

http://www.scribd.com/doc/76850351/Taranul-Roman-Supliment-31-Decembrie-2011

Sarbatori Fericite !!!

Manole Benieamin: SINDICAT contra PARTIDE (2)

Manole Benieamin: SINDICAT contra PARTIDE (2): Manole Benieamin
SCDR aduce speranta de normalitate. Suntem deja la a 3-a generatie in care am fost educati si crescuti in mentalitatea luptei de clasa: muncitori si tarani impotriva intelectualilor, muncitorii impotriva taranilor, fiecare impotriva tuturor si toti impotriva manifestarilor individuale ca fiind egoiste si retrograde incat Romania a devenit o uriasa casa de nebuni.......

Soroc /Deadline
de Marius-Adrian Porojnicu

Toamna trista:toamna grea, 
Plumbul cerului apasa ! 
Goala-i masa, vremea-i rea 
Si e tot mai frig in casa ! 

Si tacerea-i tot mai mare 
Ganduri rele-s tot mai multe, 
Fiecare-si cata ghioaga, 
Ori securea si-o ascute.... 

Plumb topit au in privire, 
Fruntile-s mai incruntate, 
Buze arse ca de sete, 
Sete mare de dreptate.... 

O tacere de mormant: 
Imposibil dialogul, 
Rar,s' aude cam atat: 
-Se apropie sorocul ! 

Sterge lacrimi pe furis, 
Mama pruncului flamand , 
Cateodat', din batatura, 
Auzi cainele urland.... 

Spaima-si face loc in sanul, 
Politrucului naimit, 
Navalindu-i mintea stearpa, 
Speriata de cutit ! 

Masurand un timp ramas, 
Pan' la ceasul potrivit 
Totul intra in cadenta 
Ignatului prorocit.... 

O zi de iarna intre vis si realitate

Am fost martora unei zile de iarnă superbe, strălucitoare, unice, o zi de basm  parcă desprinsă din poveştile bunicii şi de ce nu din amintirile trăite în copilărie.

Am privit, m-am bucurat  dar ochi mei au lăcrimat; de bucurie dar şi de tristeţe, de bucurie deoarece eram norocoasă să am în faţa ochilor această privelişte şi de tristeţe pentru că nu suntem vrednici să promovăm aceste locuri minunate, să le facem cunoscute lumii întregi, să beneficiem de ceea ce avem şi să transmitem mai departe toate aceste” nestemate  neşlefuite”.

În acea zi friguroasă dar fermecată de iarnă am remarcat în zare o  construcţie începută şi  imaginaţia mea a prins frâu liber. Am început să visez ca de la acest început timid de pensiune turistica, în mijlocul unui peisaj de basm, înconjurată de munţii ca nişte străjeri credincioşi, parcă pregătiţi să încurajeze în tăcere  pe iniţiatorul ei,  să continue şi să termine lucrul început, am ajuns cu visul la pensiunea  terminată. Aici vor fi găzduiţi  turiştii veniţi din toate colţurile lumi şi apa rece şi curată din apropiere va fi o gazdă ideala pentru păstrăvul crescut în sălbăticie.

Dar încet, încet timpul a trecut, visul s-a terminat şi acum mai bine profitam de ceea ce avem de oferit, să ne bucuram şi să nu uităm de tradiţiile noastre româneşti.

Suntem în luna lui gerar, luna  sărbătorilor de iarna, să ne amintim cum este ritualul tăierii porcului de Crăciun, să visăm că într-o zi tot ceea ce am moştenit şi ceea ce noi  am făcut  vom arata lumii întregi.  Mesele îmbelşugate vor fi cu produse naturale din gospodăriile noastre, servite cu măiestrie dar cu multa simplitate de gazdele noastre, proprietarii de  pensiuni  agro-turistice şi turistice.

Dar pana când vom vedea rezultate concrete cred că e mai bine să ne relaxam şi să ne bucurăm de ceea ce avem dar să nu uitam să muncim, să sperăm şi să  dorim, cu toate că o zicala  veche spune: “Ai grija ce-ti doreşti ca s-ar putea să se împlinească”.

Sărbători Fericite vă doresc şi duhul sfânt să vă aducă în casă şi în suflete lumină, belşug şi multă  bucurie.

Georgeta Bisoceanu 


Articol preluat din revista Taranul Roman, nr.28 - decembrie 2011                                   

Spiritul antreprenorial în agricultură

Definiţia de întreprinzător agricultor este cuprinsă în articolul 2135 din Codul civil italian, astfel cum a fost modificat prin aşa-numita "lege-cadru", (Decretul legislativ nr. 18 mai 2001, nr. 228).

Pe baza acestor dispoziţii, întreprinzătorul agricultorul este cel care desfăşoară o activitate directă: cultivarea solului; silvicultură; creşterea animalelor;  desfăşurarea de activităţi conexe faţă de activităţile precedente.

Pentru cultivarea solului, pentru activităţile de silvicultură şi de creştere a animale sunt direcţionate către îngrijirea şi dezvoltarea unui ciclu biologic sau o etapă necesară în ciclul de sine, fie de origine vegetală sau animală, care utilizează sau pot utiliza fondul, lemnul sau de apa dulce, salmastră sau marină.

Sunt considerate "activităţi conexe" la activităţile anterioare, efectuate de acelaşi agricultor, care vizează manipularea, depozitarea, prelucrarea, comercializarea şi valorificarea care au ca obiect produsele obţinute în din cultivarea terenului sau al fondului forestier sau efectivul de animale, şi includ, în plus, activităţile legate de furnizarea de bunuri sau servicii în primul rând prin utilizarea de echipamente sau resurse ale companiei în mod normal utilizate pentru activitatea agricolă în cauză, inclusiv activităţi de promovare a zonei şi a activităţilor din mediul rural şi patrimoniul forestier, precum şi activităţile de agroturism.

Caracterul principal al agriculturii în legătură cu Întreprinzătorul Agricol Profesionist

Activităţile de prelucrare şi similare pot fi, chiar şi produsele achiziţionate de la terţi, cu condiţia ca acestea să fie integrate în produsele proprii. În acest sens, se evidenţiază că, în scopul de a determina prevalenţa, este necesar să se compare în termeni cantitativi bunurile obţinute din principalele mărfuri agricole şi produse achiziţionate de la terţi, cu condiţia ca produsele achiziţionate să fie tot produsele agricole (de exemplu, strugurii pentru producţia de vin).

Cultivarea fondului agricol	Ore muncă/ha/an
Cereale pentru boabe	50
Porumb pentru boabe	64
Porumb pentru siloz	72
Sorg	56
Culturi energetice 48 (floarea soarelui, rapiţă, etc.)	24
Lucernă	50
Fâneaţă	48
Păşune slabă	12
Pajişti şi păşuni permanente	30
Cartofi	320
Roşii pentru industrializare	400
Roşii pentru consum	640
Sfecla de zahăr	80
Tutun	1000
Castraveţi / Pepeni galbeni	320
Dovlecei / ardei	640
Căpşuni	800
Alte legume în câmp deschis	560
Legume, culturi protejate	1200
Grădină de legume tradiţională	2000
Legume pentru boabe	100
Plante aromatice şi medicinale	1600
Ciuperci	2400

• În cele din urmă, aspectul cel mai inovator ale normei, sunt aduse în zona de activităţile agricole legate de furnizarea de servicii, cu condiţia ca cele mai multe dintre echipamentele folosite pentru prestarea de servicii sunt, de obicei utilizate în propria exploataţie.

Prevalenţa şi calcularea U.L.U.

Prin U.L.U. se înţelege unitatea de muncă angajată în cadrul fermei, acesta este reprezentat de o unitate de timp care este nevoie pentru a gestiona o fermă cu un echipament specific pentru cultivarea terenului şi creşterea animalelor, şi se referă la DGR 11 .07.2008 n.206 şi corespunde la 218 zile / an.

Cine este Întreprinzătorul Agricol Profesionist?
Prin Decretul nr. 99 din 29 martie 2004, a fost introdusă definiţia Întreprinzătorului Agricol Profesionist.

Acest termen se referă la cel care îndeplineşte una din următoarele cerinţe:

• să aibă cunoştinţe şi competenţe în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) 17 mai 1999, nr. 1257/1999;
• dedică activităţilor agricole prevăzute la articolul 2135 din Codul civil italian, fie direct, fie ca membru al societăţii, cel puţin 50% din timpul total de lucru;

• venituri activităţi asemănătoare de cel puţin 50% din veniturile globale.

Pentru antreprenorii care lucrează în zonele defavorizate menţionate la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, cerinţele de mai sus sunt reduse la 25%.

Inginer Agronom Massimiliano Frattale – Italia

Articol preluat din revista Taranul Roman, nr.28 - decembrie 2011  

COMUNICAT DE PRESĂ

8 decembrie 2011

 

            Au început înscrierile la Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM 2012!

Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM 2012 va avea loc în perioada 27 – 30 septembrie 2012, la Centrul Expoziţional Iaşi. Organizat de ABplus Events sub patronajul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, AGRALIM este târgul de agricultură reprezentativ al Moldovei.

Cu 90 de companii expozante în ediţia din 2011, şi 5.000 de vizitatori, dintre care 33,54% activează în domeniul agricol şi industria alimentară, Târgul AGRALIM s-a înscris pe harta evenimentelor expoziţionale reprezentative pentru agricultura şi industria agro-alimentara din România.

Pentru ediţia din 2012, organizatorii au în pregătire:

· O suită de 6 evenimente organizate în aceeaşi locaţie (AGRO FARMA - Târg pentru Agricultură, Maşini şi Utilaje Agricole; AGRO ALIMENTA - Târg pentru Industria Alimentară şi Ambalaje; AGRO ZOO - Târg de Animale şi Păsări de Rasă, Forumul Agricol Iaşi 2012, Sărbătoarea Recoltei, Târgul de Joburi din Industria Alimentară)

· Un program complex de manifestări conexe organizate pe parcursul celor 4 zile expoziţionale (demonstraţii de maşini şi utilaje agricole, concursuri de specialitate pentru animale şi păsări de rasă, seri tematice dedicate expozanţilor, fermierilor si antreprenorilor din industria alimentară şi ambalaje).

· Un spaţiu de expunere mult mai generos, oferit de Centrul Expoziţional Iaşi (8.300 mp suprafaţă de expunere exterioară, din care 1.700 mp suprafaţă betonată, 3.000 mp teren arabil pentru demonstraţii, 2.500 mp suprafaţă de expunere pentru animale şi păsări de rasă, 2.400 mp suprafaţă de expunere interioară).

În completarea Expoziţiei, AGRALIM oferă specialiştilor şi oamenilor de afaceri din sectorul agricol şi cel alimentar posibilitatea de a afla la Forumul Agricol Iasi 2012 ultimele NOUTĂŢI din domeniile lor de activitate. Forumul Agricol 2012 se desfăşoara în primele 3 zile ale Târgului AGRALIM, fiecare zi fiind destinată organizării dezbaterilor în cadrul unei conferinţe tematice. Vor fi abordate subiecte pe teme la zi din sectorul agricol si cel alimentar. Programul preliminar al Forumului Agricol Iaşi 2012 poate fi consultat pe site-ul www.expoagralim.ro .

De asemenea, într-una din zilele AGRALIM se va desfăşura şi Târgul de Joburi în Industria Agro – Alimentară. Târgul de joburi reprezintă o oportunitate atât pentru companii de a recruta personal cât şi pentru posibilii candidaţi de a-şi crea contacte, a primi sfaturi şi a discuta în vederea unei posibile angajări.

În perioada 27 - 30 septembrie 2012, în cadrul AGRALIM, va avea loc şi Sărbătoarea Recoltei, eveniment tradiţional al toamnei, dedicat producătorilor agricoli (cu certificat de producător) care comercializează produse tradiţionale şi / sau ecologice – carne, brânzeturi, dulciuri şi băuturi, fructe şi legume, tincturi şi extrase din plante, produse apicole ş.a.

Crescătorii de animale şi păsări vor aduce la Târgul AGRALIM cele mai frumoase exemplare, la Secţiunea AGRO ZOO, iar bovinele, taurinele şi păsările pot fi înscrise la Concursul de Zootehnie în cadrul căruia vor fi evaluaţi reproducătorii din principalele rase existente în regiunea Moldovei.

În 2012, expozanţii AGRALIM şi produsele acestora vor fi promovate prin campanii de informare realizate de ABplus Events în colaborare cu partenerii media, Direcţiile Agricole, Agenţiile de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Camerele Agricole din judeţele Moldovei, în rândul a 3.760 de unităţi agricole cu personalitate juridică înregistrate în zona Moldovei, care deţin aproximativ 34% din totalul terenurilor agricole exploatate în regiune (675 mii ha), peste 1.200 ferme de animale din zonă, peste 1.100 procesatori de cărnuri, lactate, panificaţie, peşte, băuturi şi condimente din zonă, peste 940 de distribuitori şi retaileri de produse alimentare din Nord- Estul ţării.

Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM este realizat de compania ABplus Events, lider în organizarea de târguri şi expoziţii la nivel naţional. Printre brandurile dezvoltate în timp de ABplus Events se număra CAMEX, Seara de Excelenţă, Construct Week, INGLASS, GIS, RIFF, EFIMARK, EFICALL, ConstructionNews.ro şi DecoNews.ro.

Vă invităm să accesaţi paginile site-ului www.expoagralim.ro  pentru a descoperi modalităţile de înscriere la Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM 2012!

Vă aşteptăm în septembrie 2012, la Iaşi, la Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM!

Contact:

Florentina COJOCARU

PR Executive

0374/326.060

florentina.cojocaru@abplus.ro

Un om simplu - interviu

Loredana Terec-Vlad: Domnule Manole, ce perspective de viitor are agricultura în România şi care este interesul elitei politice din acest punct de vedere

Manole Silviu: Când vorbesc despre agricultură ar trebui să fiu optimist. Încet, încet, sperăm ca lucrurile să se aşeze pe un făgaş normal. Din păcate însă sărăcia se manifestă din ce în ce mai tare în România iar în agricultură se simte cel mai mult. Deja, oameni cu experienţă de mulţi ani în legumicultură, abandonează activitatea agricolă şi emigrează pentru că veniturile nu mai acoperă nici măcar cheltuielile de producţie.

Loredana Terec-Vlad: Fondurile europene par uşor accesibile, însă ce presupune atragerea fondurilor europene pentru agricultura?

Manole Silviu: Fondurile europene sunt mult mai mult decât o gură de oxigen pentru agricultura românească dar, din perspectiva ţăranului român, a vorbi despre fondurile europene este echivalent cu a purta discuţii despre faţa nevăzută a lunii. Informaţiile, aşa cum am mai spus-o de mai multe ori, ajung trunchiate, foarte târziu sau, cum s-a întâmplat în această vară cu Măsura 141, când Ministerul Agriculturii a modificat perioada de depunere a cererilor de finanţare. Şi astfel, agricultorii care ştiau că sesiunea va începe la 1 iulie s-au trezit că termenul a fost modificat pentru 1 iunie. Mulţi nu au reuşit să îşi facă planurile de afaceri şi să strângă documentele justificative în timp util, astfel că, deşi în Registrul Fermelor sunt aproape 1.100.000 de agricultori înscrişi anul acesta s-au depus abia vreo 16.000 de dosare. Noi am sesizat Comisia pentru agricultură a Uniunii Europene cu privire la acest aspect iar dânşii au rămas foarte surprinşi de o asemenea practică şi mi-au răspuns: „Comisia nu intervine în chestiuni precum stabilirea calendarului sesiunilor de depunere a proiectelor sau schimbarea calculului UDE, a cărui actualizare regulată este responsabilitatea Satului

Membru. Cu toate acestea, Comisia discută aspecte legate de implementare cu Statul Membru, în vederea unei implementări uzuale şi echilibrate. în acest cadru, în ceea ce priveşte modificarea datei sesiunii de depunere a proiectelor pentru măsura 141 din iulie în iunie, vom atrage atenţia autorităţilor române asupra faptului că orice modificare nu trebuie

realizată în ultimul moment şi fără a acorda suficient timp beneficiarilor pentru a se

adapta.”'

Deci pentru toate aceste aspecte negative vina nu poartă decât guvernarea. În condiţiile în care ne plângem că nu accesăm suficiente fonduri europene şi am ajuns „ţara lui 3%”, totuşi nimeni nu se simte dator să vină cu informaţii concrete şi la timp. Bine, să nu credeţi că partidele din opoziţie ar fi diferite. Aici este vorba de vina tuturor Guvernelor. Citiţi programele pentru agricultură ale principalelor partide şi veţi vedea cât de puerile sunt formulele de genul „o localitate un IMM” sau „o localitate un produs”. Păi sincer, cât de semnificativă poate fi o întreprindere mică sau mijlocie care angajează 10-20 de oameni într-o comună cu 2-3.000 de locuitori? Este exact o picătură de apă într-un butoi. Sau ideea ca o localitate să fie reprezentată de un singur produs recunoscut, omologat etc. Şi cu asta ne întoarcem la neo-colonialism? Vite de povară. Asta au fost mereu ţăranii. Cumpăraţi cu o găleată şi o sticlă de ulei din cauza sărăciei.

Loredana Terec-Vlad: Ca să atragem fonduri europene pentru agricultura implică deţinerea unui capital destul de solid...

Manole Silviu: Banii sunt una dintre probleme, din fericire rezolvabilă. Agricultorul care vrea să facă o investiţie, poate găsi relativ uşor surse de finanţare. Partea proastă apare abia la recuperarea investiţiilor şi returnarea împrumutului; într-o ţară în cu un hăţiş legislativ de groază, pe o piaţă care îşi modifică de 3 ori pe zi preţul, fără contracte bine stabilite între producător şi intermediar… împrumutul bancar este calea sigură spre sinucidere a agricultorului. Aşa că singura sursă de finanţare reală rămâne Uniunea Europeană. Dar când toate ministerele şi agenţiile vin aproape zilnic cu alte şi alte condiţii aberante, micul agricultor nu mai are curaj nici măcar să deschidă discuţia, darămite să mai înceapă şi procedura. Sperăm ca în curând proiectul nostru privind legiferarea unui Cod rural şi al pescuitului să fie acceptat şi susţinut de unul dintre partidele româneşti.

Loredana Terec-Vlad: Ce perspective de viitor avem cu privire la o noua legislaţie a sectorului agricol ? Am dori un punct de vedere asupra viitorului agriculturii în România, dat fiind faptul ca defrişarea excesivă afectează mediul dar presupune un punct în favoarea agriculturii... cum vedeţi aceasta problema?

Din păcate la ora actuală legislaţia cu privire la agricultură nu aduce decât dezavantaje micilor agricultori şi mediului înconjurător. Şi amintesc aici doar ordonanţa care vrea să amendeze ţăranii care nu îşi lucrează terenul deşi în legislaţia europeană nu există aşa ceva. Şi cum această ordonanţă contravine legislaţiei europene, atunci când va fi promulgată ea va fi lovită de nulitate. Defrişările masive distrug ecosistemul iar agricultura nu are decât de suferit. Nicăieri în lume, distrugerea ecosistemelor nu au favorizat pe termen lung agricultura. Avem suficienta experienţă cu inundaţiile şi alunecările de teren din ultimii ani iar defrişările nu fac decât să accentueze aceste fenomene care nu sunt în avantajul nimănui.

Loredana Terec-Vlad: Cum priviţi atitudinea actorilor politici din perspectiva personală şi ca simplu ţăran?

Manole Silviu: Ca simplu ţăran… încep să îmi aduc aminte cu drag de uneltele strămoşeşti: furci, coase, topoare. Atâta lipsă de maturitate din partea celor care vor să conducă o ţară! Singura concluzie la care am ajuns este că pe ei îi interesează doar cum să îşi păstreze funcţiile, să câştige câţi mai mulţi bani şi la dracu’ cu ceilalţi. Şi nu vor să accepte nici un partener de dialog din exterior de teamă de a nu fi descoperită impostura celui care ocupă o funcţie. Iar dacă totuşi cineva insistă şi le cere să acţioneze cu profesionalism, atunci, vedetele trec la atacuri la persoană.  

Loredana Terec-Vlad: Silviu, ce viitor prevezi pentru viitoarea ta familie având în vedere că principala activitate este agricultura?

Manole Silviu: Momentan sunt singur. Am fost la un pas de a mă căsători în urmă cu câţiva ani dar ceva nu a mers aşa cum ar fi trebuit. Dacă totul ar fi fost ok atunci poate că acum aş fi fost şi eu unul dintre milioanele de români familişti, cu unul sau doi copii, cu rate la bancă şi permanent în goană după bani. Eu de mult nu mai cred în coincidenţe;  probabil că aşa a vrut bunul Dumnezeu ca eu să fac atunci pasul înapoi pentru a mă putea dedica trup şi suflet mediului rural şi ţăranilor. Poate suna ciudat dar acum satul românesc este familia mea şi nu cred că aş putea să îmi trăiesc viaţa în altă parte, în alt mod.

Loredana Terec-Vlad: Adică ce perspectiva de viitor crezi că vor avea copii tăi ca agricultori... În cazul în care îşi vor alege acest domeniu de activitate.

Manole Silviu: Am crescut într-o familie în care discuţiile se purtau cam aşa: „Asta este bine, asta este rău. Tu ce alegi?” Am avut libertatea de alegere încă de mic copil şi am învăţat că odată cu această libertate vine şi responsabilitatea pentru faptele mele. Aşa că atunci când voi avea copii voi face la fel. Iar dacă ei vor dori să păstreze tradiţia în familie sau nu, este decizia lor. Bunicul din partea tatălui este horticultor, bunicul din partea mamei a fost medic veterinar şi cum el m-a crescut până pe la 4 ani şi jumătate printre animale şi tratamente, mi s-a părut foarte normal ca atunci când m-am înscris la Liceul Agricol să aleg profilul medicină veterinară şi nu horticultura. Îmi aduc aminte că tatăl meu mi-a spus înainte de a depune dosarul: „Ca oportunităţi în zona asta, eu cred că este bine să faci un liceu cu profil pedagogic sau agricol. Tu ce alegi?” Şi cum pentru mine la vârsta aceea profesorii mi se păreau de pe altă lume, am fugit cât de repede a putut spre animale. Când m-am întors acasă şi i-am spus că m-am înscris la medicină veterinară, s-a gândit puţin şi mi-a spus: „Mi-ar fi plăcut să te fi înscris la horticultură; pentru că dacă altoieşti 10 pomi şi se prinde doar unul, nu este nici o problemă. Dar dacă tratezi 10 animale şi moare unul, atunci te fugăreşte omul până te prinde. Aşa că în meseria asta ori eşti foarte bun ori nu o practici.” L-am ascultat şi în scurta perioadă de veterinar al satului pot spune că nu a murit nici un animal tratat de mine iar oamenii mă privesc cu respect pentru că aşa suntem noi ţăranii, nu suntem ataşaţi doar de pământ ci iubim şi animalele. Şi ce dovadă mai mare de dragoste decât atunci când intri dimineaţa în grajd iar iepuraşii încep să te tragă de şireturi, mieii care zburdă prin ogradă şi care vin să te împungă, calul care nechează voios sau cocoşul care cântă pe gard? Şi pentru că este o vorbă din bătrâni că de ce iţi este frică nu scapi, am fost şi profesor suplinitor pentru un an la şcoala din sat. 

Revenind la copii, mi-ar place să trăiască într-un mediul cât mai natural şi cât mai aproape de natură, să se urce în pom nestingheriţi dacă vor să mănânce un măr sănătos, departe de poluarea oraşelor  sau să călărească pe imaş dacă le face plăcere. Mie mi-a plăcut foarte mult să umblu toate coclaurile satului călare şi atunci când lucrurile se vor mai aşeza la locul lor, mi-ar place să am din nou un cal de călărie.

Loredana Terec-Vlad: În încheiere, ce mesaj ai vrea să transmiţi cititorilor având în vedere că ne vom mai reîntâlni abia anul viitor?

Manole Silviu: Vreau să le urez cititorilor noştri un An Nou Fericit şi plin de realizări şi de asemenea doresc să le mulţumesc tuturor prietenilor care au făcut posibilă apariţia revistei în acest an: Hulea Mornea Elena-Lăcrămioara, Oiţă Simona, Felecan Valerica, Manole Benieamin,  Felecan Sorina, Voevod Mihai, Sbârciog Alina, Raicu Marius, Daniela Grigoriu, Loredana Terec-Vlad, Bisoceanu Georgeta, Gabriela Vasilescu, Murariu Nicolae, precum şi prietenilor noştri din afară: Angelica Monserrat – Mexic, Anastasia G – Republica Moldova, Massimiliano Frattale – Italia, Nicoleta Lazăr – Italia.

 Interviu de Loredana Terec – Vlad
http://www.scribd.com/doc/75362862/Revista-Taranul-Roman-Nr-28-Decembrie-2011

Memoriile unui război - Interviu

Scopul acestui interviu a fost evidenţierea ororilor războiului dar şi o privire asupra perspectivei crizelor economice care au afectat sistematic ţara noastră. Indiferent dacă vorbim despre cel de-al doilea Război Mondial sau despre criza care afectează ţara noastră de câţiva ani încoace, în final vorbim despre acelaşi lucru: lipsa economiilor în cadrul familiei, foamete sau chiar acte disperate pe care nu ne-am gândi vreodată că le vom face. Din acest punct de vedere sunt necesare anumite precizări şi spun asta din punctul de vedere al psihologiei umane mai ales vis a vis de ideea de război. Aşadar, voi evidenţia în cele ce urmează atât situaţia financiară a cetăţeanului român raportată la imposibilitatea de a oferi familiei cele necesare supravieţuirii cât şi perspectiva microeconomică a ţării. În interviul realizat se evidenţiază atât aspectele individuale cât şi cele sociale, dat fiind faptul că aceste dezechilibrări afectează ambele sfere din toate punctele de vedere, evidenţiind atât stresul psihic cât şi cel fizic.

Loredana Terec - Vlad

Reporter: Vă mai aduceţi aminte de perioada celui de-al doilea Război Mondial?

Liviu Vlad: Da, a fost greu; au venit nemţii şi au trecut pe aici, la 23 august românii au întors armele împotriva nemţilor, atunci a pornit ofensiva.

Reporter: Cum s-a procedat când a intrat România în război? V-au evacuat?

Liviu Vlad: Da, când s-a declarat războiul, românii au mers cu nemţii şi erau conduşi de Antonescu. În ’44 Regele Mihai a făcut armistiţiu, iar Antonescu a fost condamnat la moarte.

Reporter: Dumneavoastră aţi mers la război, aţi luptat alături de trupele române?

Liviu Vlad: Nu, fratele meu şi tatăl meu, Gheorghe erau în armată. A luat-o pe soţia sa şi s-au refugiat în Regat şi eu am rămas acasă cu încă un frate şi cu mama. Dar au venit şi ne-au evacuat. Ce puteam lua? Cal nu aveam, căruţă nu, sora mea era căsătoria şi avea copii; a încărcat tot şi s-a dus la Siret. Eu, mama şi Vasile fratele meu care rămăsese acasă aveam tărăboanţa, am pus un sac de făină de popşoi şi am plecat în evacuare lângă Siret. Acolo ne-au cazat într-o casă; ne culcam pe jos; au spus că vom sta doar 2 săptămâni şi am stat 6 luni. Când ne-am întors buruienile erau cât casa. Ne-au furat... ne furaseră plapumă, pernă, tot ce aveam. Erau case întregi arse de foc, din care nu mai rămăsese nimic.

Reporter: Ce lucruri v-au luat?

Liviu Vlad: Tot ce puteau fura, satele prin care au trecut după noi, au rămas devastate. Noi aveam un câine lup pe care mama nu l-a luat cu noi în evacuare pentru că nu avea cum; când au ajuns ruşii câinele era în casă şi l-au împuşcat în cap; l-am găsit mort când ne-am întors şi erau urme de foc şi cărbuni stinşi ca semn că au stat în casă. După asta, fratele meu Vasile a găsit servici şi de aici mi-a găsit şi mie la Prefectură.

Reporter: Care au fost urmările războiului?

Liviu Vlad: A fost foamete după evacuare, pământul a rămas nelucrat. Aveam un rucsac de la fratele meu de la război şi mergeam să furăm cartofi noaptea. Căutam în cuib, luam cartofii, după care făceam movila la fel ca să nu se cunoască. Mergeam pe furiş şi la un moment dat ne-au prins. Am făcut puşcărie 3 zile după care ne-au dat drumul. În tot acest timp nu am primit nici apă, nici mâncare. Când ne-au dat drumul nici nu puteam merge pe drum. Am mers pe jos până acasă.

Aspazia Vlad: Luam lobodă sălbatică şi făceam borş, doar cu apă. Mergeam la Solca şi luam mere, mai luam faină de popşoi şi cu apă şi le fierbeam; după care a fost stabilizare, după care a fost iar stabilizare. Soldaţii ne puneau să facem tranşee, iar sora mea dacă avea deja 3 copii, mi-au dat şi mie unul ca să nu mă duc la săpat şanţuri. Am spus că era a mea! A mea! Ne ascundeam în podu’ şurii ca să nu ne ia ruşii. Eu am dus-o greu; acasă era mâl pe toloacă; caii au luat râie, au venit jidanii şi au adus păduchi şi tifos.

Liviu Vlad: În fiecare zi se înmormântau câte zece oameni şi am luat şi eu; am stat 12 zile în spital, iar mamei mele i s-a spus că am murit. Când a venit să mă ia infirmiera i-a spus să mă lase că încă trăiesc şi am căzut în comă. Am stat 3 zile şi în cea de-a 12-a zi mi-am revenit; eram scheletic nu mâncasem nimic. A venit mama la spital şi a dat bani la cineva ca să vadă unde sunt... ştia că sunt mort şi m-a găsit viu.

Reporter: Unde aţi ascuns bunurile de valoare înainte de evacuare?

Aspazia Vlad: Aveam ceva bani şi ca să nu îi luăm cu noi i-am ascuns într-un borcan în pământ în şură şi am pus nişte ţoale peste acel loc şi fiare vechi şi nu mai ştiu ce. Sora mea avea şi straie îngropate; le-am luat şi le-am dus legate cu sârmă peste ogoare, pe cărări şi am ajuns înapoi. 

Reporter:Cum a fost în perioada comunistă?

Aspazia Vlad:Eu am muncit singură în ţarnă ani de zile, vindeam şi flori că birourile trebuiau să aibă flori... Şi lucram pentru vreo doi bani, că salariul era mic. Atunci eram măritată cu Liviu. Lui Doru, băiatului, trebuia să îi cumpăr uniformă şi lui Leta. Pe Doru l-au dat afară din clasă că uniforma era veche. Pe urma am dat 140 de lei ca să îl primească iar la şcoală. Veneau şi ne cătau să vadă dacă avem găini şi trebuiam să dăm vreo 30 de ouă pe lună. Veneau să vadă dacă avem butelie şi noi am ascuns-o; ca să o umplem trebuia să stăm zile întregi şi dădeam la omul care le păzea 5 lei  de butelie ca să le păzească. Şi de multe ori când ajungeam noi, nu mai erau că veneau alţii care aveau pile. 

Probabil este prea scurt acest interviu pe care am încercat să îl reproduc în câteva cuvinte, însă interviul este mult prea plin de suferinţe, atât psihice cât şi fizice, pe care doar expresia îmbătrânită a unor simpli oameni de 90 de ani le exprimă. Aşa cum afirmau în succinta descriere a vieţii lor pe perioada războiului, este greu, dureros şi sfâşietor atât din punct de vedere psihic cât şi fizic şi spun asta din cauza faptului că urmele lăsate de aceste evenimente nu pot fi şterse cu uşurinţă sau mai bine spus nu pot fi şterse niciodată. 

 Interviu şi fotografii realizate de Loredana Terec – Vlad
http://www.scribd.com/doc/75362862/Revista-Taranul-Roman-Nr-28-Decembrie-2011

Etică politică sau politică fără etică? Un paradox al democraţiei româneşti

Termenul etică este din ce în ce mai mult prezent în discursurile actorilor politici din zilele noastre, acest lucru reflectându-se în  atitudinea instituţiilor şi măsurilor  luate în vederea reducerii fraudelor şi mai ales a corupţiei. Fiind un domeniu relativ nou, etica politică în accepţiunea ei generală, exprimă setul de norme şi principii de care are nevoie sfera politică pentru ca relaţia dintre guvernanţi şi guvernaţi să fie în concordanţă cu principiul potrivit căruia aparatul de stat a fost constituit pentru a apăra  drepturile cetăţeanului. 

Raportat la scena politica actuală, termenul de etică este considerat deplasat, principiile moralei fiind considerate depăşite în raport cu societatea contemporană, acest lucru reflectându-se mai ales în atitudinea dezinteresată a celor care deţin puterea în stat. Dacă iniţial actorii politici sunt aleşi pentru a veghea la bunăstarea şi respectarea drepturilor, ulterior legislaţia vine în contradicţie cu legile etice. Un exemplu este eutanasierea câinilor vagabonzi, aparatul de stat fiind incapabil să caute soluţii alternative pentru a evita acest conflict dintre politică şi legile morale, reflectând prin aceasta faptul că este mult mai uşor să elimine aceasta problemă decât să caute soluţii alternative. 

O altă problemă de natură etică este cea legată de abuzul de putere, aceasta fiind la ordinea zilei, dat fiind faptul că actorii politici urmăresc interesele personale şi nu cele legate de rolul pe care îl joacă în interiorul aparatului de stat. Din acest punct de vedere în atribuţiile mass-mediei intră şi aducerea la cunoştinţa cetăţeanului a faptului că, acei candidaţi care în timpul campaniilor electorale au făcut promisiuni în vederea asigurării unui trai decent, nu şi-au dus la bun sfârşit sarcina pentru care au fost votaţi. Interpretarea diferită a evenimentelor este pusă pe seama convingerilor, dat fiind faptul că apelul la moralitate se face din perspectiva bugetului propriu şi nu din prisma responsabilităţilor faţă de alegător.

Din acest punct de vedere lipsa de comunicare dintre partidul aflat la putere şi popor îşi spune cuvântul, dat fiind faptul că în acest moment nu putem spune că ştim cu exactitate care sunt necesităţile primare din cadrul unei familii, deoarece în urma reducerilor drastice a salariilor sau pensiilor şi a augmentării taxelor şi impozitelor impuse de către aparatul de stat, atât bugetarii cât şi mediul privat au avut de suferit pierderi semnificative. Acestea fiind spuse, în mod paradoxal nici partidul aflat în opoziţie nu pune umărul la treabă, acest lucru reflectându-se în starea de amorţeală în care se află, strategiile politice utilizate până la acest moment considerându-se a fi neeficiente. Aşadar, care este atunci scopul urmărit de partidul din opoziţie? Dacă vorbim de înlăturarea partidului aflat la putere, atunci acest scop s-a dovedit a fi până acum de neatins. Dacă vorbim despre o alianţă a celor două puteri, atunci vorbim în mod cert despre „absurdităţi”, deoarece ştim în mod cert că această dimensiune a politicii este o paradigmă platoniană sau mai bine spus o idee trecută de mult în lumea celor săraci cu duhul.

În acest caz, dacă lipsa eticii din sfera politică a determinat comportamente amorale şi mai ales atitudini indiferente din partea cetăţenilor, atunci în mod cert este necesară o comisie de etică şi disciplină care să evalueze atitudinea comportamentală a politicienilor.

Acestea fiind spuse, nivelul de moralitate este extrem de important în cadrul unei societăţi democratice, iar din acest punct de vedere asigurarea unui nivel de trai decent, la nivelul tuturor păturilor sociale este considerat mai mult decât necesar. Strategiile folosite de politicieni pentru a masca atitudinile imorale rămân circumscrise şi acest lucru doar din cauza faptului că tradiţia românească (cea comunistă) a introdus în mentalitatea individului atitudini şi credinţe înclinate în favoarea folosului personal.

Loredana Terec-Vlad
http://www.scribd.com/doc/75362862/Revista-Taranul-Roman-Nr-28-Decembrie-2011

Educaţia în România, nu aduce un „Viitor”

Văzând acest titlul vă puneţi automat întrebarea cum ar putea educaţia să nu ducă spre un viitor garantat, ştiind foarte bine cu toţi că prin educaţie omul este complet si capabil să îţi dicteze viaţa, de aici vine şi proverbul bătrânesc „cine are carte, are parte”. Părinţii noştri nu au avut şansa la o educaţie mai bună dar cu toate acestea aveau un loc de muncă garantat, noi avem şansa la o educaţie dar nu avem un loc de muncă garantat urmând ca viitorul să fie pus sub semnul întrebării.

Mereu stau şi mă gândesc dacă nu ar fi fost mai bine să fi plecat în străinătate ca şi restul colegilor mei de liceu asigurându-mi câtuşi de puţin un viitor, dar cu toate acestea am ales să continui studiile în speranţa că la terminarea facultăţii aş putea să am mai multe şanse de a mă angaja în România şi totodată un viitor mai bun.

La început de facultate eram încrezător în propriile puteri şi chiar pot să spun că visam spre un viitor strălucit si o carieră frumoasă, dar cu trecerea timpului această încredere a început să scadă treptat. Cruda societate a început să mi se deschidă fără milă şi am început să înţeleg că dacă nu încerc din timpul facultăţii să îmi croiesc un viitor la terminarea ei va fi de-a dreptul imposibil.

În fiecare an termină cu dreptul de licenţă mii de studenţi, dintre aceştia nici măcar 10 % nu reuşesc să îşi găsească un loc de muncă în domeniu în care a învăţat, ei urmând să îngraşe numărul şomerilor din România sau aleg să îşi încerce norocul în străinătate. În fiecare zi văd un student cu un ziar în mână căutând un loc de muncă. Se mai merită atunci să cheltuieşti bani cu facultatea, să înveţi nişte lucruri în care nu crezi şi în care nici profesorii nu cred, să iţi distrugi pur şi simplu sănătatea pentru un viitor inexistent !? 

Politicieni nu pun mare preţ pe educaţie, fiind orbiţi mai mult de interesul lor personal şi de nivelul lor de trai, atunci cum am putea crede noi studenţi că am avea un viitor asigurat prin educaţie dacă acest viitor stă în mâna lor.

Oare a cui este vina pentru situaţia actuală, nu încerc să caut un ţap-ispăşitor, vina aparţine tuturor cetăţenilor că nu încercăm să ne croim singuri drumul în viaţă şi aşteptăm mereu ca cineva sa ne dicteze viaţa urmând să devenim nişte unelte ale statului.

Problema este că dacă aşteptăm şi tindem să credem spre un viitor mai bun nu trebuie să lăsăm alte persoane să îl creeze după bunul lor plac, trebuie să contribuim fiecare la această schimbare a României, trebuie începută de noi şi continuată de copiii noştri. Dacă nu participăm acum cu toţi la această schimbare, generaţia următoare se va confrunta cu aceleaşi probleme.

Murariu Nicolae, 20 de ani
http://www.scribd.com/doc/75362862/Revista-Taranul-Roman-Nr-28-Decembrie-2011

Istoria ţăranului român

Până în secolul al XVIII-lea,Transilvania a avut o istorie diferită de cea a Principatelor Române. În primul rând, ea era o provincie multietnică şi multiculturală, în care locuiau, în număr însemnat, români, maghiari şi saşi.

            La sfârşitul secolului al XVII-lea, în urma războaielor purtate cu turcii, Imperiul Habsburgic cucerea principatul autonom al Transilvaniei, aflat până atunci, ca şi Principatele Române, sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Stăpânirea împăraţilor de la Viena asupra Ardealului, care va dura 200 de ani şi va avea consecinţe importante asupra viitorului său. Transilvania cunoaşte un amplu proces de modernizare sub conducerea austriecilor. Românii ardeleni, care constituiau peste jumătate din totalul locuitorilor provinciei, vor beneficia şi ei de acest proces. Dacă la 1700 marea lor majoritate erau ţărani iobagi, lipsiţi de o elită care să îi reprezinte în organele de conducere, în următoarele două secole societatea românească va cunoaşte un progres remarcabil, alături de concetăţenii maghiari şi saşi. În 1918, românii ardeleni vor ajunge chiar în situaţia de a deveni ei înşişi elementul conducător al provinciei, unindu-se cu Regatul României.

În secolul al XVIII-lea, regimul habsburgic va anula cea mai mare parte a autonomiei provinciei, menţinând totuşi unele legi şi instituţii locale. Conducerea o avea un guvernator numit de împărat, ajutat de reprezentanţii nobilimii maghiare, ai secuilor şi al orăşenilor saşi, reuniţi în Dieta.

 Sub domnia împărătesei Maria Tereza şi a fiului ei, Iosif al II-lea, începea politica de reforme. În Transilvania, principala problemă o constituia raporturile dintre nobili şi ţărani. Nobilii maghiari din Transilvania nu erau mai “răi” decât boierii români din Principate, însă ei aveau posibilitatea să valorifice, prin vânzare, produsele de pe domeniile lor, motiv pentru care pretindeau mai multe zile de muncă din partea iobagilor.

  Statul austriac va încerca să îi protejeze pe ţărani în faţa cererilor nobilimii, deoarece aceştia erau cei care plăteau impozitele faţă de stat şi dădeau recruţi pentru armată. În 1785, împăratul Iosif al II-lea desfiinţează dependenţa personală a ţăranilor iobagi. Cu toată politica lor de protecţie a ţăranilor, împăraţii austrieci nu doreau însă să afecteze prea mult nici interesele nobilimii, deoarece ea era elita conducătoare a provinciei. Nobilimea asigura conducerea, în armata sau în administraţie, aşa ca nici un regim al vremii nu se putea lipsi de serviciile ei, chiar dacă între puterea statului şi cea a nobilimii exista o permanentă concurenţă.

Până în secolul al XVIII-lea, ţăranii români din Transilvania nu aveau drepturi egale cu cele ale nobililor maghiari sau ale orăşenilor saşi, care erau catolici sau protestanţi. Nici situaţia iobagilor maghiari nu era mai bună. Cazul special al românilor din Transilvania se datora însă credinţei lor ortodoxe. În Evul Mediu, religia şi nu naţionalitatea era cel mai important factor de solidaritate între oameni, aşa că diferenţele religioase duceau la multe conflicte şi discriminări. Nobilii români puteau ajunge la poziţii conducătoare în Transilvania sau în Ungaria, aşa cum a fost cazul lui Iancu de Hunedoara, dar numai cu condiţia de a trece la credinţa catolică sau protestantă.

În anul 1701 se definitiva Unirea religioasă, prin care o parte importantă a românilor ardeleni treceau la credinţa greco-catolică. Greco-catolicii recunoşteau cele mai importante dogme ale catolicismului, precum şi supremaţia papei de la Roma, păstrându-şi însă sărbătorile şi modul tradiţional de celebrare a slujbei religioase. De acum înainte, peisajul confesional din Transilvania avea să fie şi mai variat, aproximativ jumătate dintre românii ardeleni fiind de credinţă greco-catolică, cealaltă jumătate rămânând la confesiunea ortodoxă.

 În anul 1784, ţăranii moţi din Munţii Apuseni, conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan, se răscoală împotriva nobilimii, datorită sărăciei în care trăiau. Ca orice răscoală ţărănească, acţiunea lor va provoca multe victime omeneşti, atât în rândul nobililor cât şi al familiilor nevinovate ale acestora. Împăratul Iosif al II-lea, deşi dorea îmbunătăţirea situaţiei iobagilor, nu era de acord cu asemenea acţiuni violente, care ameninţau întreaga ordine în stat. În consecinţă, el va reprima răscoala şi îi va executa pe conducătorii acesteia, în conformitate cu legile aspre ale vremii. Violenţa ţăranilor împotriva nobilimii va fi urmată de violenţa nobililor împotriva ţărănimii. Din această situaţie barbară, care ţinea de trecutul medieval, nu se putea ieşi decât prin efectuarea unor reforme, care să îmbunătăţească soarta ţăranilor. Deşi Iosif al II-lea va încerca acest lucru, ţăranii din Transilvania vor rămâne încă în iobăgie, până în anul 1848.

Sursa: Istoria României. Transilvania. (A. Avram, R. Aurel, E. Nicolae)

FELECAN VALERICA

Articol preluat din revista Taranul Roman nr.28 - decembrie 2011

Taranul Roman - nr.28, decembrie 2011

Avem deosebita placere sa va nuntam aparitia nr. 28 al revistei Taranul Roman.


Din cuprins:

Editorial: Educaţia în România, nu aduce un „Viitor” … … pag. 2

Politică: Etică politică sau politică fără etică? Un paradox al democraţiei româneşti .... ... pag. 3

Interviul lunii:  Memoriile unui război .... ... pag. 4-5

Un om simplu ... ... pag. 6-8

Activitatea SCDR-INAC: Cum puteţi deveni membru al sindicatului: ... ... pag. 9-10

Agricultură românească cu utilaje europene … … pag. 11-13

Idei de afaceri: Spiritul antreprenorial în agricultură ... ... pag. 14

COMUNICAT DE PRESĂ ... ... pag. 15

Organizarea agricultorilor COLDIRETTI ... ... pag. 16-19

Legislaţie românească … … pag. 20

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ privind igienizarea terenurilor nelucrate … … pag. 20-22

Agricultura ecologică:  Principiile şi regulile de fertilizare în agricultura biologică (organică) (1) … … pag. 23-25

Bucătărie românească: Baghete cu cereale: … … pag. 26

Cozonac by Clipe dulci: … … pag. 27-28

Obiceiuri şi tradiţii: O zi de iarna intre vis si realitate … … pag. 29

Pagina de istorie: Istoria ţăranului român … … pag. 30

Articolul Sindicat contra Partid va aparea in alt numar al revistei din motive de... sarbatori!

Revista poate fi descarcata si vizualizata aici: http://www.scribd.com/doc/75362862/Revista-Taranul-Roman-Nr-28-Decembrie-2011

Arhiva revistei: http://www.scribd.com/Taranul_Roman/documents