duminică

Rostul

Bradut Florescu, unul din "vechii" publicişti români, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda.

IATA CE ARTICOL  A  SCRIS, DUPA CE A PLECAT :

Romaniei i-a disparut rostul. E o  tara  fara rost, în orice sens vreti voi. O  tara  cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

 Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.

 Batranii.  Romania  îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
 Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

 Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în  tara  aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".
 La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
 Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

 Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

 Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

 Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

 Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada.

 Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza.
 Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

 Suna-ti familia, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

 Sa traiesti.

Bradut Florescu

marți

Iluzia permanentei si teama de schimbare

            Spre surprinderea noastra, si dupa 20 de ani, sunt multi care regreta viata din perioada comunista si ne intrebam: „De ce?”. Poate pentru ca atunci viata era „previzibila”, cu alte cuvinte, stiai la ce sa te astepti si iti puteai lua niste masuri de prevedere pentru a conserva confortul personal si al familiei. Nu are importanta cat de mic era acel „confort”, important era sentimentul de „permanenta”.
            Faceai o scoala profesionala, invatai o meserie, la absolvire obtineai un loc de munca, un loc de cazare intr-un camin de nefamilisti, mai tarziu te casatoreai, te inscriai pe o lista de „asteptare”, obtineai o garsoniera, aveai un copil, din nou pe lista de asteptare, obtineai un apartament cu 2 camere, aveai un al doilea copil si daca era fata aveai sanse sa obtii un apartament cu 3 camere.
            Faceai liceul industrial, dreptul de a promova in categorii era mult mai mare, deja erai angajat cu categoria a II-a, erau sanse sporite sa devii sef, macar sef de echipa dar… sef, sanse mai mari de a obtine o garsoniera, un apartament cu 2 camere, cu 3… cu 4.
            Terminai o facultate. In functie de notele obtinute si de nevoile economice primeai o repartitie; adica din nou loc de munca asigurat, indiferent de adevarata pricepere profesionala in domeniu. Adica la fel ca si in celelalte categorii anterioare: absolventi de scoli profesionale si de licee industriale.
            Sunt convins ca foarte putini stiu ca a fost posibil doar prin exploatarea crunta a taranului roman in favoarea „clasei muncitoare”. In 15 iulie 1974 eu am fost angajat la CSG, electrician cat.I cu 5,5 lei pe ora in timp ce mama la CAP Priponesti primea 7 lei/ziua munca. Si era un caz fericit datorita verticalitatii unui om, Dimitrie Bors, Presedintele CAP-ului. Peste deal, in comuna Tanasoaia, judetul Vrancea, se „dadeau” doar 2 lei la ziua munca, iar pentru cine a trait in acele vremuri nu este greu sa isi aduca aminte ca se acordau intre 25 si 35 de puncte pe zi asa ca pentru o zi munca trebuia sa muncesti 3 sau 4 zile. Eu luam 1150 lei pe luna in timp ce mama primea de la CAP 120 de lei/an. Iar dupa Revolutie erau fosti membri de CAP care aveau pensii de cate 1 (un) leu.
            Aceeasi mentalitate am regasit-o la Guvernul Stolojan care, pentru a face”protectie sociala” a stabilit pret fix la 20 de produse de baza: carne, lapte, oua, paine s.a. avand ca rezultat distrugerea agriculturii romanesti caci de aceasta data fiind granitele deschise, taranii romani au preferat sa faca agricultura in Italia, Spania… unde munca lor este respectata si platita.
            Iar acum, dupa 20 de ani de la Revolutia anti-comunista, vine un alt comunist intarziat, Adrian Radulescu, care promoveaza o Lege prin care cere ca „taranii sa fie amendati daca nu isi cultiva pamantul”. Eu nu stiu ce pregatire are acest A. Radulescu! Nu stiu nici cum a ajuns sa detina mii de hectare in Baragan. Presupun ca le-a cumparat din „retributie”. Dar nu asta ma deranjeaza, daca A. Radulescu avea cele mai elementare notiuni de economie, atunci ar sti ca „pamantul este mijloc de productie” asa cum sunt strungurile, convertizoarele OLD ori centralele termo-electrice pe carbuni. Ori pana acum cel putin eu, nu am auzit de o initiativa legislativa prin care „Tractorul Brasov”, „Semanatoarea Bucuresti” ori Azomures, sa fie obligate sa produca pentru agricultura romaneasca.
            Nu. Agricutura trebuie sa faca doar taranii indiferent de mijloace.
            Si ma duce gandul la Regulamentele Organice din 1833 cu acel 11 zile de claca din Tara Romaneasca si 16 in Moldova; la Decretul 362/1981 al lui Nicolae Ceausescu, cu inchisoare de la 2 la 5 ani pentru cei care nu fac minimul de norme la CAP si… ma duce cu gandul si la… ne-necesarii lui F. Nietchse din „Asa grait-a Zarathustra”.
           
            P.S. Daca nu ar mai exista Ministerul Agriculturii, i-ar simti cineva lipsa?

            Oferim ca premiu un voucher hotelier Eurorest, de 7 zile pentru doua persoane, in valoare de 231 euro, celui care aduce cele mai solide argumente ca in Romania  de astazi Ministerul Agriculturii este anacronic, ne-avenit si ca trebuie sa dispara.

Manole Benieamin
Presedintele sindicatului Cultivatorii Directi din Romania