Manole Benieamin: Politicieni 2

Manole Benieamin: Politicieni 2: Ce calificativ se potriveste deputatilor si senatorilor care dupa ce au fost votati pe o lista si o platforma a unui partid, dupa ce ajung i...

Manole Benieamin: Politicieni.

Manole Benieamin: Politicieni.: "Cel mai usor vedem la altii defectele pe care le avem noi insine." Traian Basescu fiind POLITICIAN care se cunoaste bine pe el insusi, cu ...

Anunt de preselectie

INAC-CDR
anunta deschiderea preselectiei privind afilierea la clubul Taranul Roman pentru locurile aferente anului 2012. Cu regret trebuie sa va atentionam ca si pentru 2012 locurile sunt limitate.

Cei interesati trebuie sa raspunda la cele 3 intrebari, online sau prin posta si sa indice o adresa la care vor primi raspunsul comisiei de compatibilitate.
1. Cuvantul "taran" vine de la cuvantul tara.
Dumneavoastra personal ce ati facut pentru tara in 2011 si ce altceva intentionati sa faceti in urmatorii ani in plan economic, juridic, educational, cultural, moral?
2. Considerati ca sunteti foarte bine informat sau ca mai aveti de invatat in domeniile enumerate in prima intrebare?
3. Lucrati mai bine singur sau in echipa? Daca raspunsul este "in echipa" va rugam sa ne spuneti care functie ierarhica vi se potriveste cel mai bine?

Puteti trimite raspunsurile la adresa de mail inaccdr@yahoo.com
La inceputul lunii octombrie toti cei admisi la preselectie vor primi detalii privind etapa urmatoare.

Succes!

Manole Benieamin: Despre cele trei metamorfoze

Manole Benieamin: Despre cele trei metamorfoze: Trei metamorfoze eu vă numesc ale spiritului; cum spiritul devine cămilă, şi leu, cămila, şi copil la sfârşit leul. Multe lucruri apăsătoare...

Manole Benieamin: Despre naţionalism

Manole Benieamin: Despre naţionalism: Husarii, cavalerii maghiari, au ocupat centrul Clujului www.stiridecluj.ro Dula Zsolt Ce prosti sunt cei de la stiri, husarii nu erau sc...

Manole Benieamin: Despre Dumnezeu

Manole Benieamin: Despre Dumnezeu: Calin Miclaus Dumnezeul vechiului testament este cel mai antipatic personaj al literaturii fantastice. E un tiran gelos ș i mândru, nedre...

Manole Benieamin: Bîrlogul Pnţcd

Manole Benieamin: Bîrlogul Pnţcd: În procesul din, 17 august, în care dl Moiescu încearcă să obţină înregistrarea echipei sale în Registrul Partidelor, instanţa a hotărât ...

Manole Benieamin: Apatia partidelor neparlamentare înaintea alegeril...

Manole Benieamin: Apatia partidelor neparlamentare înaintea alegeril...: Apatia partidelor neparlamentare înaintea alegerilor din 2012 www.cotidianul.ro Sa se reproseze PNL ca nu vrea sa salveze PNTCD este c...

Manole Benieamin: Ţărănismul. Foaie săptămânală a Partidului Naţiona...

Manole Benieamin: Ţărănismul. Foaie săptămânală a Partidului Naţiona...: Stoica Rodica Doamne ajuta! Manole Benieamin Si eu cred ca Bunul Dumnezeu este pus in incurcatura si nu stie pe care dintre presedintii...

Manole Benieamin: Discutii despre Rosia Montana

Manole Benieamin: Discutii despre Rosia Montana: Cristina Nicolae Saillard Ce ne facem?!? Nu mai e timp! Nu se poate nimeni masura cu revolta unui neam intreg! Dar ce asteptati?!? Nu e ...

Tarani versus politicieni

IN SFARSIT!!!

Se pare ca am intalnit o persoana cu care putem sa discutam rational.

Asta cautam noi agricultorii, un partid care sa adopte politici in urma discutiilor cu populatia! Am tot insistat in ultima vreme sa iau legatura cu comisia pentru agricultura a PNL deoarece ca mic agricultor ce sunt si ca secretar al sindicatului agricultorilor, cunosc problemele din mediul rural de la fata locului, nu din povesti. Si am gasit un singur politician roman care a priceput ce vrem noi. Intr-un stat normal, cu politicieni normali si oameni sanatosi la cap care mai si stiu ce vor, partidele elaboreaza legile in functie de necesitatile economice si doar dupa ce se consulta cu taranii, doctorii, profesorii...

Nu partidele politice lucreaza pamantul sau cresc animale, partidele politice, prin legile adoptate, fac ca agricultura sa se dezvolte sau sa moara. Noi vrem doar sa fim sprijiniti in activitatea noastra prin legi coerente, simple si aplicabile care sa stimuleze productia agricola. Dar productia agricola trebuie privita ca facand parte dintr-un intreg lant economic: in amonte, masini si utilaje agricole, ingrasaminte, pesticide, fungicide etc. inclusiv surse de finantare si in aval, transport, depozitare, prelucrare, desfacere.

Succesul agriculturii din tarile occidentale se datoreaza nu doar muncii agricultorilor ci si implicarii directe a partidelor politice in elaborarea de legi favorabile dezvoltarii agriculturii. Legile care privesc agricultura, agricultorii si mediul rural trebuie sa conduca la indeplinirea obiectivului PAC a UE: asigurarea necesarului de produse alimentare pentru populatie, de calitate si la preturi accesibile iar pentru producatorii agricoli venituri comparabile cu a celor din alte sectoare de activitate ca sa ramana in agricultura.

Fara legi care sa stimuleze munca in agricultura, locuitorii tineri ai satelor vor emigra spre oras ori spre alte tari, pentru o viata mai buna, batranii ramasi vor face doar agricultura de subzistenta si semi-subzistenta iar efectele sunt resimtite de intreaga populatie a Romaniei: alimente din import in proportie de peste 70%, deficitul balantei externe de plati, contributie scazuta a agriculturii la PIB, Buget consolidat al statului mai sarac si in consecinta mai putini bani pentru invatamant, sanatate s.a.

Asta trebuie sa inteleaga partidele politice din Romania; este nevoie de agricultura, agricultura are nevoie de agricultori iar agricultorii au nevoie de legi favorabile ca sa ramana in sat si sa faca agricultura. Si nimeni nu stie mai bine decat agricultorul de ce legi are nevoie.

Din 2006, de cand am infiintat sindicatul agricultorilor Cultivatorii Directi din Romania, tot cautam un partid politic care sa accepte si dialogul cu taranii. Incepusem sa cred ca este doar o pierdere de vreme. Insa, incep sa imi recapat curajul.


Totusi, nu uitati sa semnati petitia noastra de legiferare a Codului Rural si al Pescuitului

DESPRE ÎNCEPUTURILE AGRICULTURII ÎN ŢĂRILE ROMÂNE…

„Temeiul unui stat e munca şi nu legile [...] bogăţia unui  popor nu stă nici in bani, ci iar în muncă [...] Fiecare, şi mare, şi mic, datoreşte un echivalent de munca societăţii  în care trăieşte.”

Mihai Eminescu

Viaţa economică a unei ţări este determinată, în primul rând de produsele solului şi ale subsolului ei. Astăzi, prin intermediul importului de materii prime, pot exista şi alte activităţi economice, dar acest fapt nu prea era posibil cu ceva secole în urmă.

Ţările Române au avut din totdeauna o viaţă economică preponderent agrară, determinată de cel două îndeletniciri: agricultura şi creşterea animalelor. Aşa a fost de pe vremea lui Alexandru Macedon, care trecând Dunărea, a dat de holde bogate de grâne. Şi tot aşa a fost şi în perioada în care peste pământurile strămoşilor noştri treceau popoarele migratoare, avarii şi slavii în special specificând: „semănaţi şi seceraţi, noi o să luăm doar o parte din produse”. Cât despre vremea lui Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare, ostaşii lor se ştie că au fost în majoritate ţărani (în special plugari şi păstori).

 Aceasta nu înseamnă însă că românii nu au practicat şi nu au cunoscut din cele mai vechi timpuri şi meşteşugurile. Dar cum agricultura şi păstoritul au fost predominante, normal că primele meşteşuguri îşi au începutul în ele. Astfel, „Diploma Ioaniţilor” (1247) ne povesteşte despre un morărit dezvoltat. În afară de morile satelor de răzeşi sau moşneni, de morile boiereşti (unde erau obligaţi să macine rumânii sau vecinii, adică ţăranii ne-liberi), mai existau şi morile domneşti (aşezate într-un loc bun, unde aduceau venituri substanţiale). În Moldova de exemplu, se amintesc pentru prima dată mori domneşti în oraşul Baia din ţinutul Covurluiului (pe Prut).

În acest domeniu al industriei alimentare, nu putem trece cu vederea velniţele sau povernele pentru fabricarea rachiului din tescovină sau drojdie, precum şi a ţuicii din prune. Pentru cel din urmă produs, vestită a fost în primul rând regiunea Vălenilor de Munte unde se spune că se prepara o ţuică nu doar „tare”, ci şi deosebit de aromată şi parfumată (şi în ziua de astăzi se pare că zona îşi mai păstrează reputaţia). Au mai existat apoi sladniţele şi berăriile, unde se pregătea berea, chiar dacă multă lume crede că această licoare este de apariţie recentă pe meleagurile noastre, ba chiar s-a împământenit ideea că reţeta a fost adusă din Germania sau Austria. Ei bine, istoricii pot contrazice cu documente, orice astfel de teorie, fiindcă este într-adevăr o eroare. Berea a fost cunoscută în Moldova încă din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, în anul 1408 acest Domn acordând un privilegiu negustorilor poloni din Liov, pe care îi lasă să deţină o casă în Suceava (care însă să nu fie cârciumă), unde însă „să nu facă bere” şi unde să nu se vândă pâine sau carne. Cât despre Alexandru Lăpuşneanu, el a fost unul dintre domnitorii care au preţuit berea, fiindcă cum altfel am putea interpreta mesajul trimis bistriţenilor, la 20 august 1567, în care Domnul le cerea pe lângă unele medicamente pentru ochi şi doi „meşteri” care „să-i prepare „bere bună”, „după gustul nostru”.

Pomicultura a cunoscut la rândul ei o evoluţie ce-şi are rădăcinile în timpuri îndepărtate. Populaţiile din bazinul Carpatic au selecţionat şi ameliorat din flora spontană numeroase biotipuri locale din toate speciile de pomi fructiferi, cu timpul această ramură a agriculturii ajungând o sursă de trai a celor de la sate, o parte a locuitorilor reuşind chiar să-şi poată acoperi birurile din vânzarea roadelor. Documente scrise atestă atunci când era nevoie, şi intervenţia statului, ca de exemplu în secolul al XVII-lea, când o pravilă a domnitorului Vasile Lupu specifica: „cei care vor intra în vie sau pomet, să mănânce numai poame, să nu fie certaţi, iar de se va arăta lucru, cum că au mers să fure, să-l bată şi să le ia hainele, iar cei care vor tăia pomii să fie certaţi ca nişte tâlhari”.

Acum să trecem de la agricultură la păstorit, pentru a afla câte ceva şi despre meşteşuguri gen tăbăcăria, o îndeletnicire veche românească, neexistând practic sat în care să-şi nu aibă sediul o breaslă de tăbăcari, de la dânşii rămânând peste timp numele a numeroase străzi sau cartiere ale oraşelor. Strâns legaţi de tăbăcari au existat cojocarii, prezenţi în târguri şi în sate, dar şi în hrisoavele domneşti. Astfel, la 5 aprilie 1448, Petru Voievod, întărind Mânăstirii din Poiană (azi Probota) satele Ciulineşti, Beresteani şi Roşca, amintea: „Şi oricâţi cojocari sunt în aceste sate sau oricâţi meşteri, să fie mânăstirii întreg venitul”, adică tot ceea ce trebuia să plătească aceşti meşteri pentru exercitarea meşteşugului lor urma să ajungă în visteria lăcaşului de cult.

Alături de tăbăcării au funcţionat şi torcătoriile de lână şi piuele sau dârstele. Cele dintâi sunt amintite în special în Moldova în prima jumătate a secolului XV, când Mihail logofătul (unul dintre cei mai puternici boieri ai vremii) a obţinut dreptul de a-şi aşeza o torcătorie în oraşul Baia.

Gabriela Vasilescu

Haosul politic

               Ce are domnul Preşedinte V. Ponta. cu PD-L şi cu T. Băsescu îl priveşte. Pe mine ca ţăran român mă interesează dacă USL are o politică nouă pentru agricultură; ca de nostalgiile lui I. Iliescu şi a tuturor “specialiştilor în agricultură” care nu pot gândi decât în cuvinte simple: IAS, CAP, CUASC sunt nu satul ci …pur şi simplu scârbit. Dacă domnul Ponta are altă şcoală şi se poate debarasa de trecut, inclusiv aruncând la coşul de gunoi Preşedintele de onoare al PSD… cine ştie… este posibil să merg şi eu la vot… după foarte mulţi ani şi să votez USL. Până atunci îl rog să semneze şi dumnealui petiţia on-line Codul rural şi al pescuitului pentru ca până la proba contrarie doar noi ţăranii mai gândim şi mai simţim româneşte în ţara asta.

Ca să fiu agricultor, în oct.’91 am cumpărat un grajd de la fostul CAP Priponeşti, mai târziu am cumpărat aproape 10 ha de pământ arabil, mi-am plantat vie, pomi fructiferi şi un colţ de pădure, am cumpărat animale şi păsări pe care le-am crescut şi înmulţit, după puterile mele şi conjunctura pieţei. Şi multe flori! Imaginile sunt postate pe pagina mea de pe Facebook, deci sunt accesibile tuturor. Deci eu sunt agricultor.

După ce am stat şi am cujetat adânc, cred ca am început să pricep ce-i cu uimirea unora; “ţăran” versus “exprimare şi gramatică perfectă”. Eu, trăind printre ţărani, care, ca oşteni ai Ţării îşi păzesc glia şi graiul, mi se pare atât de normal să vorbesc frumos şi corect încât nici nu-i mai dau atenţie modului de exprimare fiind ceva firesc aşa cum tot firesc este şi la consătenii mei. Daca dumneavoastră credeţi că ţăranii sunt inculţi, eu ţăranul roman din Priponeşti, Galaţi trebuie să fiu prost pentru că aşa vedeţi dumneavoastră ţăranii? Nu! Eu am avut profesori foarte buni aici în sat la clasele 1-8, am avut profesori foarte buni şi la şcoala profesională (gr. sc. al CSG) şi la liceul seral (lic.ind.met. din acelaşi grup şcolar) şi am avut profesori buni şi pe la ASE. Şi ca să vă ajut să vă schimbaţi părerea despre ţărani; vorbesc fluent câteva limbi europene, ceea ce este foarte util pentru a urmări activitatea legislativă a UE privitor la agricultură, activitatea Comisiei pentru agricultură a UE, activitatea COPA-COGECA şi activitatea sindicatelor cu care suntem în relaţii de prietenie sau înfrăţiţi gen: Federazzione Coltivatori Diretti, Confederazzione Italiana Agricoltori şi… alţii.

Dar pentru cineva care trăieşte într-un mare oraş cosmopolit gen Bucureşti unde încă de pe vremea lui Eminescu veneau “…în sfatul ţării să se-admire/ bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire”…mda… s-ar putea să fie într-adevăr o problemă. Iar dacă acel nefericit mai participă şi la întruniri ale organizaţiei PSD Bucureşti prezidate de M. Vanghelie… da, gramatica limbii române începe să creeze probleme. Este vorba de sistemul de referinţă: ţăranii se gândesc la Creangă şi Eminescu iar alţii la Adrian Copilul Minune. Liber de la Vodă Ghica!

De bună seama că şi I. Iliescu are meritele lui dar din nou intervine sistemul de referinţă; pentru foştii activişti PCR şi securişti, Iliescu este un erou, un salvator, un mântuitor care i-a scăpat mai întâi când a interzis pedeapsa cu moartea în ian.’90 şi i-a scos din puşcării, este drept că folosindu-se de liberalul Quintus, în ’91. Pentru mine personal şi pentru mulţi alţi ţărani, Iliescu a fost un blestem. Pentru mine este doar un criminal care, sper să fie judecat şi condamnat cât mai este în viaţă. Oricum istoria îl va condamna. Despre I. Iliescu prefer să nu vorbesc; ştiu ceea ce ştiu trăit pe pielea mea. Când în ian.’90 a anunţat că FSN devine partid politic şi când a negat că ar fi afirmat vreodată că “FSN nu va deveni partid politic” am simţit că mă prinde disperarea, a doua zi, 24 ian. m-am înscris în PNŢ-CD Galaţi şi m-am retras din FSN Direcţia Sanitară Galaţi unde eram atunci. Ştiu cât rău mi-a făcut mie personal şi familiei mele şi de aceea pentru mine este …o hidoşenie, un monstru ieşit din incubatoarele staliniste.

Dar ca să nu spuneţi că sunt cârcotaş, vă rog să îmi spuneţi cinstit: răsturnarea Guvernului Roman în sept. ’91 a fost un act legal ori o lovitură de stat? Guvernul Stolojan validat de Iliescu a fost un guvern legitim? Poate vă miraţi ce treabă am eu ca ţăran cu aşa ceva. Ei bine, prima grija a Guvernului Stolojan a fost să facă protecţie socială a orăşenilor pe seama ţăranilor impunând preţ fix la 20 de produse alimentare de bază lăsând libere toate preturile din aval şi amontele producţiei agricole. Ca urmare a acelei măsuri am avut primul faliment şi a trebuit să închid micuţa mea ferma de porci făcută cu bani munciţi de mine în Belgia.

Părerile mele politice le-am exprimat destul de clar dea lungul timpului în revista Ţăranul Român, proprietate a sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România, sindicat fondat în 15 ian.2006, eu fiind membru fondator şi Preşedinte ales al acestuia. Am dreptul să pun condiţii în calitate de cetăţean: voi vota USL dacă prezintă un program pentru agricultură, deoarece de două luni nu a depăşit faza de proiect şi ăla foarte “subţire”. Am dreptul ca cetăţean să cer PSD-USL să fie deschis pentru dialog cu agricultorii; dacă nu accepta dialogul nici eu nu sunt obligat să îi votez chiar dacă sunt sătul până peste cap de tâmpeniile lui Băsescu şi a miniştrilor săi incompetenţi. Iar prezenţa lui I. Iliescu acolo, mă face să îmi aduc aminte de toate necazurile pe care le-am avut din cauza lui ca membru PNŢ-cd din ian. 1990 şi ţăran la Priponeşti, Galaţi din sept. 1991. Este o problemă personală şi nu încerc să influenţez absolut deloc pe ceilalţi membri ai sindicatului care sunt liberi să fie membri ai oricărui partid sau nu, să voteze pe cine vor sau nu. Dar de legi pentru agricultură avem nevoie ca de aer şi de aceea insist să cer o adresă de contact a comisiei pentru agricultura a PSD-USL. Evident ca PSD-USL este liber să accepte dialogul ori să îl respingă; aşa voi şti şi eu cu cine am de a face.

Dar mă adresez domnului Ponta pentru probleme prezente şi anume: 1. un program coerent şi aplicabil pentru agricultură; 2. legislaţie compatibilă cu cea a UE din domeniu, tocmai pentru că domnul Ponta îmi cere votul. Lui m-am adresat cu privire la problemele care ne privesc pe noi toţi, nu numai pe agricultori, ACUM! Şi mi-am exprimat părerea că ar fi bine să se debaraseze de “resturile” trecutului pentru că nu da bine la imagine. Aceşti oameni sunt depăşiţi, nu se pot adapta şi nu pot gândi în noul context: proprietatea asupra pământului este privată şi România este membră a UE deci, volens nolens trebuie să respecte Regulamentele UE privind Politica Agricolă Comună. Despre poziţia mea şi a sindicatului pe care îl reprezint puteţi să consultaţi revista Ţăranul Român on-line fondată în ian. 2006 odată cu înfiinţarea sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România; acest sindicat a fost înfiinţat împotriva interdicţiei Guvernului Năstase materializată în art.2 din L.54/2003, articol care contravine art.20 şi art.40 din Constituţia României, art. 11 a UE şi art. 23 din Declaraţia universala a drepturilor omului şi pentru care suntem cu recurs la CEDO.

Am convingerea că trebuie să avem legi clare, coerente şi aplicabile pentru a putea depăşi aceasta stare de tranziţie perpetuă care începe să devină normalitate. De ani buni sindicatul nostru insistă pentru definirea agricultorului ca termen juridic şi a propus termenul de întreprinzător agricol după definiţia data în CC italian la art.2135.

Pe mine acum mă preocupă foarte puţin trecutul şi cu atât mai puţin vinovaţii şi vinovăţiile; mă preocupă prezentul şi viitorul agriculturii româneşti deci implicit viitorul meu şi al copiilor mei. Trebuie să se termine cu haosul legislativ în domeniul agriculturii. Abia după 20 de ani avem în sfârşit un NOU COD CIVIL care va intra în vigoare din oct. a.c. (nu se ştie cum de vreme ce încă nu există şi Codul de Procedură) dar… în acest CC la capitolul agricultură se vorbeşte doar despre…arendaşi?! Nimic despre arendatori, nimic despre proprietarii fondului, nimic despre cei care exploatează fondul… încât, în disperare de cauză, sindicatul nostru, prin INAC (Institutul Naţional de Asistenţă pentru Cetăţeni - o fracţiune a sindicatului) a lansat o petiţie on-line către Parlament pentru adoptarea unui COD RURAL şi al PESCUITULUI după modelul codului rural francez.

http://www.petitieonline.ro/petitie/codul_rural_si_al_pescuitului-p25258051.html

Mai mare ruşinea pentru partidele politice; în timp ce ele se ceartă pentru putere ţăranii au iniţiative legislative!!! De nici nu mai ştii ce să crezi?! Au probleme de sănătate mentală?! intelectuală?! morală?! sau toate la un loc… Şi ce putem spune de V. Ciorbea care nu poate concepe un PNŢ-CD decât cu persoana sa Preşedinte etern şi tot dă partidul în judecată şi îl poartă de mulţi ani prin tribunale? Este ţărănist sau duşmanul nostru?

Bravo naţiune, halal să-ţi fie!

Manole Benieamin,

Preşedintele sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România şi Preşedintele INAC

articol preluat din revista Taranul Roman, nr. 24, august 2011 

Clasa politica si rezervele valutare ale BNR

            Ultima declaratie a domnului Mugur Isarescu ne-a facut sa intelegem de ce BNR face rezerve in euro si dolari dar ne recomanda sa acceptam salarii si pensii mici deci implicit, impacarea cu saracia impinsa la limita de supravietuire. Mai intai am incercat sa vedem de unde vin euroii?! Raspuns: de la „capsunari”!

            Si pentru ce sunt pastrati in depozitele BNR si nu sunt folositi pentru investitii? Pentru ca in caz de criza majora, chiar daca restul populatiei moare de foame, sa fie bani pentru salariile functionarilor BNR si ai Guvernului Romaniei! Raspunsul fiind atat de simplu, nu este de mirare ca ne-a trebuit atat timp sa il intelegem.

De ce ar avea clasa politica nevoie de tarani? Pentru produse agricole de calitate? Pentru alimente ieftine sau un mediu rural frumos si nepoluat?

            Alimente pot veni din Turcia sau din orice alt colt al lumii, un peisaj sanatos si nepoluat pot gasi si in Bulgaria, Antalia sau pe Coasta de Azur dar de tarani au nevoie pentru echilibrarea balantei de plati.

            Taranii romani sunt buni pentru „clasa politica” doar atat timp cat din cauza saraciei si a lipsei de perspectiva in propria tara, cu traista-n bat, pleaca in lumea larga la cules capsuni, constructii si multe alte treburi domestice (cei care au grija de batranii altor tari, stiu la ce ma refer) si sa trimita bani acasa. Din datele detinute de noi, 75% din emigrantii romani provin din mediul rural, iar ei, pana de curand trimeteau anual 16 miliarde de euro acasa. O suma enorma care depaseste cu mult exportul industrial si agricol al Romaniei!

            Ce se intampla insa cu acesti bani? Banca Nationala a Romaniei a preferat sa faca rezerve valutare, bani care in loc sa fie folositi in investitii si in dezvoltarea infrastructurii in mediul rural, sunt pastrati in depozitele BNR ca in cazul in care fraierii tarani romani nu vor mai trimite acasa bani si se vor stabili in tarile in care muncesc, ei functionarii BNR care deja au revenit la „salariile nesimtite” din 2010 si toti salariatii statului, Presedinte, Prim-Ministru, Ministri, secretari de stat… cu tot neamul lor, sa aiba de unde sa isi primeasca salariile multi ani de acum inainte chiar daca restul populatiei intra in moarte clinica prin inanitie.

            Clasa politica si BNR, prefera sa tina in saracie mediul rural pentru ca taranii nostri sa nu aiba la  ce se intoarce acasa! Si ei, taranii, care ar fi trebuit sa ramana acasa pentru a pastra satul romanesc asa cum l-au mostenit de la stramosi, incepand de la cei tineri care isi amintesc cu nostalgie vacantele de vara petrecute la bunici pana la cei batrani care au uitat gustul canii cu lapte adevarat, aburind, abia muls… sau gustul strugurilor piscati de bruma… acum umbla ca niste cersetori si fac muncile cele mai dezgustatoare si prost platite prin tarile Europei, Americii si Asiei pentru o bucata de paine.

            Acesta este unul dintre motivele pentru care in cadrul campaniei noastre Sa salvam satul romanesc (http://www.causes.com/causes/569411-sa-salvam-satul-romanesc?recruiter_id=159311304),  am lansat petitia de legiferare a Codului rural si al pescuitului (http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/codul_rural_si_al_pescuitului-p25258051.html). Speram ca prin acest Cod Rural sa se legifereze statutul de agricultor, locuitor al satului, proprietar al pamantului si agent economic (intreprinzator agricol);  si sa ii aducem acasa pe consatenii nostri, adica, acolo unde le este locul, pentru ca spre deosebire de altii, noi, romanii, nu suntem un popor de migratori, suntem legati de glie si de neam. Nici popoarele migratoare nu au reusit sa ne smulga din ogorul nostru: este marea realizare a partidelor politice post-decembriste si a BNR!

De ce avem nevoie de un Cod rural şi al pescuitului?

        Am motive întemeiate să îmi sară uneori ţandăra mai ales când întâlnesc rea-voinţă. Nu este nevoie de idealism cu iz comunist ca să înţelegi că în România este nevoie de legi clare şi coerente. De 20 de ani nu avem cod civil iar cel care va intra în vigoare din oct. acest an are doar un capitolaş destinat arendaşului. Deci d.p.d.v. al legiuitorului român toată agricultura, agricultorii şi relaţiile economice, comerciale şi de exploatare se reduc doar la cuvântul arendaş!!!

De câţiva ani buni încercăm să obligăm legiuitorul să dea o definiţie unică termenului de agricultor; noi ţăranii când suntem agricultori, când fermieri, când crescători de animale, când nu suntem nimic şi trebuie să facem cursuri de calificare. În Legea privind înfiinţarea camerelor agricole din ian. a.c. se vorbeşte de agricultori, crescători de animale şi silvicultori. Aceşti oameni nu pot depăşi mentalitatea comunistă, nu pot gândi în termeni care exprimă situaţia actuală a proprietarului de terenuri agricole; eu am aprox.10 ha teren arabil dar cresc şi oi; tata are aprox 6 ha teren arabil şi 0,6 ha de pădure iar un văr are şi teren arabil şi pădure şi oi. Ce suntem noi după definiţiile impuse de aceasta Lege? Fără legi bune nu avem nici o şansă să ieşim din mocirla în care am intrat de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni.

Nu avem încă o definiţie juridică a agricultorului, propunerea noastră de a se adopta termenul de “întreprinzător agricol” aşa cum este el definit în Codul Civil Italian, art. 2135 nu este luată în seamă de ani buni iar în legea privind înfiinţarea Camerelor Agricole din ian. a.c., pentru a definitiva confuzia, AGRICULTOR, CRESCATOR DE ANIMALE şi SILVICULTOR sunt activităţi distincte încât eu acum, ca şi sfânta treime “sunt trei în unul” având şi teren arabil, şi animale şi pădure. Vă rog să citiţi doar primele două articole din Codul Rural francez şi atunci veţi înţelege mai bine importanţa demersului nostru.

Article L111-1 L’aménagement et le développement durable de l’espace rural constituent une priorité essentielle de l’aménagement du territoire. La mise en valeur et la protection de l’espace agricole et forestier prennent en compte ses fonctions économique, environnementale et sociale.

Article L111-2 Pour parvenir à la réalisation des objectifs définis en ce domaine par le présent titre, la politique d’aménagement rural devra notamment :

1° Favoriser la mise en valeur durable des potentialités et des caractéristiques locales de l’espace agricole et forestier ;

2° Améliorer l’équilibre démographique entre les zones urbaines et rurales ;

3° Maintenir et développer les productions agricole et forestière, tout en organisant leur coexistence avec les activités non agricoles et en intégrant les fonctions sociales et environnementales de ces activités, notamment dans la lutte contre l’effet de serre grâce à la valorisation de la biomasse, au stockage durable du carbone végétal et à la maîtrise des émissions de gaz à effet de serre ;

4° Assurer la répartition équilibrée des diverses activités concourant au développement du milieu rural ;

5° Prendre en compte les besoins en matière d’emploi ;

6° Encourager en tant que de besoin l’exercice de la pluriactivité dans les régions

Daca dumneavoastră nu sunteţi agricultori înseamnă că nu vă interesează ce mâncăm şi cum trăim noi toţi? Nu va interesează ca aprox. 75% din hrana noastră este adusa din import pentru că populaţia rurală este îmbătrânită, sărăcită şi batjocorită? Nu puteţi să votaţi o petiţie, pentru ca promovarea unei legi de către cetăţeni are nevoie de 100.000 de semnături dar este suficient un senator sau un deputat? Ei bine, de câţiva ani căutăm un senator sau un deputat care să vrea să promoveze în Parlament legi clare pentru agricultură şi nu am găsit nici în rândul partidelor de la guvernare nici în opoziţie; măcar un singur OM. De două luni USL a lansat un proiect de program pt. agricultură în cazul în care ajung ei la guvernare; acest proiect este mai mult o ciornă, o schiţă, nu este ceva serios. Am cerut o posibilitate de contact cu comisia care a elaborat acest proiect şi de 2 luni nu primim nici un răspuns nici de la PSD nici de la PNL. Şi atunci...noi cu cine votăm? Regret din tot sufletul că în 1991 m-am întors din Belgia. Ştiam că va fi greu dar nu credeam că se va lucra în duşmănie, pentru distrugerea ţării şi a neamului. S-au desfiinţat aproape toate staţiunile de cercetare pentru agricultură iar puţinele rămase, de ani buni nu primesc finanţare pentru proiecte încât acum am ajuns dependenţi de import pt. seminţe în proporţie de 98%.

Rugămintea mea este să încercăm să privim societatea în întregul ei, ca pe un mecanism cibernetic unde trebuie să folosim reacţia negativă pentru anularea abaterii (în speţă a hoţiilor, fraudelor şi evaziunii fiscale) şi reacţia pozitivă pentru amplificarea abaterii, adică pentru creşterea avuţiei/bogăţiei personale (prin muncă cinstită) şi implicit, creşterea avuţiei naţionale reflectată în Buget. Pentru asta este nevoie să fim solidari şi să sprijinim cu toţii iniţiativele în folosul interesului public care devine interes personal prin calitatea serviciilor, a infrastructurii, a alimentaţiei şi aşa mai la vale.

Cine vrea să facă ceva, găseşte mijloace iar cine nu vrea să facă, găseşte scuze. Eu nu am nici timp şi nici chef să fac "socializare" pe facebook privind agricultura. Daca vreţi să intraţi în rândul celor care VOR să facă ceva, sunteţi bine primit. Daca va place doar să vă plângeţi de milă... este alegerea dumneavoastră. Este păcat însă să se piardă pregătirea dumneavoastră. Gândirea raţională, curajul de a experimenta, de a accepta eşecul şi de a încerca din nou este accesibil doar oamenilor cu o bună pregătire tehnică.

Vă rog să fiţi in continuare alături de noi şi să semnaţi petiţia noastră: petitie: codul rural si al pescuitului

Manole Benieamin

Revista Taranul Roman, august 2011

A aparut nr. 24 al revistei Taranul Roman care poate fi vizualizata aici

Din cuprins:

Editorial: De ce avem nevoie de un Cod rural şi al pescuitului?

Haosul politic  

Idei de afaceri: Creşterea iepurilor

Legislaţie românească Petiţie: Codul rural şi al pescuitului

O cameră agricolă fără agricultori

Fiscalitate: Fantasmele pragmatismului şi realităţi utopice

Finanţări europene: Scrisoarea lui Barroso

Dosare şi proiecte ce privesc fondurile europene

 Sfatul medicului veterinar: Aprecierea vârstei la cabaline

Agricultura ecologică: Sigla europeană şi naţională a produselor ecologice

Turism: Jurnal de vacanţă 

Pagina de istorie: Despre începuturile agriculturii în Ţările Române 

Gluma lunii: Un apel disperat