1 februarie – Sf. Trifon ;
2 februarie – Întâmpinarea
Domnului ; Stretenia; Ziua Ursului; Târcolitul viilor;
1-3 februarie – Martinii de iarnă;
10 februarie – Sf. Sfinţit Mucenic Haralambie (Haralambie de ciumă);
11 februarie – Sf. Mucenic Vlasie Episcopul;
24 februarie – Dragobetele.
Sfântul
Trifon
Este cunoscut în credinţa populară ca cel ce păzeşte
livezile de omizi şi lăcuste, iar pe oameni, de nebunie.
În ziua de pomenire a Sfântului Trifon se practică o serie de rituri, cu scopul
de a asigura protecţia şi fertilitatea livezilor de pomi fructiferi şi a
viilor. În vechime, viticultorii şi pomicultorii ţineau post în această zi şi
chemau preotul să le stropească cu agheazmă livezile şi via, ca acestea să fie
ferite de nerodire şi de seceta sau grindină.
În sudul Olteniei există un ritual complex de pregătire a viei pentru noul
sezon, cunoscut sub numele de Arezeanul (Tăiatul) viilor. Pe lângă acest obicei
de tăiere a corzilor de viţă-de-vie, viticultorii aprindeau focuri la marginea
plantaţiilor şi afumau via cu o cârpă aprinsa, spre a feri via de pătrunderea
forţelor malefice.
În zonele Banatului şi ale Transilvaniei, în ziua de 1 februarie bărbaţii
ieşeau în livezi şi după ce curăţau pomii îi stropeau cu apă luata în zori din
izvoare şi sfinţită de preot. Un alt obicei întâlnit în aceasta zi era
"scuturatul pomilor". Cu topoarele în mâini, bărbaţii loveau pomii la
rădăcină, mimând tăierea acestora:
"- Măi, pomule, face-i roade, ca de
nu, eu te tai".
Răspunsul era dat de un copil în vârstă de 7-8 care simboliza
"sufletul" pomului:
"- Lasă-mă, iartă-mă, nu mă lovi, nu mă tăia, c-oi înflori şi-oi rodi, când
vremea mi-a veni şi de noroc ţi-oi fi".
O data ce ritualul de la vie era încheiat, viticultorii
se îndreptau în alai spre casă. Veneau spre casă purtând pe cap cununi făcute
din primele corzi tăiate din vie. Acasă, viticultorii erau aşteptaţi cu masa
abundentă, semn că astfel trebuia să fie şi producţia viticolă. Se pare că Sfântul
Trifon a împrumutat şi atribute ale zeului Dionysos, căci o cană cu vin îi era
destinată spre a câştiga bunăvoinţa sa spre a apăra viile şi a obţine recolte
bogate de struguri. În Banat a existat un obicei, astăzi pierdut, ca din vârful
dealurilor cu vii să se rostogolească o roată aprinsă. Sensul obiceiului era de
a fertiliza via şi a îndepărta de ea duhurile nefaste, printre care şi iarna. Ziua
de 1 februarie este numită în unele zone Ziua omizilor. În această zi, unele
gospodine sfinţeau grâul şi porumbul pe care îl aveau spre a fi semănat. Alte
gospodine mergeau cu turte la muşuroiul furnicilor şi le spuneau: "Cum vă dau eu de mâncare, aşa voi să
nu-mi mâncaţi recolta!“. În Bucovina se spune că dacă este zăpadă în
aceasta zi, atunci vremea va deveni frumoasă, iar dacă nu e zăpada, atunci va
ninge.
Stretania
Numită popular „Stretenia”, această zi era respectată, în
special, de crescătorii de animale, pentru ca fiarele sălbatice (urşii şi
lupii), să nu le atace gospodăria. În unele locuri, aceasta era ziua boilor,
când erau hrăniţi direct din mâinile oamenilor, nu cu furca, semn al
respectului faţă de animale. Se credea că dacă boii beau apă din urmele lăsate
de picioarele lor, anul va fi unul mănos. Firea ei capricioasă este observată
şi în vremea din această perioadă. Dacă apa este dezgheţată, Stretenia o
îngheaţă; şi invers. Dacă este deja zăpadă, din această zi se va încălzi. Dacă
de Stretenie este cald, vara va fi una călduroasă şi îmbelşugată, iar de va fi
frig, vara nu va aduce rod. Înainte, oamenii nu lucrau în ziua Strateniei gheţii,
de teamă să nu îngheţe. Se crede că, Stretenia ne apără de lupi, înec şi foc.
Se zice că în această zi ursul iese din bârlog. Tot în această zi are loc
„Târcolitul viilor”, un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori. În unele
zone, bărbaţii merg la vie, să o taie şi să o lege. Din bucăţile tăiate îşi
împodobesc brâiele, pălăriile şi fac un praznic la care dezgroapă o sticlă de
vin din anul trecut.
Tradiţii:
De Stretenie, unde calcă boul izvorăşte apă, pentru că Maica Domnului e
izvoditoare de apă.
Filipii se ţin doi, unul duminica, altul luni, la Lăsatul Secului de Postul
Mare; întâi e bărbatul, şi pe urmă femeia. Luni nu lucrează nimeni, se zice că
femeia e rea, pentru că a trecut bărbatul înaintea ei. Femeile cinstesc mult
această sărbătoare, bând rachiul la cârciumă, spunând că cinstesc pe femeie
(Filipia), pentru ca să le crească cânepa peste an. Dacă nu o ţin, zic că fac
bube pe mâini şi pe degete. Dacă îşi strică ursul bârlogul său, în această
zi, cu toate că afară e frig, primăvara este aproape; dacă el iese afară în
această zi, însă intră din nou în bârlog, cu toate că afară este frumos, va fi
încă iarnă. Ursul în această zi iese din peştera sa afară şi joacă jur‑împrejur
şi, dacă este soare şi‑şi vede umbra, atunci se bagă în bârlog şi nu iese, ci
mai doarme încă şase săptămâni, căci chiar atât mai ţine iarna; iar dacă nu‑şi
vede umbra, atunci rămâne afară şi iarna se întrerupe.
Strătenia e zi rea, cu ceasuri rele. Cine se naşte sau
face nuntă în această zi nu‑i merge bine.
Obiceiuri: Târcolitul viilor – ocol
ritual al viţei de vie, străvechi obicei de început de an nou viticol. Capul
familiei merge la vie în dimineaţa acestei zile cu bundăretele (un fel de
caltaboş) şi plosca sau sticla de vin în traistă. Acolo dă ocol, o dată sau de trei
ori viei şi se opreşte la colţurile plantaţiei, unde oficiază următorul cult:
taie câte o bucată din bundărete şi o pune pe pământ, lângă butucul de vie,
retează o coardă de viţă, unge tăietura cu funingine adunată de pe vatra
focului şi amestecată cu untură, picură vin peste butucul de viţă, mănâncă o
bucată de bundărete şi bea o gură de vin. În final se pronunţă o formulă
magică, sub formă de monolog sau dialog: „Doamne,
să‑mi faci strugurii cât bundăretele!“; „Cum este bundăretele de mare aşa să se
facă strugurii de mari!“; „– Bună dimineaţa, vie!“/ „Mulţumesc, Ilie!“/ „– Faci
vin sau te tai?“/ „– Fac!“, simultan cu gestica rituală. Coardele tăiate se
pun în cruciş pe piept, se fac cununi aşezate peste căciuli, se aduc acasă unde
se plantează, devenind „Norocul viţei“. Proprietarii se cinstesc din belşug şi
se întorc acasă cu chiote şi veselie.
Apărător de rele şi
durere: Stretenia se ţine fiind rea de lupi, căci ei în acea zi se
împerechează. Stretenia se ţine pentru pocituri, pentru a nu li se strâmba
mâinile şi picioarele. Se ţine ca să ferească câmpul de lăcuste. E
rău de pagubă în casă.
Oracular: Dacă boul bea apă în acea zi din urma lui, este
un semn că trece iarna.
Dacă bea un bou apa ce curge din straşină, anul va fi cu mană pentru albine
şi oi.
Despre vreme: Dacă trece Stretenia peste apă şi apa e
dezgheţată, atunci se mânie şi‑şi face pod peste dânsa ca să treacă, adică dă
un viscol şi ger aşa de mare că îngheaţă toate apele. Iar dacă trece Stretenia
şi pe apă se află gheaţă, atunci e semn că are să fie cald. Dacă Stretenia
găseşte pământul fără zăpadă şi gheaţă, apoi numaidecât a doua zi trebuie să
ningă şi să fie ger, dacă însă este zăpadă, apoi atunci de la Stretenie înainte
începe timpul primăvăratic şi al căldurii. Dacă la Stretenie e zi frumoasă,
atunci până la Sân‑Georgiu tot aşa va fi, iar dacă numai dimineaţa e frumoasă –
adică până când soarele e aşa de sus pe cer, încât ursul îşi poate vedea coada
în umbra sa – atunci vremea va fi rea.
Martinii
de Iarna
Martinii de iarnă, în număr de trei, sunt sărbătoriţi în
perioada 1-3 februarie. Aceştia sunt cei care opresc lupii să mănânce vitele.
Tot în acest scop, gunoiul nu va fi dat afară din casă. Se spune că nu trebuie
să se arunce cărbunii în curte, pentru că lupoaicele îi caută şi îi mănâncă, ei
asigurându-le fertilitatea. În Banat, oile nu sunt scoase la păşunat, iar de 1
februarie se ţine post şi se practică ritualuri menite să protejeze turmele.
Ziua de 2 februarie este dedicata Martinului Mare. În aceasta zi ursul iese din
vizuina în care a hibernat. Dacă nu e soare şi ursul nu vede umbră, se întoarce
în bârlog, unde mai rămâne şase săptămâni. Dacă afară este vreme frumoasă şi
ursul îşi poate vedea umbra, nu se mai întoarce, căci iarna a trecut. Pomii se
ung cu apa sfinţită amestecată cu unt, pentru a îndepărta omizile. Luna plina
din aceasta seara indică un an bogat.
– Dacă cerul este senin, atunci vară va fi bună şi câmpurile roditoare.
– Dacă luna e plină, an rodnic va fi.
– Dacă e ger şi uscat, februarie va fi umed. Î
10
Februarie: Sf. Haralambie (Aralampie / Aralambie, Haralam /
Aralam)
Sfântul Haralambie este cel care are putere asupra ciumei, holerei şi a morţii,
de aceea este bine ca sărbătoarea să fie ţinuta. Icoanele îl înfăţişează pe
acest sfânt ţinând ciuma în lanţ. Sf. Haralambie a dorit ca bolile să nu se
apropie de oamenii care postesc de ziua sa. După unele legende, Sf. Haralambie
ar fi fost un păstor, de aceea el protejează vitele. Se crede că dacă plouă în
aceasta zi, atunci ploaia va continua timp de 40 de zile. În unele regiuni ale ţării,
femeile coc un colăcel şi îl rup în patru părţi, pe care le aruncă spre cele
patru puncte cardinale. În alte locuri, femeile se dezbracă şi aleargă în jurul
casei de trei ori, dimineaţa, la prânz şi seara. În acest fel, se crede ca duhurile
necurate sunt ţinute la distanţă.
În aceasta zi se
face pomană pentru cei care nu au murit de moarte buna, iar coliva făcuta se păstrează
pentru a fi data în timpul anului la păsări, dacă se îmbolnăvesc. Pentru că
este o sărbătoare nu se lucrează, însa cine vrea cu tot dinadinsul să o facă
poate să scarmene lână.
11
Februarie: Sf. Vlasie
Se spune ca de 11 februarie se deschide gura păsărilor, iar cine lucrează câmpul
astăzi va împărţi recolta sa cu păsările, care-i vor mânca semănăturile. De
aceea ziua de 11 februarie este sărbătorită în primul rând de agricultori. Aceasta
sărbătoare este ţinută şi pentru ca femeile însărcinate să nască copii sănătoşi,
fără malformaţii, lucru valabil şi pentru animalele din gospodărie. Când se
nasc pui cu mai multe capete, picioare etc., se crede ca diavolul s-a corcit cu
animalul respectiv şi a pus stăpânire pe ogradă. O credinţă din Moldova spune că
cine respectă aceasta zi nu rămâne niciodată fără bani. Se crede şi că cine a
pierdut ceva trebuie să se roage Sfântului Vlasie pentru a regăsi acel lucru.
24
Februarie: Dragobetele
Dragobetele este ziua în care începe primăvara, este o zi dedicata dragostei şi
fertilităţii. De aceea i se mai spune şi “cap de primăvară”. Se spune că cine
nu sărbătoreşte Dragobetele, nu va avea parte de dragoste în timpul anului, iar
cel care o face va fi îndrăgostit tot anul. În aceasta zi se formează
perechile, atât în rândul oamenilor, cât şi în cel al păsărilor. Fetele şi
femeile tinere folosesc zăpada rămasa netopită până la Dragobete, pentru a se
spăla în anumite zile ale anului. Tradiţia spune că bărbaţii nu trebuie să le
supere pe femei, întrucât vor avea necazuri. Tinerii fac hore în câmp şi, dacă
vremea este frumoasă, merg să culeagă ghiocei. Păsările adună materiale pentru
a-şi face cuib. Se spune că dacă o pasăre nu s-a împerecheat în aceasta zi,
acest lucru nu va mai fi posibil şi va umbla ciripind din loc în loc până când
va muri. În alte variante, pasărea va rămâne fără pui până în ziua de Dragobete
a anului următor. Orice lucru pentru casă început în aceasta zi va merge bine.
Sunt scuturate şi aşezate covoarele şi celelalte ţesături, pentru ca belşugul să
se întoarcă. Nu se lucrează însă decât în casa, pentru a fi ferit de boli.
Sursa: CrestinOrtodox.ro , Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului
român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009
Valentina
Sen
