Monolog despre singurătatea viselor…

Ningea şi aripi de lumină deschideau cerul. Nu mai erau depărtări doar zborul nemărginirii. Era linişte şi un suspin necuprins… paşii mei aveau ecouri nemaiîntâlnite. Dorurile lumii se deschideau limpezi şi lacrimile se transformau în iertare. Dar peste tot nedreptatea… Căutam un răspuns în tot şi în toate dar eram prea singură, şi totuşi lumina… trebuie să fie un sens…

Te-am căutat dintotdeauna, tu ştiai asta…

Poate că niciodată durerea şi depărtarea nu au avut chipul de acum poate că niciodată nu le-am căutat mai mult ca azi în dorinţa mea de a mă înţelege. Poate că viaţa mea e un experiment cu mine dar totul are o motivaţie pe care o simt uneori în clipele de linişte ale drumului continuu, in alergarea fără sens a unora în nedreptatea si nimicirea altora. Ninge dar ninsoarea nu vindecă răni… va ploua dar niciodată lacrimile nu se întorc la cel ce le varsă alinându­-i durerea, lacrimile sunt ale universului, dar zâmbetul? oare exista cu adevărat? ce e ăla un zâmbet? cred că numai durerea este fără păcat… în rest oamenii se transformă in demoni… există şi zâmbet… Dumnezeu zâmbeşte uneori…

Te caut în adevărul din mine în visurile mele pe care le-am croit până în ziua în care m-am născut, te caut pretutindeni şi ştiu că eşti adevărul din mine şi taina visurilor mele, te simt mai mult ca niciodată în infinitul de paşi ai acestei lumi şi în nemărginirea universului, atunci descopăr lumina, atunci eu sunt cel mai aproape de mine… atunci simt că totul are un rost atunci lacrimile devin altar ceresc. Atunci îmi găsesc motivaţia existenţei, prin tine mă descopăr pe mine şi imensa mea singurătate devine pentru un timp liniştea mângâierii tale. Dar apoi ceva se întâmplă şi îmi iau visele şi alerg în depărtări… apoi simt tristeţea mai mult ca niciodată şi inutilitatea revoltei atunci simt durerea lumii şi neputinţa ei. Apoi strigătul nedreptăţii, apoi se răscolesc în mine visele tuturor celor neînţeleşi. Atunci simt gustul amar al nedreptăţii şi nu găsesc un sens nicăieri şi totuşi exist …. Şi totuşi poezia şi iubirea, mă regăsesc în tradiţiile poporului meu şi totuşi iubesc mai mult decât orice ţara asta şi oamenii, dar ştiu să şi urăsc… deşi nu ştiu dacă e bine şi simt că fiecare lucru trebuie să-şi aibă rolul şi rostul lui…

Va ninge, într-o zi va ninge….

Şi dincolo de toate este nemărginirea şi adevărul universal al luminii din noi si ecoul paşilor noştri îmbrăţişând durerile acestei lumi, şi pentru că există iubire există si lupta, există şi zbor. Şi totuşi ninge peste visele noastre .

Şi exişti tu  …ROMANIA…!

                                                                              Carmen Zafiu, iarna, 2013

AGRALIM 2013

despre fondurile europene din 2013...

Europeanu': Mai romane, vei primi 48 de miliarde de euro de la UE.
Romanu': Nu se poate.
Europeanu': Bine ma, hai ca iti mai dam un miliard.
Romanu': Nu se poate!
Europeanu': Da' cat vrei ma?
Romanu': Pai daca din toti banii astia imi transferi si mie ceva intr-un cont din Elvetia... pe urma poti sa imi dai cat vrei.
Europeanu': Bine mai Basescule, atunci dam Romaniei doar 34 de miliarde si te miruim si pe tine cu ceva.
Romanu' Basescu: Multam mult shefu'. Si sa nu-ti fie teama, imediat fac o conferinta de presa ca sa ma laud cat de bine am stiut sa negociez cu voi.
Europeanu': Bai Base, da' nu ti-e frica ca se revolta lumea???
Romanu' Base: Ashhh... Nu-s multi romani care vor sa iasa din UE, doar vreo douj-de-milioane.

 La capitolul agricultura Romania contribuie cu 1,1 miliarde euro anual. Teoretic ar fi trebuit sa primim inapoi prin accesarea de fonduri pentru agricultura 1,4 miliarde. INSA... din toti banii asta (1,4 x anii de contributie la UE) noi nu am accesat decat un amarat de 3%. Si asta din cauza guvernantilor care vin cu tot felul de piedici in acceptarea unui dosar. 
Cat de mare trebuie sa fie un dosar pe care il depune un agricultor englez, sa spunem pt un tractor nou; 50 de pagini? ca in Italia cam atat este de mare dosarul. Vino, in Romania unde "dosarul" are cam 50 de kilograme si dupa ce umbli ca bezmeticul pe la toate usile si astepti luni de zile... nimeni nu iti da nici un raspuns. Am patiti-o pe pielea mea anul trecut pentru 1.500 de euro amarati. M-au plimbat pe la Directia Agricola Galati de 5 ori. Si asta a fost in luna mai. Iar acum suntem la jumatatea lunii februarie si inca nu am primit un raspuns daca dosarul depus de mine este sau nu eligibil. 
Da punctul meu de vedere este ca nu primim de ajuns! Un italian primeste ca plata directa pentru un hectar de teren agricol 800 de euro pe an. Un roman a primit 50 de euro in toamna. Ceilalti 50 de euro ar fi trebuit sa ii primeasca incepand cu 1 decembrie... Iar acum suntem in 10 februarie si inca nu am vazut nici un ban si nimeni habar nu are cand vor incepe sa fie virati ce de-a doua transa. 
Deci un italian primeste 800 de euro. Un roman primeste 100. 50 anul asta iar restul... alta data. Sa mai spun ca doar aratul unui hectar de teren a ajuns 100 de euro??? Sa mai spun ca mai este nevoie si de discuit, samanta, semanat, una sau doua prasile daca vorbim de porumb, si daca nu este o seceta ca anul trecut cand am adunat de pe 5 hectare de porumb DOAR 20 DE STIULETE, atunci mai luam in calcul recoltatul si eliberatul terenului. Iar recolta o vindem cu 1 leu pe kg, daca gasim si la pretul asta. 

Sa sintetizez tot ce am spus mai sus? DA, NOI, AGRICULTORII ROMANI AVEM NEVOIE DE BANI PT AGRICULTURA! Nu avem nevoie de impozite tampite per hectarul de teren sau cap de animal. Statul roman este dator sa ne creeze conditiile legislative si financiare sa producem si sa vindem.  Abia pe urma sa ne ceara 16% impozit forfetar!