Discuţii la început de an...

În dialog cu domnul Manole Benieamin, Preşedintele Sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România

Reporterul: Cine este adevăratul om, Manole Benieamin?

Manole Benieamin: M-am născut în 1956 şi am copilărit în comuna Priponeşti, judeţul Galaţi, fiind dintr-o familie de foşti deţinuţi politici, luptători anticomunişti, unchii mei făcând mulţi ani de închisoare iar tatăl meu a stat ani mulţi fugar prin munţi.

            Am crescut cu spaima de miliţie şi de securitate, năvălirile în casă, în toiul nopţii, a oamenilor în uniformă care îl căutau pe tata sub pat, ba chiar şi în oalele cu mâncare; mi-au marcat copilăria.

            Au trecut anii, s-au mai liniştit lucrurile iar eu, fiind bun la învăţătură, am devenit pionier, comandant de pionieri, UTC-ist în 1970 când Prim-secretar UTC era tovarăşul I. Iliescu, apoi secretar UTC pe şcoală (la Priponeşti). În 1971, am mers la Grupul Şcolar CSG, şcoala profesională Electromecanic AMC deşi mie îmi plăcea medicina şi aş fi vrut să merg la Liceul Sanitar însă… 6 copii, un singur salariu în casă plus ce mai câştiga mama de la CAP.

Reporterul: A fost greu să vă descurcaţi de unul singur?

Manole Benieamin:           În 1974 m-am angajat în CSG şi în toamnă am început liceul, cursuri serale la Liceul nr. 3 Galaţi. Deoarece eram foarte bun la învăţătură şi foarte disciplinat, am fost ales secretar UTC pe clasă şi în 1973 Secretar cu Propaganda pe Grupul Şcolar CSG, cel mai mare grup şcolar din ţară: 118 clase de profesională şi ucenici, 25 clase de liceu la LIM plus clase de post liceală şi maiştri. În 1979 am reuşit la ASE Bucureşti, Facultatea de Planificare şi cibernetică economică, fără frecvenţă, încorporabil şi mi-am satisfăcut stagiul militar de 9 luni pentru TR-işti la Focşani, lăsat la vatră cu gradul de Sergent.

Reporterul: O adevărată carieră în cadrul partidului. Aţi continuat să fiţi activ în domeniu?

Manole Benieamin:           M-am reîntors în CSG, Laminorul de Semifabricate unde am fost primit în PCR. În 1980 am fost ales Secretar UTC pe Secţie (4 organizaţii cu 400 de membri) şi după câteva luni, şi Secretar cu Propaganda pe ULP (1.800 de utecişti), membru în Comitetul pe Platformă (CSG era organizat ca municipiu, din punct de vedere politic, şi membru în Comitetul Judeţean. În septembrie 1984, la şedinţa de dare de seama şi alegeri a Schimbului Mecano-Energetic, am criticat politica PCR şi pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ca urmare… am fost ales Secretar de partid.

Reporterul: Adică în loc să fiţi blamat, aţi fost promovat?

Manole Benieamin:           Da. Ca Secretar PCR al organizaţiei ME în ianuarie 1985 am refuzat să mai ţin şedinţe de partid până nu se rezolvă problemele oamenilor: salarii decente, căldură în apartamente, alimentele să nu mai fie la raţie, acces la informaţie ş.a. Am fost supus mai multor presiuni din partea organelor superioare, Stegărescu- Secretar PCR-ULP, dar am rămas ferm pe poziţie având sprijinul muncitorilor şi al conducerii tehnice din LSF. Atunci am primit o vizită neaşteptată din partea lui Mihai Constantinescu, tânăr promovat de mine din LBR-ULP şi care ajunsese om de încredere al lui Nicu Ceauşescu, şi care mi-a transmis următorul mesaj din partea lui Nicu: „Du-te şi spune-i nebunului ăluia să dispară din Combinat; dacă află tata îl împuşcă cu mâna lui.” În 15 zile am plecat din CSG, prin lichidare şi am mers la Direcţia Sanitară Galaţi, electronist aparatură medicală. 

Reporterul: Şi după acest episod, „v-aţi cuminţit”?

Manole Benieamin: În Direcţia Sanitară m-a găsit Revoluţia din decembrie 1989 şi m-am implicat total în confiscarea armelor de la Securitate, în apărarea Arhivelor Statului… mă rog, unde era nevoie de mine şi de tinerii mei luptători formaţi de mine de-a lungul anilor. Am fost ales membru FSN pe Direcţia Sanitară Galaţi, am schimbat conducerea şi m-am implicat în a asigura buna funcţionare a spitalelor din judeţ.

Reporterul: Eraţi entuziasmat de noua cale a României?

Manole Benieamin:           În ianuarie 1990 a venit lovitura din partea tovarăşului Ion Iliescu: „Noi nu am spus niciodată că FSN nu este partid politic şi că nu va participa la alegeri” ceea ce era o minciună sfruntată exact asta afirmând la înfiinţarea FSN: că nu este partid politic. Mi-am dat seama că PCR şi securitatea încearcă sa deturneze Revoluţia! În disperare de cauză, în 24 ianuarie 1990 m-am înscris în PNŢ şi în februarie am înfiinţat Sindicatul independent „Tehno-Medica” pe care l-am înregistrat la Tribunalul Galaţi. Am participat activ la toate luptele anti FSN, anti Iliescu şi anti Petre Roman. După evenimentele din 13-15 iunie 1990 m-am scârbit: „Noi muncim, noi nu gândim”, „IMGB face ordine”, „Moarte intelectualilor” şi… profitând de invitaţia la un curs de specializare în RDG, Zwonitz, RFT… după sfârşitul cursului, am trecut graniţa în RFG.

Reporterul: Cum aţi fost primit acolo?

Manole Benieamin: Am petrecut puţine ore în Lagărul de la Dusseldorff, nu mi-a plăcut şi am trecut din nou clandestin în Belgia unde am obţinut statutul de „refugiat politic”, Anexa 26B. Mi-am găsit de lucru, am început să îmi fac prieteni dar gândul îmi era tot la cei din ţară iar… când am început să aud la Europa Liberă despre măsurile pro-capitalism luate de Guvernul Roman şi de Legea 18/1991 m-am hotărât să mă reîntorc în ţară. Deşi valurile vieţii mă împinseseră spre o pregătire tehnică (am câteva inovaţii în automatizări înregistrate la OSIM) în adâncul inimii eu rămăsesem tot ţăran şi acum mi se părea că a venit momentul ca să împlinesc visul tatălui meu şi al meu. Şi m-am întors în ţara cu doar 2 săptămâni înainte ca Ion Iliescu să răstoarne Guvernul Roman şi să facă un Guvern de manechini condus de Stolojan. Şi liberalul Quintus s-a pretat la acest joc murdar.

Reporterul: A fost greu să vă apucaţi de agricultură în vremuri aşa de tulburi?

Manole Benieamin:           Sar peste următorii ani şi vin la 2002 la Ordonanţa 108/2001. Băiatul meu, Manole Silviu, 21 de ani, Liceul Agricol, medicina veterinară, cu aproape 10 ha teren agricol pe numele lui, cu animale, grajd, cu 240.000 lei cont în banca tot pe numele lui, nu a îndeplinit condiţiile să ia în folosinţă grajdul de lângă noi, de care aveam nevoie pentru a ne dezvolta. A îndeplinit un inginer telecomunicaţii, domiciliat în Bucureşti… şi grajdul de lângă noi stă nefolosit şi acum, în ianuarie 2012.

Reporterul: Care a fost începutul sindicatului agricultorilor?

Manole Benieamin:           Exasperat de ce se întâmpla în România, am mers la prietenii mei din Italia şi le-am spus: „Fraţilor, noi murim cu dreptatea de mână. Nu putem trăi decent din muncă cinstită pe pământurile noastre.” Şi atunci au început să îmi vorbească de sindicatele agricultorilor. Nu mă gândisem niciodată că şi agricultorii trebuie să se organizeze în sindicate pentru a-şi putea apăra dreptul la viaţă. Mi-am exprimat neştiinţa în domeniu, am fost primit la sediul COLDIRETTI, Provincia di Venezia la instruire (octombrie-decembrie 2005) iar în ianuarie 2006 am înfiinţat Sindicatul agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România şi revista Ţăranul Român. Ce a urmat este deja istorie: a trebuit sa reiau lupta începută împotriva lui Nicolae Ceauşescu, în septembrie ’84.

Reporterul: Ne puteţi prezenta câteva din obiectivele sindicatului agricultorilor pe care îl conduceţi?

Manole Benieamin:           Obiectivele urmărite de Sindicatul nostru sunt puse negru pe alb în protocolul de colaborare cu Confederazione Italiana Agricoltori încă din decembrie 2006:

1.      Implicarea Confederaţiei Italiene a Agricultorilor de a propune Uniunii Europene un Program de formaţiune profesională de desfăşurat în România pentru agricultorii români, gestionat de această Confederaţie şi articulat pe cunoaşterea, implicarea şi absorbirea finanţărilor Uniunii Europene pentru agricultorii români şi la crearea de structuri sindicale articulate, cu institute şi patronate, asemănătoare experienţei italiene.

2.      CIA din Padova se implică în a solicita la CIA Naţională să pună la dispoziţie un suport de cunoştinţe, de experienţă tehnico-organizatorică şi legislativă pentru realizarea de către Sindicatul „Cultivatorii Direcţi din România” a următoarelor obiective:

    - Recensământul Fermelor Agricole (în limba română „Gospodăriile Ţărăneşti”) cu recunoaşterea lor fiscală şi a dreptului la bilanţ contabil, actualmente inexistent, fapt care împiedică acestor forme agricole accesul la credit bancar şi la fondurile financiare puse la dispoziţie de Uniunea Europeană. De exemplu, cum s-a petrecut în Italia cu reforma fiscală prevăzută în D.P.R.n.633 din 1973 la art.34, regim special pentru producătorii agricoli. Noi milităm în momentul de faţă pentru introducerea termenului de „întreprinzător agricol, conform art.2135 din Codul Civil italian.

- Accesul la un credit bancar subvenţionat ca şi în celelalte ţări ale Uniunii Europene pentru a permite fermelor agricole româneşti să fie competitive în confruntarea concurenţială cu producătorii din alte ţări, cu eventuala constituire a unei Cooperative de Credit Agricol.

- O reformă a asistenţei sociale care să prevadă cel puţin pentru Agricultorii Cultivatori Direcţi Români un fond de pensionare, actualmente inexistent.

- Crearea unui instrument informativ periodic care să răspândească informaţiile pentru o mai corectă actualizare a politicii agricole comunitare (PAC) şi care va facilita accesul la fondurile puse la dispoziţie şi o informare mai generală cu privire la diferitele aspecte ale lumii agricole şi rurale decise de regulamente şi directive ale Uniunii Europene (Siguranţă alimentară mediu înconjurător, mărci de calitate, tutelă sanitară, agricultură biologică, agroturism, etc.)

3.      Înfiinţarea de centre de servicii maşini şi utilaje agricole, centre de depozitare, de prelucrare şi comercializare a produselor agricole, în special : lapte, carne, cereale şi legume-fructe decizând împreună pe care structură prioritară se va pune accentul ca primă realitate.

4.      Definirea unui program prin care tineri agricultori români inseraţi în ferme agricole italiene ca angajaţi, să fie formaţi şi ajutaţi să se întoarcă în ţara de origine punând în valoare formarea profesională şi experienţa câştigată în Italia, cum au făcut cu 10 ani în urmă nemţii cu emigranţii turci.

5.      Definirea unui proiect prin care maşini şi utilaje agricole folosite din Italia să fie transferate în România şi puse la dispoziţia-vândute cultivatorilor direcţi români.

6.      Strângerea şi reintroducerea în circuitul naturii a deşeurilor agricole, respectând şi punând în valoare mediul înconjurător şi teritoriul.

7.      Consultanţă pentru Înfiinţarea de Organisme de Asanare şi Irigaţii după modelul celor existente în Italia.   

Şi de asemenea dorim şi legiferarea unui Cod rural şi al pescuitului după modelul Codului rural şi al pescuitului francez.

Reporterul: Obiective îndrăzneţe. Credeţi că le veţi putea realiza în totalitate?

Manole Benieamin:           Eu vreau să vă spun doar că îmi voi continua munca şi lupta pentru binele acestui popor căruia îi aparţin. Iar noi avem nevoie de legi coerente şi aplicabile care să ne ajute să ne continuăm munca şi nu cum este acel proiect de ordonanţă ce prevede amendarea ţăranilor care nu au bani să îşi lucreze terenul agricol, ordonanţă care se dezbate acum.
http://www.scribd.com/doc/77325788/Taranul-Roman-Nr-30-Ianuarie-2012