Iată că am sărbătorit şi revelionul, păşind în noul an deja de câteva zile.
Sunt uimită că deşi e iarnă calendaristic, Doamne-Doamne încă nu ne geruieşte
obrajii, mănuşile stand cuminţi tot în dulap. Mai am câteva zile libere. Oare
ce să fac? Nu pot să plec din oraş dar, cu puţină imaginaţie, pot “evada” un
pic. Ghiciţi încotro am pornit? La Muzeul satului! Exact! Cine a mai fost acolo
cunoaşte senzaţia de in/out, adică eşti în oraş dar te simţi undeva, departe, într-un
sătuc îndepărtat.
Am deschis poarta şi iată-mă-s
într-o ţară de poveste!... E tara bunilor şi străbunilor noştri!
Priviţi-le cu atenţie! Aşa-i
că recunoaşteţi gospodăriile?
Zâmbiţi când le vedeţi. Simţiţi deja cum vi se încălzeşte sufletul
privindu-le... Parcă chiar simţiţi mirosul ierbii proaspăt cosite, al muşcatelor
din pridvor sau al merelor şi gutuilor puse la ferestre! Le ştiţi prea bine! Le
ştiţi din propriile amintiri sau din povestirile altora pe care, uşor invidioşi,
vi le-aţi însuşit ca fiind personale. 
Nu contează, bucuraţi-vă,
sunteţi acasă, printre fraţii voştri: munteni, moldoveni, olteni, dobrogeni,
bucovineni, maramureşeni, ardeleni, bănăţeni şi (cum se spune corect?) cei din Crişana! Sunteţi în siguranţă! Bucuraţi-vă!
Şi zâmbind fericită mă îndrept
spre ieşirea din muzeu.
Mi-e bine. Am fost ACASĂ.
Mă duc ACASĂ. DECI SUNT ACASĂ!
Din trecut m-am întors în
prezent şi păşesc vesela spre viitor…Nu mai ştiu, se amesteca timpurile.
Dar mi-e bine!
Fotografii şi text: Valentina Sen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu