Supliment Taranul Roman 25 februarie 2012

Revista poate fi rasfoita si descarcata de aici: Supliment-Taranul-Roman-25-Februarie-2012

Sindicatul pe înţelesul tuturor! (2)

Unde trebuie înfiinţat biroul local al sindicatului?

Locaţia o stabilesc membrii organizaţiei locale. Poate fi şi în mediul urban şi în mediul rural, în funcţie de locaţia organizaţiei locale.

Cine trebuie să fie la birou?

Nu va fi un birou care să funcţioneze permanent. Cel puţin în prima faza, aşa că la sediu se pot roti preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul, iar programul poate fi de câteva ore pe zi în week-end.

Cine sunt preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul?

Funcţiile se vor împarte în prima şedinţă de înfiinţare a biroului local al sindicatului.

Remuneraţia preşedintelui, vicepreşedintelui şi secretarului?

Aceste funcţii nu sunt plătite. 

Doar INAC deschide birouri zonale unde va fi personal angajat. Aceste birouri oferă consultanţă agricolă, contabilă, fiscală, adică tot ce are nevoie agricultorul ca să se dezvolte.

Cum sunt plătite serviciile oferite de INAC?

Membrii sindicatului Cultivatorii Direcţi din România,  semnează un contract de prestări servicii cu INAC. Suma stabilită în contract, poate fi plătită lunar, trimestrial sau anual.

În cazul în care sunt cerute servicii suplimentare care nu sunt menţionate în contractul de prestări servicii general, membrul de sindicat va trebui să plătească suplimentar.

Trebuie să mă înregistrez undeva sau cum voi  funcţiona în zonă mai bine zis ?

Biroul local al sindicatului nu va avea personalitate juridică. Rolul biroului local este de a prezenta în permanenţă Biroului Central problemele apărute pe plan local. Preşedintele, vicepreşedintele sau secretarul transmit către Biroul Central centralizat toate neclarităţile pentru a primi răspunsuri. Pornind de la întrebările şi problemele semnalate, sindicatul va încerca să le rezolve. Recomandăm ca agricultorii să se organizeze în asociaţii pe produs în baza Legii asociaţiilor şi fundaţiilor, sub tutela Sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România.

Cu ce mă poate ajuta sindicatul pe mine, ca om care trăieşte exclusiv din munca pământului, undeva, într-un colţ de ţară?

Extras din statutul sindicatului: „Scopul Sindicatului este să sprijine membrii săi în exercitarea profesiunii în scopul ridicării nivelului de trai material şi spiritual al acestora prin:

a. înfiinţarea de asociaţii specializate privind cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, legume, fructe, flori, viticultură, apicultură şi creşterea animalelor;

b înfiinţarea de cooperative pentru depozitarea, prelucrarea şi comercializarea produselor agricole;

c. înfiinţarea unei cooperative de credit agricol;

d. înfiinţarea unor centre zonale pentru consultanţă de specialitate, asistenţă contabilă şi juridică.”

BIROUL CENTRAL VINE ÎN TERITORIU SĂ REZOLVE PROBLEMELE ?

Biroul Central rezolvă problemele membrilor la nivel naţional în divergenţele apărute cu Ministerul Agriculturii, APIA, ANSV şi alte organisme guvernamentale. Sindicatul asigură cadrul organizatoric. Te rog să priveşti încă o dată structura organizatorică a sindicatului (piramida).

ROSTUL CONDUCERII DIN TERITORIU CARE ESTE ?
Rolul este de a organiza agricultorii în organizaţii locale ale sindicatului, asociaţii pe produs, grupuri de producători sau orice alta varianta găsesc ei că este oportună. Şi aici apare marea provocare: O organizaţie înfiinţată pe plan local, oricâţi membri ar avea, ea va rămâne reprezentativă doar pe plan local. În schimb, o asociaţie înfiinţată pe plan local dar sub tutela sindicatului dintr-o dată capătă reprezentativitate la nivel naţional. Iar mai multe organizaţii pe produs reunite sub o singura umbrela protectoare (sindicatul) la nivel naţional, devin o adevărată forţă.

ACEASTĂ ORGANIZAŢIE CE FACE PT MINE DACĂ SUNT MEMBRU ŞI PLĂTESC COTIZAŢIE ?

Sindicatul nu cere nici o cotizaţie. Oferă cadrul organizatoric pentru toţi agricultorii specializaţi pe domenii şi îi uneşte la nivel naţional. Astfel ei capătă o putere mult mai mare decât dacă ar rămâne independenţi dar izolaţi pe plan local. 

EU CRED CA CONDUCEREA DIN TERITORIU TREBUIE SA SPRIJINE MEMBRI DIN TERITORIU LA PROBLEMELE CARE LE AU ACOLO...

Dacă biroul local nu se implică în rezolvarea problemelor, pe baza unui raport, membrii care deţin funcţiile de conducere sunt demişi şi excluşi din sindicat. Se organizează alte alegeri şi se aleg noi reprezentanţi.  

AŞA MI SE PARE CORECT ŞI SĂ INTERACŢIONEZE CU CEILALTI ŞI BIROUL CENTRAL ÎN DEZVOLTAREA LOR ŞI A SINDICATULUI ALTFEL NU VAD ROSTUL PT A INFIINŢA UN BIROU LOCAL DOAR PT A STRÂNGE MEMBRI... 

Sindicatul oferă toate informaţiile necesare agricultorilor să se organizeze. În altă ordine de idei, în momentul de faţă SCDR militează pentru recunoaşterea termenului de "întreprinzător agricol" ca soluţie la multiplele variante din care trebuie să aleagă micul agricultor în momentul în care doreşte să se înregistreze ca persoana juridică. Printre altele, SCDR cere legiferarea unui Cod rural şi al pescuitului pentru a elimina toate abuzurile care se întâmplă în momentul de faţă în agricultură. Iar pentru a realiza un asemenea proiect este nevoie de foarte mulţi oameni implicaţi direct în agricultura şi de specialişti în cele mai diverse domenii: drept, finanţe, protecţia mediului etc. 

Cum aflu că s-a înfiinţat acest sindicat?

Istoria sindicatului se poate afla începând din primele numere ale revistei Ţăranul Român, unde am prezentat pas cu pas evoluţia organizaţiei. Primul număr al revistei a apărut la aproximativ 2 săptămâni de la înfiinţarea sindicatului.

Din cate am înţeles, revista Ţăranul Român este online. Deci eu, ţăranul, cum ajung la ea? Sau, mai întâi, cum aflu că ea există?

Deoarece în momentul de faţă nu deţinem fondurile necesare pentru a putea tipări revista, am ales varianta cea mai puţin costisitoare. Sperăm ca în curând să o putem tipări şi astfel ea să ajungă să fie citită în toate colţurile ţării. În momentul de faţă funcţionăm doar pe internet, ceea ce este puţin mai dificil pentru persoanele din mediul rural care nu dispun de un calculator şi o conexiune la internet. Arhiva revistei poate fi găsită aici: http://cultivatoriidirectidinromania.blogspot.com/p/coltul-de-lectura.html

În ceea ce priveşte modul în care ne facem cunoscută activitatea revistei, preferăm să mergem pe reclama făcută din om în om, pe baza impresiilor pe care revista le face asupra fiecărui cititor.

Ce poate aduce nou revista faţă de revistele deja existente, de ex. “Ferma”, “Recolte”, “Utilaje agricole” etc.?

Mai întâi ar trebui să precizăm că revista Ţăranul Român este un instrument şi nu un scop în sine. Iar scopul principal al Sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România este o reformă morală, spirituală şi politică a poporului român. Iar dacă pentru acest obiectiv luăm în calcul că în redacţia revistei acţionează doar voluntari, atunci este clar că ceea ce punem noi pe hârtie izvorăşte din inimă şi scriem cu drag pentru şi despre satul românesc. Pornind de la acest considerent cred că nu ne putem compara cu nici o altă publicaţie din România.

Revista există şi în forma tipărită?

Nu. Doar în primii ani revista a fost printată şi oferită gratuit membrilor şi simpatizanţilor sindicatului.

Citeşte şi Sindicatul pe înţelesul tuturor (1)

Sărbătorile lunii Februarie – Făurar

1 februarie – Sf. Trifon ;

2 februarie – Întâmpinarea Domnului ; Stretenia; Ziua Ursului; Târcolitul viilor;

1-3 februarie – Martinii de iarnă;

10 februarie – Sf. Sfinţit Mucenic Haralambie (Haralambie de ciumă);

11 februarie – Sf. Mucenic Vlasie Episcopul;

24 februarie – Dragobetele.

Sfântul Trifon

Este cunoscut în credinţa populară ca cel ce păzeşte livezile de omizi şi lăcuste, iar pe oameni, de nebunie.
În ziua de pomenire a Sfântului Trifon se practică o serie de rituri, cu scopul de a asigura protecţia şi fertilitatea livezilor de pomi fructiferi şi a viilor. În vechime, viticultorii şi pomicultorii ţineau post în această zi şi chemau preotul să le stropească cu agheazmă livezile şi via, ca acestea să fie ferite de nerodire şi de seceta sau grindină.

În sudul Olteniei există un ritual complex de pregătire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele de Arezeanul (Tăiatul) viilor. Pe lângă acest obicei de tăiere a corzilor de viţă-de-vie, viticultorii aprindeau focuri la marginea plantaţiilor şi afumau via cu o cârpă aprinsa, spre a feri via de pătrunderea forţelor malefice.

În zonele Banatului şi ale Transilvaniei, în ziua de 1 februarie bărbaţii ieşeau în livezi şi după ce curăţau pomii îi stropeau cu apă luata în zori din izvoare şi sfinţită de preot. Un alt obicei întâlnit în aceasta zi era "scuturatul pomilor". Cu topoarele în mâini, bărbaţii loveau pomii la rădăcină, mimând tăierea acestora:
"- Măi, pomule, face-i roade, ca de nu, eu te tai".
Răspunsul era dat de un copil în vârstă de 7-8 care simboliza "sufletul" pomului:
"- Lasă-mă, iartă-mă, nu mă lovi, nu mă tăia, c-oi înflori şi-oi rodi, când vremea mi-a veni şi de noroc ţi-oi fi".

O data ce ritualul de la vie era încheiat, viticultorii se îndreptau în alai spre casă. Veneau spre casă purtând pe cap cununi făcute din primele corzi tăiate din vie. Acasă, viticultorii erau aşteptaţi cu masa abundentă, semn că astfel trebuia să fie şi producţia viticolă. Se pare că Sfântul Trifon a împrumutat şi atribute ale zeului Dionysos, căci o cană cu vin îi era destinată spre a câştiga bunăvoinţa sa spre a apăra viile şi a obţine recolte bogate de struguri. În Banat a existat un obicei, astăzi pierdut, ca din vârful dealurilor cu vii să se rostogolească o roată aprinsă. Sensul obiceiului era de a fertiliza via şi a îndepărta de ea duhurile nefaste, printre care şi iarna. Ziua de 1 februarie este numită în unele zone Ziua omizilor. În această zi, unele gospodine sfinţeau grâul şi porumbul pe care îl aveau spre a fi semănat. Alte gospodine mergeau cu turte la muşuroiul furnicilor şi le spuneau: "Cum vă dau eu de mâncare, aşa voi să nu-mi mâncaţi recolta!“. În Bucovina se spune că dacă este zăpadă în aceasta zi, atunci vremea va deveni frumoasă, iar dacă nu e zăpada, atunci va ninge.

Stretania

Numită popular „Stretenia”, această zi era respectată, în special, de crescătorii de animale, pentru ca fiarele sălbatice (urşii şi lupii), să nu le atace gospodăria. În unele locuri, aceasta era ziua boilor, când erau hrăniţi direct din mâinile oamenilor, nu cu furca, semn al respectului faţă de animale. Se credea că dacă boii beau apă din urmele lăsate de picioarele lor, anul va fi unul mănos. Firea ei capricioasă este observată şi în  vremea din această perioadă. Dacă apa este dezgheţată, Stretenia o îngheaţă; şi invers. Dacă este deja zăpadă, din această zi se va încălzi. Dacă de Stretenie este cald, vara va fi una călduroasă şi îmbelşugată, iar de va fi frig, vara nu va aduce rod. Înainte, oamenii nu lucrau în ziua Strateniei gheţii, de teamă să nu îngheţe. Se crede că, Stretenia ne apără de lupi, înec şi foc. Se zice că în această zi ursul iese din bârlog. Tot în această zi are loc „Târcolitul viilor”, un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori. În unele zone, bărbaţii merg la vie, să o taie şi să o lege. Din bucăţile tăiate îşi împodobesc brâiele, pălăriile şi fac un praznic la care dezgroapă o sticlă de vin din anul trecut.

 Tradiţii:

De Stretenie, unde calcă boul izvorăşte apă, pentru că Maica Domnului e izvoditoare de apă. 

Filipii se ţin doi, unul duminica, altul luni, la Lăsatul Secului de Postul Mare; întâi e bărbatul, şi pe urmă femeia. Luni nu lucrează nimeni, se zice că femeia e rea, pentru că a trecut bărbatul înaintea ei. Femeile cinstesc mult această sărbătoare, bând rachiul la cârciumă, spunând că cinstesc pe femeie (Filipia), pentru ca să le crească cânepa peste an. Dacă nu o ţin, zic că fac bube pe mâini şi pe degete. Dacă îşi strică ursul bârlogul său, în această zi, cu toate că afară e frig, primăvara este aproape; dacă el iese afară în această zi, însă intră din nou în bârlog, cu toate că afară este frumos, va fi încă iarnă. Ursul în această zi iese din peştera sa afară şi joacă jur‑împrejur şi, dacă este soare şi‑şi vede umbra, atunci se bagă în bârlog şi nu iese, ci mai doarme încă şase săptămâni, căci chiar atât mai ţine iarna; iar dacă nu‑şi vede umbra, atunci rămâne afară şi iarna se întrerupe. 

Strătenia e zi rea, cu ceasuri rele. Cine se naşte sau face nuntă în această zi nu‑i merge bine. 

 Obiceiuri: Târcolitul viilor – ocol ritual al viţei de vie, străvechi obicei de început de an nou viticol. Capul familiei merge la vie în dimineaţa acestei zile cu bundăretele (un fel de caltaboş) şi plosca sau sticla de vin în traistă. Acolo dă ocol, o dată sau de trei ori viei şi se opreşte la colţurile plantaţiei, unde oficiază următorul cult: taie câte o bucată din bundărete şi o pune pe pământ, lângă butucul de vie, retează o coardă de viţă, unge tăietura cu funingine adunată de pe vatra focului şi amestecată cu untură, picură vin peste butucul de viţă, mănâncă o bucată de bundărete şi bea o gură de vin. În final se pronunţă o formulă magică, sub formă de monolog sau dialog: „Doamne, să‑mi faci strugurii cât bundăretele!“; „Cum este bundăretele de mare aşa să se facă strugurii de mari!“; „– Bună dimineaţa, vie!“/ „Mulţumesc, Ilie!“/ „– Faci vin sau te tai?“/ „– Fac!“, simultan cu gestica rituală. Coardele tăiate se pun în cruciş pe piept, se fac cununi aşezate peste căciuli, se aduc acasă unde se plantează, devenind „Norocul viţei“. Proprietarii se cinstesc din belşug şi se întorc acasă cu chiote şi veselie.

Apărător de rele şi durere: Stretenia se ţine fiind rea de lupi, căci ei în acea zi se împerechează. Stretenia se ţine pentru pocituri, pentru a nu li se strâmba mâinile şi picioarele. Se ţine ca să ferească câmpul de lăcuste. E rău de pagubă în casă.

Oracular: Dacă boul bea apă în acea zi din urma lui, este un semn că trece iarna. 

Dacă bea un bou apa ce curge din straşină, anul va fi cu mană pentru albine şi oi.

Despre vreme: Dacă trece Stretenia peste apă şi apa e dezgheţată, atunci se mânie şi‑şi face pod peste dânsa ca să treacă, adică dă un viscol şi ger aşa de mare că îngheaţă toate apele. Iar dacă trece Stretenia şi pe apă se află gheaţă, atunci e semn că are să fie cald. Dacă Stretenia găseşte pământul fără zăpadă şi gheaţă, apoi numaidecât a doua zi trebuie să ningă şi să fie ger, dacă însă este zăpadă, apoi atunci de la Stretenie înainte începe timpul primăvăratic şi al căldurii. Dacă la Stretenie e zi frumoasă, atunci până la Sân‑Georgiu tot aşa va fi, iar dacă numai dimineaţa e frumoasă – adică până când soarele e aşa de sus pe cer, încât ursul îşi poate vedea coada în umbra sa – atunci vremea va fi rea.

Martinii de Iarna

Martinii de iarnă, în număr de trei, sunt sărbătoriţi în perioada 1-3 februarie. Aceştia sunt cei care opresc lupii să mănânce vitele. Tot în acest scop, gunoiul nu va fi dat afară din casă. Se spune că nu trebuie să se arunce cărbunii în curte, pentru că lupoaicele îi caută şi îi mănâncă, ei asigurându-le fertilitatea. În Banat, oile nu sunt scoase la păşunat, iar de 1 februarie se ţine post şi se practică ritualuri menite să protejeze turmele. Ziua de 2 februarie este dedicata Martinului Mare. În aceasta zi ursul iese din vizuina în care a hibernat. Dacă nu e soare şi ursul nu vede umbră, se întoarce în bârlog, unde mai rămâne şase săptămâni. Dacă afară este vreme frumoasă şi ursul îşi poate vedea umbra, nu se mai întoarce, căci iarna a trecut. Pomii se ung cu apa sfinţită amestecată cu unt, pentru a îndepărta omizile. Luna plina din aceasta seara indică un an bogat.
– Dacă cerul este senin, atunci vară va fi bună şi câmpurile roditoare.
– Dacă luna e plină, an rodnic va fi.
– Dacă e ger şi uscat, februarie va fi umed. Î

10 Februarie: Sf. Haralambie (Aralampie / Aralambie, Haralam / Aralam)
Sfântul Haralambie este cel care are putere asupra ciumei, holerei şi a morţii, de aceea este bine ca sărbătoarea să fie ţinuta. Icoanele îl înfăţişează pe acest sfânt ţinând ciuma în lanţ. Sf. Haralambie a dorit ca bolile să nu se apropie de oamenii care postesc de ziua sa. După unele legende, Sf. Haralambie ar fi fost un păstor, de aceea el protejează vitele. Se crede că dacă plouă în aceasta zi, atunci ploaia va continua timp de 40 de zile. În unele regiuni ale ţării, femeile coc un colăcel şi îl rup în patru părţi, pe care le aruncă spre cele patru puncte cardinale. În alte locuri, femeile se dezbracă şi aleargă în jurul casei de trei ori, dimineaţa, la prânz şi seara. În acest fel, se crede ca duhurile necurate sunt ţinute la distanţă.

În aceasta zi se face pomană pentru cei care nu au murit de moarte buna, iar coliva făcuta se păstrează pentru a fi data în timpul anului la păsări, dacă se îmbolnăvesc. Pentru că este o sărbătoare nu se lucrează, însa cine vrea cu tot dinadinsul să o facă poate să scarmene lână.

11 Februarie: Sf. Vlasie
Se spune ca de 11 februarie se deschide gura păsărilor, iar cine lucrează câmpul astăzi va împărţi recolta sa cu păsările, care-i vor mânca semănăturile. De aceea ziua de 11 februarie este sărbătorită în primul rând de agricultori. Aceasta sărbătoare este ţinută şi pentru ca femeile însărcinate să nască copii sănătoşi, fără malformaţii, lucru valabil şi pentru animalele din gospodărie. Când se nasc pui cu mai multe capete, picioare etc., se crede ca diavolul s-a corcit cu animalul respectiv şi a pus stăpânire pe ogradă. O credinţă din Moldova spune că cine respectă aceasta zi nu rămâne niciodată fără bani. Se crede şi că cine a pierdut ceva trebuie să se roage Sfântului Vlasie pentru a regăsi acel lucru.

24 Februarie: Dragobetele
Dragobetele este ziua în care începe primăvara, este o zi dedicata dragostei şi fertilităţii. De aceea i se mai spune şi “cap de primăvară”. Se spune că cine nu sărbătoreşte Dragobetele, nu va avea parte de dragoste în timpul anului, iar cel care o face va fi îndrăgostit tot anul. În aceasta zi se formează perechile, atât în rândul oamenilor, cât şi în cel al păsărilor. Fetele şi femeile tinere folosesc zăpada rămasa netopită până la Dragobete, pentru a se spăla în anumite zile ale anului. Tradiţia spune că bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, întrucât vor avea necazuri. Tinerii fac hore în câmp şi, dacă vremea este frumoasă, merg să culeagă ghiocei. Păsările adună materiale pentru a-şi face cuib. Se spune că dacă o pasăre nu s-a împerecheat în aceasta zi, acest lucru nu va mai fi posibil şi va umbla ciripind din loc în loc până când va muri. În alte variante, pasărea va rămâne fără pui până în ziua de Dragobete a anului următor. Orice lucru pentru casă început în aceasta zi va merge bine. Sunt scuturate şi aşezate covoarele şi celelalte ţesături, pentru ca belşugul să se întoarcă. Nu se lucrează însă decât în casa, pentru a fi ferit de boli.

Sursa: CrestinOrtodox.ro , Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009

Valentina Sen

RĂDĂCINI

“Habar n-au cât sunt de importanţi!

Nu ştiu că ori de câte ori cineva, oriunde pe lumea asta, duce la gură o furculiţă, o face doar mulţumită unor oameni ca locuitorii din Viscos care trudesc din zori până noaptea târziu şi ară pământul cu sudoarea trupurilor lor ostenite şi îngrijesc de vite cu o răbdare inimaginabilă.

Sunt mai de trebuinţă lumii decât toţi cei care trăiesc în marile oraşe.”

                                                                    Paulo Coelho – Diavolul şi Domnişoara Prym

RĂDĂCINI

            Ţăranul român.... Ţăranul român, acest personaj lăudat sau blamat, pus sub reflectoare sau uitat cu nepăsare, ni se înfăţişează şi azi, ca întotdeauna, cu toată simplitatea sa, ca primul şi permanent păstrător al iubirii: al iubirii de Dumnezeu, al iubirii Cerului şi Pământului, al Naturii, al Vieţii, Omului. Şi ca rod al acestei uriaşe altruiste divinizări, ţăranul a devenit motorul existenţei noastre.

            E adevărat, când spunem “ţăran” ne gândim de obicei la acel individ neşlefuit care nu ştie decât să muncească, făcându-se una cu pământul pe care-l frământă şi cu animalele pe care le creşte aproape ritualic, trăind într-o ancestrală şi perfectă simbioză cu toate acestea. Nu ştie şi pare-se că nici nu vrea altceva. Viaţa lui e viaţa pământului şi a vietăţilor din ograda sa, şi se împarte firesc între anotimpuri şi muncile specifice acestora.

            Omul acesta care trăieşte în perfectă armonie cu Universul, nu ştie să trăiască pentru sine; se anulează din start, gândurile, sentimentele, visele sale fiind legate doar de munca şi rezultatele muncii sale.

            Este supus. Este supus lui Dumnezeu şi-l respectă ca unică autoritate. Şi tot el, ţăranul, a ştiut înaintea tuturor, fie ei gnostici şi filozofi, că totul, dar absolut tot ce-l înconjoară este născut sub semnul divinului, purtând sămânţa îndumnezeirii de la o generaţie la alta, prin timp, închinându-şi existenţa sub semnul împlinirii voinţei lui Dumnezeu, după o lege a universului pe care nu o cunoaşte prea bine dar pe care intuieşte şi o respectă cu sfinţenie.  De aceea ţăranul iubeşte necondiţionat  şi respectă tot ce fiinţează pe pământ.

            Deci ţăranul pe care-l ştim noi, neschimbat din moşi strămoşi, călător printre anotimpuri, vine din trecut şi se aşează la masa prezentului cu aceeaşi solemnă cuminţenie  ce naşte măsura în gest şi cuvânt, simplitate, bun-simţ, altruism, virtute, generozitate şi ne oferă fără cuvinte alese, cu mâinile sale mari şi bătătorite, inima-i uriaşă şi curată, alături de toate valorile naţiei noastre pe care el s-a învrednicit să le păstreze în timp, pentru veşnicie.

            Acum, neîntârziat, e vremea ca lucrurile să se schimbe. Pe acel ţăran de care vorbeam mai devreme trebuie să-l ajutăm să-şi depăşească limitele cunoaşterii sale, să-i dăm curaj să păşească spre mâine. Să ştie că nu e singur, că dincolo de graniţele ţării sale există o lume mult mai mare în care îşi poate găsi şi el locul alături de toţi cei asemeni lui, înfrăţiţi prin iubirea de Dumnezeu şi de Pământ, să ridice privirea de jos şi să privească semeţ spre viitor.  Valentina Sen

Ce vreţi să cereţi viitorului guvern?

Emilia: Cel mai urgent e să se facă dreptate pentru Roşia Montană! Oricine ar fi la guvernare eu cred că nu se va ceda pana când se vor asigura următoarele:
1. Deblocarea procedurilor de includere a Roşiei Montane pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO;
2. Respingerea proiectului legislativ de modificare a Legii Minelor nr. 85/2003, care ar permite companiilor miniere private să exproprieze de bună voie în numele statului;
3. Neemiterea acordului de mediu pentru proiectul minier cu cianuri propus la Roşia Montană
4. Adoptarea propunerii legislative care prevede interzicerea utilizării cianurii în minerit
5. Respingerea tuturor iniţiativelor de declarare a zonei Roşia Montana ca zonă mono-industrială, rezervată exclusiv implementării proiectului minier al companiei Roşia Montană Gold Corporation. Susţin următoarele alte urgenţe: "1.Sanatatea este un bun public si nu trebuie privatizat. Trebuie îmbunătăţită prin investiţii;
2. Sectorul de energie trebuie să rămână în mâinile romanilor
3. Sectorul bancar trebuie să devină majoritar românesc în 5 ani.
4.Resursele naturale aparţin romanilor şi trebuie exploatate de către stat
5.Pamanturile agricole şi pădurile sunt ale romanilor. Nu se vând străinilor. Cerem ajutor pentru pentru agricultura sustenabila şi pentru cooperative. Ajutor pentru micul producător. O noua legislaţie in acest sens."

Cristian: Un Guvern de tehnocraţi ! Asta e clar !

Cristian: Transferarea funcţiilor publice către oameni ce vor susţine un examen şi nu prin numiri politice!

Cristian: Administraţia publică în general sub un parteneriat public-privat!

Cristian: consiliile de administraţie să nu deţină oameni politici ci DOAR specialişti acreditaţi.

Cristian: Împuternicirile în funcţiile cheie ale statului să lase loc competiţie prin intermediul unui examen....

Silviu: Viitorii guvernanţi să ia aminte şi să nu mai adopte nici o lege fără a-i întreba şi pe cei direct vizaţi de legea respectivă.

Monica: Să organizeze concurs pentru ocuparea fotoliilor de miniştri, iar cei desemnaţi să nu fie membri de partid, ci doar nişte persoane foarte bine pregătite în domeniul lor.

Gabriela: cu ăştia nu mai pot plăcintei care se urinează pe troiţe şi mămica se mândreşte cu el. Poi eu am un băiat de 23 de ani cu handicap în cărucior care a terminat finanţe bănci la zi şi a intrat la master cu 9,98 şi nu-şi găseşte de lucru. Valorile în prezent nu sunt apreciate! Ani de zile l-am carat în braţe la şcoli pt. că în România nu vezi tu accesibilitate în instituţii publice. apropo şi lucrarea de licenţă a luat-o cu 10 pe o tema complicata "Riscul de ţară al României comparativ cu Bulgaria şi Germania". A slăbit 4 kg cât a lucrat la licenţă, avea 32kg şi a ajuns la 28kg.

Laurenţiu: eu vreau să-mi aducă viitorul guvern, cafeaua caldă la pat în fiecare dimineaţă. La mine poa' să pună şi un pic de lapte da sa fie numai buna, nici rece, nici caldă.

Laurenţiu: Să fie în acelaşi gând cu poporul = medierea diferitelor nivele sociale. Oamenii trebuie să se îmbogăţească şi să progreseze prin economiile făcute (la orice nivel mă refer) şi nu prin 5hp49i1e ridicole, obţinând favoruri nemeritate, astfel împingând o anumita pătură sociala la mizerie şi sărăcie, poate chiar şi la dreptul de a fi asistat medical, cum de altfel am fost la un pas de aceasta situaţie.

Vili: jos corupţia, jos cu interlopii cu legitimaţie de la stat care, au furat, au făcut trafic de influenţă, au făcut abuzuri, avem nevoie de o ţară corectă, cinstită şi onestă.

Vasile: un parlament unicameral

Gabriela: reparate toate legile tâmpite!

Gabriela: bineînţeles că nu mi-aş dori partidul poporului!

Ioana:Trebuie să ne trezim cu TOŢII şi să scăpăm de incompetenţă şi lichelism!

Iniţiativa cetăţenească europeană

Ce este o iniţiativă cetăţenească europeană?

O iniţiativă cetăţenească europeană este o invitaţie adresată Comisiei Europene de a propune legislaţie pe probleme în care UE are competenţa de a legifera. O iniţiativă cetăţenească trebuie să fie susţinută de cel puţin un milion de cetăţeni ai UE, provenind din cel puţin 7 state membre din cele 27. În fiecare din aceste 7 state membre este nevoie de un număr minim de semnatari.

Normele şi procedurile care reglementează iniţiativa cetăţenească sunt prezentate într-un regulament al UE,

adoptat de Parlamentul European şi de Consiliul Uniunii

Europene în februarie 2011.

În ce poate consta o iniţiativă cetăţenească?

O iniţiativă cetăţenească este posibilă în orice domeniu în care Comisia are competenţa de a propune legislaţie, de exemplu mediu, agricultură, transport sau sănătate publică.

Cine poate organiza o iniţiativă cetăţenească şi în ce mod?

Pentru a lansa o iniţiativă cetăţenească, cetăţenii trebuie să formeze un „comitet al cetăţenilor” compus din cel puţin 7 cetăţeni europeni cu reşedinţa în cel puţin 7 state membre diferite.

Membrii comitetului cetăţenilor trebuie să fie cetăţeni ai UE a căror vârstă le permite să voteze* la alegerile pentru Parlamentul European (care au împlinit 18 ani, cu excepţia cetăţenilor austrieci, care pot vota începând de la 16 ani).

Organizaţiile nu se pot implica în organizarea iniţiativelor cetăţeneşti. Totuşi, ele pot promova sau susţine iniţiative, cu condiţia să o facă în condiţii de transparenţă totală.

Comitetul cetăţenilor trebuie să-şi înregistreze iniţiativa pe acest site înainte de a începe să colecteze declaraţiile de susţinere de la cetăţeni. După confirmarea înregistrării, organizatorii au la dispoziţie un an pentru a colecta semnăturile.

* Cetăţenii nu trebuie neapărat să fie înregistraţi să voteze, ci să aibă vârsta care le conferă dreptul de vot.

Cine poate sprijini o iniţiativă cetăţenească şi în ce mod?

Toţi cetăţenii UE (cetăţeni ai unui stat membru) a căror vârstă le permite să voteze* la alegerile pentru Parlamentul European (care au împlinit 18 ani, cu excepţia cetăţenilor austrieci, care pot vota începând de la 16 ani) pot susţine o iniţiativă cetăţenească.

Pentru a-şi manifesta susţinerea faţă de o iniţiativă, cetăţenii trebuie să completeze un formular special de declaraţie de susţinere furnizat de organizatori, pe hârtie sau online. Iniţiativele nu pot fi susţinute pe acest site.

* Cetăţenii nu trebuie neapărat să fie înregistraţi să voteze, ci să aibă vârsta care le conferă dreptul de vot.

Ce se întâmplă dacă pentru o iniţiativă cetăţenească se strâng un milion de semnături?

Comisia va examina iniţiativa cu atenţie. În termen de 3 luni de la primirea iniţiativei:

reprezentanţii Comisiei se vor întâlni cu organizatorii pentru a le permite să explice în detaliu chestiunile ridicate de iniţiativa lor

organizatorii vor avea posibilitatea de a-şi prezenta iniţiativa în cadrul unei audieri publice la Parlamentul European

Comisia va adopta un răspuns oficial în care va explica, dacă este cazul, ce acţiuni va propune ca răspuns la iniţiativa cetăţenească şi motivele acţiunilor sale sau ale refuzului de a acţiona.

Răspunsul, care va fi dat sub forma unei comunicări, va fi adoptat oficial de Colegiul comisarilor europeni şi publicat în toate limbile oficiale ale UE.

Cu toate acestea, Comisia nu are obligaţia de a propune legislaţie pe baza unei iniţiative. În cazul în care Comisia decide să prezinte o propunere legislativă, este demarată procedura legislativă obişnuită: propunerea Comisiei este prezentată organelor legislative (în general Parlamentul European şi Consiliul sau, în unele cazuri, doar Consiliul). Dacă este adoptată, aceasta devine lege.

Sursa: http://ec.europa.eu/citizens-initiative/public/welcome?lg=ro

ARGUMENTUL ISTORIC

de Filip-Lucian Iorga

(1) Monarhia – forma de guvernământ tradiţională spaţiului românesc

Unul dintre clişeele vehiculate este acela al superiorităţii formei republicane de guvernământ, graţie tinereţii sale. Monarhia ar fi vetustă, ar reprezenta un vestigiu al trecutului, iar republica ar fi un semn al modernităţii, al unei lumi care s-a desprins de povara unui trecut incomod. Nimic mai fals! De fapt, ambele forme de guvernământ îşi au rădăcinile în vremurile antice, iar monarhia constituţională este cea mai tânără şi cea mai suplă formă de guvernare a unui stat. Astăzi, unele dintre cele mai prospere, mai libere şi mai respectate ţări din lume sunt monarhii constituţionale (Marea Britanie, Japonia, Spania, ţările scandinave etc.), iar recordurile în materie de sărăcie şi deficit democratic pot fi găsite toate în republici.

            În spaţiul românesc, statul s-a născut luând chip monarhic şi a continuat să existe neîntrerupt şi prin figura voievodului. Fie că au fost fondatori precum Basarab I sau Bogdan-Vodă, garanţi ai echilibrului precum Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân, sfinţi precum Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu, războinici precum Mihai Viteazul, constructori precum Petru Rareş, cărturari precum Dimitrie Cantemir, reformatori precum Mavrocordaţii, Ghiculeştii sau Sturdzeştii, unificatori precum Alexandru Ioan Cuza, domnitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti au asigurat fiinţa statului, continuitatea unor cutume, au condus oşti şi au protejat credinţa strămoşească a poporului, au reprezentat un puternic element identitar, o garanţie a demnităţii. Chiar şi domnitorii cărora le-au lipsit legitimitatea sau cinstea s-au putut raporta la modele reale, pe care republica nu ni le poate oferi.

Greutatea tradiţiei monarhice este, aşadar, strivitoare. Ce poate aşeza republica în balanţa istoriei românilor? Forma de guvernământ republicană nu a fost dorită de români, ci a fost impusă de tancurile sovietice. A adus cu sine comunismul, le-a răpit românilor libertatea, tradiţiile, prosperitatea, iar pe mulţi dintre ei i-a aruncat în închisorile politice care au împânzit ţara. Tabloul dezastruos al republicii comuniste este completat de portretul dezolant al republicii post-comuniste, ajunsă după mai bine de 20 de ani într-un impas pe care îl percepem cu toţii. Este eşecul unei forme de guvernământ care nu are nicio legătură cu trecutul ţării şi pe care ar trebui să o ajutăm cât mai repede să nu mai aibă nicio legătură nici cu viitorul ei.

            În fine, să ne amintim de traseul biografic al ofiţerului Candiano Popescu, liderul efemerei republici de vodevil proclamate în 1871 la Ploieşti: după escapada republicană, el avea să ajungă aghiotantul Regelui Carol I.

(2) Moştenirea Dinastiei Române

Elitele pe care România le avea în secolul al XIX-lea erau conştiente că doar un prinţ străin pe tronul ţării ar fi putut aplana conflictele dintre facţiunile rivale, ar fi adus stabilitate şi prestigiu internaţional. Personalitatea excepţională a Regelui Carol I a adus rigoarea germană într-o ţară care se desprindea cu greu de secolele de influenţă orientală. El a condus România către independenţă, în 1877, ca monarh constituţional, asigurându-i echilibrul politic şi având un rol fundamental în modernizarea societăţii. Carol I devenise în 1866 domnitor al unei provincii otomane şi murea în 1914 ca Rege al unui stat modern, prosper şi respectat al Europei. Soţia lui, Regina Elisabeta, protectoare a artiştilor şi ea însăşi talentată scriitoare, a rămas în memoria colectivă sub numele de “Carmen-Sylva”.

            Asemenea lui Carol I, Regele Ferdinand şi-a sacrificat ataşamentul faţă de Germania lui natală, pentru a respecta voinţa naţiunii pe care o reprezenta şi pentru a apăra interesele României, pe tronul căreia se afla. Sacrificiul i-a fost răsplătit, el fiind regele sub sceptrul căruia s-a împlinit visul României Mari. Tot el a dat ţării o dreaptă reformă agrară şi o nouă Constituţie. A avut-o alături pe Regina Maria, unul dintre cele mai carismatice şi mai benefice personaje din istoria României, iubită în ţară şi admirată în afara ei, curajoasă pe timp de război şi fermecătoare pe timp de pace, bun strateg înzestrat şi cu o sensibilitate artistică aparte.

Perioada interbelică, spre care privim astăzi cu nostalgie, a adus României un nou salt către prosperitate şi modernitate. În timpul domniei Regelui Carol al II-lea, ţara a atins un punct de vârf al dezvoltării sale. Ca o ironie a istoriei, până şi comuniştii aveau să se raporteze încă, după decenii, la anul 1938 ca la un an de apogeu al prosperităţii.

(3) Regele Mihai al României şi problema abdicării

Regele Mihai I a domnit în vremuri grele pentru România şi pentru lume, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La 23 august 1944 şi-a asumat, cu riscul dispariţiei sale fizice, răspunderea ieşirii din alianţa cu Germania şi a alăturat România Alianţei anti-naziste. Gestul Regelui României a scurtat războiul cu câteva luni şi a salvat zeci de mii de vieţi.

Tânărul rege a luptat apoi câţiva ani pentru menţinerea regimului democratic şi împotriva politicii de sovietizare impuse de Armata Roşie. Ţara intrase însă în sfera de influenţă a URSS şi era condamnată să rămână în lagărul comunist. La sfârşitul anului 1947, Regele şi instituţia monarhică rămăseseră ultimul obstacol în calea impunerii regimului comunist. În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste o mie de studenţi anticomunişti ţinuţi în arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea şantajului, actul este lovit de nulitate. În şedinţa Parlamentului, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, dar cvorumul necesar pentru asemenea decizii nu a fost realizat. Aşadar, abolirea monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României şi nici nu a fost supusă referendumului.

            În exil, Regele a muncit pentru a-şi întreţine familia, continuând în acelaşi timp să-şi reprezinte poporul rămas dincolo de Cortina de Fier. După 1989, cu toată ostilitatea arătată de unele dintre autorităţile republicane, nu a făcut şi nu face altceva decât să îşi servească ţara, alături de Principesa Moştenitoare Margareta şi de întreaga Familie Regală.

            România are şi astăzi marele privilegiu istoric ca Regele ei, cel care poartă cu sine istoria ţării şi a Dinastiei, să o poată reprezenta aşa cum se cuvine şi să-i poată reda chipul ei cel adevărat.

„Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.”

(Regele Mihai I al României)

Materiale prezentate şi adaptate de Andrei Albu

Vrem schimbare!

Cu sania, singurul mijloc de transport
disponibil acum pentru ţăranul român

Din Piaţa Universităţii şi până în cel mai îndepărtat colţ al ţării cu zăpada până peste case, se vorbeşte despre „schimbare”. Vrem să îl schimbăm pe Băsescu dar nu vrem la conducere să vină USL-ul. Sau vrem la conducere pe oricine dar nu îl mai vrem pe actualul Preşedinte. Vrem să fie redeschise spitalele sau măcar dacă nu se mai deschid, să nu avem nevoie de tancuri pentru a ajunge la cea mai apropiată unitate medicală. Protestăm împotriva PDL-ului că a împins până la absurd taxa auto, uitând că de fapt Tăriceanu, prim-ministru PNL, a fost cel care ne-a adus „bucuria asta”.

            „PDL=USL → aceeaşi mizerie” spun cei cu ochii deschişi care văd încrengătura realizată în ultimii 20 de ani între oamenii politici care s-au perindat la guvernare sau în opoziţie, făcând schimb de locuri bătându-se prieteneşte pe umăr în spatele camerelor de filmat.

            Vrem schimbare. Vrem să mai vedem şi altfel de personaje la televizor. Parcă ne-am cam plictisit de un politician cu zeci sau sute de mii de euro în bancă şi care se plânge că fiind în grevă parlamentară va trebui să se împrumute la prietenui ca să nu moară de foame.

Cu caprele spre casă de la fantână

            Vrem schimbare. O schimbare care să ne mai ducă şi în sus. Ne-am săturat parcă, de schimbări care ne-au împins din ce în ce mai tare în mocirlă, cu ochii aţintiţi spre „marii” analişti politici care până târziu în noapte ăşi dau cu părerea despre sănătate, politică, agricultură, învăţământ. Aceeaşi oameni care ăşi dau cu părerea despre toate. De fapt, asta ar fi singurul lucru pe care nu vrem să îl schimbăm… şi anume că românii sunt nişte genii. Serios acum, dă-i unui român un ciocan şi 2 metri de sârmă şi vei vedea că îţi repară orice. Pune-l să vorbească despre politică şi nu îl mai opriţi nici cu ordinul procuraturii.

            Vrem schimbare. Pentru că toată lumea se schimbă, parcă am vrea să o facem şi în mediul politic românesc. Acem aceiaşi politicieni de la care cerem reforme. E ca şi cum am lua de de la dezmembrări piese de dacie şi am încerca să construim un mercedes. Şi ne mai mirăm că nu merge: „Hârbul dracului! Şi doar îl vopsisem aşa de frumos!?”

            Vrem să schimbăm soarta societăţii româneşti schimbnd partidele între ele. Partide reprezentate de aceiaşi emanaţi ai Revoluţiei. Chiar nu aţi observat cât de tinerel pare moş Ion Iliescu în ultimele zile? Iar după el, încolonaţi frumos, toţi cei care l-au ridicat la rang de zeu pe cel care se identifică cu imaginea partidului… Ar fi vrut cei tineri să îi spună „Dumnezeu” dar şi-au adus aminte că nea Ion este ateu; aşa că au lăsat-o mai moale.

            Vrem o schimbare a atitudinii politicienilor care mai întâi ar trebui să ne întrebe dacă este oportun să cumpere avioane în timp ce mor oameni în case îngropate în zăpadă şi de ce să avem avioane americane când cele frantuzeşti sunt mai ieftine.

            Vrem o schimbare. Partea proastă este că nu e suficient să schimbăm partidele între ele dacă sunt reprezentate de aceiaşi mafioţi. În esenţă, toate partidele sunt bune. Aşa că dacă tot vrem să schimbăm ceva, atunci haideţi să schimbăm oamenii politici. Nu cotează că vor fi alegeri anticipate sau la termen. Important este să alegem oameni politici cinstiţi (pun pariu că pe undeva mai există şi aşa ceva) şi specialişti adevăraţi. Chiar dacă ultimul recensământ ne arată că populaţia României a mai scăzut cu 2 milioane, ne mai rămân vreo 20 de milioane din care putem alege câteva sute de români adevăraţi care să ne scoată din rahatul în care ne afundăm pe zi ce trece, din ce în ce mai mult.

            Dacă tot vrem să schimbăm ceva, să începem cu începutul!

            A venit vremea ca cei care apar pe liste să mai fie aleşi şi pe alte criterii decât numărul zerourilor de pe cecurile cu care sponsorizează partidul.

            Propun această revoluţie paşnică. Promovaţi politicieni adevăraţi din cadrul partidelor pe care le simpatizaţi. Iar şmecherii de până acum, să se bucure de cât au furat! Iar pe noi să ne mai lase…

Printre oi...

            Din păcate pentru noi, România a ajuns într-o situaţie în care nu ne mai permitem  să avem un alt guvern de maimuţoi incompetenţi, indiferent de rezultatele „excelente” obţinute ca spioni şefi sau mai ştiu eu ce experienţe dubioase care numai pentru conducerea unei ţări nu îi califică.

            De zeci de ani, ni s-a spus că „trebuie!”

„Trebuie” să devenim eroi ai muncii socialiste…

„Trebuie” să devenim generaţie de sacrificiu…

„Trebuie” să înghiţim toate rahaturile unor oameni politici care până mai ieri erau şoferi iar astăzi ţin în mână sau vor să apuce cât mai strâns fraiele ţării.

            Dar nimeni nu ne-a spus că „trebuie” să ne luăm soarta în propriile mâini, să nu mai aşteptăm ca salvarea să vină de la americani, de la Bruxelles, de la Moscova sau din partea unui politician mediocru.

            Dar pentru asta ce ne „trebuie”?

Avem nevoie de o revoluţie!

În aşteptarea primăverii

            Fără cocktailuri Molotov sau ciocniri cu Jandarmeria. Avem nevoie de o revoluţie în mentalitatea noastră. Pentru că doar dacă acceptăm premiza revoluţiei, putem da frâu liber imaginaţiei pentru a fi în stare să înfruntîm viitorul şi să revenim pe linia de plutire. Scimbările enorme care ne aşteaptă, vor sfărâma relaţiile convenţionale cetăţean-politician, adică slugă-stăpân. Timp de mai bine de 20 de ani, am fost tipul de cetăţean model care face ce i se spune, care mai strânge cureaua cu o gaură când i se cere şi care acordă încredere necondiţionată unor neispraăviţi.

Acum trebuie să mai fie şi altfel!

Trebuie să mai vrem şi o schimbare în bine!!!

Manole Silviu

Sindicat contra partidelor politice parlamentare

Dacă nu ar fi fost posturile de televiziune independente, OTV, B1, Antena 3 şi Realitatea TV, posturi de televiziune împotriva cărora ţipă şi urlă de mulţi ani Preşedintele Romaniei T. Băsescu oare nu ar fi murit sub zăpezi mii de români? În vreme ce Guvernul anunţă noi şi noi "succesuri"? De aceea insist şi eu ca Preşedinte al Sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România pentru dreptul la LIBERA CIRCULAŢIE A INFORMAŢIILOR. Jos ACTA şi la puşcărie cu cei din Guvernul României care au semnat acest acord fără să consulte cetăţenii! Jos Băsescu, cel mai urât şi monstruos Preşedinte...

Pe de o parte, zeci de localităţi îngropate sub zapadă, zeci de mii de oameni prizonieri în propriile case de multe zile şi pe de alta parte Guvernul care, prin vocea Primului Ministru admonestează sinistraţii îngropaţi sub zapadă că stau la caldură şi aşteaptă ca armata şi jandarmeria să îi dezapezeasca / să îi scoată la suprafaţă / la lumina zilei !?!? Primul Ministru avertizează sinistraţii că "Guvernul nu va mai plăti multa vreme LENEA". Este mai rău ca în romanele lui Kafka: dar cine pe cine plăteşte? GUVERNUL şi MINIŞTRII din MUNCA LOR plătesc cetăţenii României ori cetăţenii României plătesc aceşti miniştri incompetenti şi duşi cu "pluta"?

Şi o ultimă întrebare: câte sute de utilaje de dezăpezit se puteau cumpăra doar cu preţul unui singur F16? Cu preţul numai unui singur F 16 se puteau cumpăra sute de utilaje moderne de dezăpezit dar pentru Guvernul Romaniei prioritare sunt interesele geo-politice ale SUA şi nu viaţa şi bunăstarea cetăţenilor români, plătitori de taxe şi impozite. Dar nuuu... prioritar pentru Guvernul României este să cumpărăm 46 de F16 ca să putem să bombardăm şi noi alături de americani şi de englezi în ţările din Africa şi din Asia, să ucidem şi noi niste... oameni necăjiţi ca şi noi, ţaranii români şi care vor să trăiască în liniste şi pace la ei acasă, aşa cum îi duce mintea şi fără americani. Concluzie: cei care se află la guvernarea României sunt ai poporului român şi pentru poporul român ori sunt armată de ocupaţie? Este bine că sunt sacrificate zeci de vieţi de români numai ca să sprijinim setea de putere a SUA? Şi actualul preşedinte a Romaniei T.Băsescu şi Guvernul lui de marionete sacrifică interesele poporului roman pentru interesele multimiliardarilor americani.

Dar nu război pentru apărarea României ci razboi în sprijinul SUA ca să devină EI stăpânii lumii aşa cum visau şi ATTILA şi GHINGHIS HAN.

Cine a subestimat puterea SERVICIILOR... s-a înşelat: tot SECURITATEA conduce destinele României...

Nu toţi românii pot ieşi în stradă, mai suntem şi noi cei din satele izolate dar există multiple forme de protest şi de acţiune dar care îşi insusesc îmnul revoluţiei 2+12.

A venit vremea ca poporul român să îşi ia soarta în propriile mâini; nu mai vrem guverne de incompetenţi şi de excroci.

Eu recomand rezistenta pasivă: să nu mai platim nici un fel de taxe şi impozite directe. Nu avem încotro cu taxele indirecte gen TVA şi accize dar recomand ca măcar până în aprilie să nu mai plătim nici un fel de taxe directe: numai aşa se va lamuri CINE pe CINE PLĂTEŞTE: Guvernul României şi Miniştrii îi plătesc pe cetăţeni ori este exact invers? Guvernul României PLĂTEŞTE cetăţenii români care stau la căldura ori cetăţenii români PLĂTESC miniştrii care... nici măcar nu ştiu pentru ce se află acolo.

Noi, taranii romani, nu vrem la Agricultură, Ministru modificat genetic. OMG-ul MINISTRU FUIA să fugă şi să se întoarca în SUA şi să ne lase pe noi în sfânta pace. Domnului Fuia, dacă tot îi plac organismele modificate genetic, de ce nu emigreze un SUA? Acolo poate să manânce ce vrea: omg-uri, carne cu steroizi, biftec de viţel făcut din petrol... să se ducă acolo unde îi place să trăiească şi să ne lase pe noi în pace. NOI NU VREM MINISTRU AL AGRICULTURII MODIFICAT GENETIC: Jos Ministru OMG!

Dacă ştiţi şi dacă vreti, vă rog să îmi spuneţi şi mie ce face BOR şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane pentru alinarea suferintelor zecilor de mii de români creştini îngropaţi sub zăpezi? Că eu personal, în afară de Liturghii, nu am auzit altceva. Doamne iarta-mă şi pazeşte-mă de cei răi!

           

După declaraţia lui V. Ponta, se prefigurează un Guvern PDL+PSD după alegerile din acest an. Se repetă situaţia din 1996 când PNŢCD + PNL au acceptat alianta cu PD. Şi PNL va dispare de pe scena politică a României şi va rămâne doar istorie ca şi PNTCD. Sau ce vreti să spuneţi, ca d-l Preşedinte al PNL, Crin Antonescu nu poate acoperi toate aspectele societăţii româneşti şi să găsească răspuns la toate problemele? Păi dacă tot PNL se reduce la o singura persoană!!! apoi atunci este greu de voi. Ce s-ar fi ales de Sindicatul agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România dacă totul ar fi depins de Preşedintele Manole Benieamin care este mai mult plecat prin alte ţări în căutare de sprijin şi colaboratori? Dar oare este chiar adevărat că în PNL nu mai sunt decât şpăgari? Că nu mai există nici un profesionist? Pai... dacă este asa... nu va fi nici un păcat când PNL va disparea din scena politică şi va rămâne doar istorie.

Manole Benieamin

Preşedintele Sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România

Sindicat contra preşedinte (2)

Traian Băsescu, Preşedintele-jucător, nu găseşte câteva milioane de dolari pentru şcolile din mediul rural şi le închide. Nu găseşte câteva milioane de dolari pentru spitalele din micile oraşe care asigură asistenţa medicală în special locuitorilor din mediul rural şi le închide.

            Traian Băsescu, Preşedintele-jucător, nu găseşte câteva zeci de milioane de dolari pentru depozite frigorifice de legume-fructe, pentru fabrici de prelucrare a laptelui şi câteva abatoare dar în schimb găseşte 10 miliarde de dolari pentru a cumpăra 46 de bombardiere F16, noi, de la americani. Exact aceasta este prioritatea nr.1 a poporului român; nu independenta alimentară (75% din alimentele pe care le consumăm sunt aduse din import) ci, România să devină un aliat de nădejde al SUA în încercarea acestora de a deveni stăpânii lumii.

            În perioadă de criză, când se taie salarii, se micsorează pensii, sunt concediati profesori, medici, politisti si alti functionari de stat, se reduc alocatiile pentru copii şi pentru persoanele cu handicap… cumpărarea a 46, 48 sau 72 de bombardiere F16 nu ar trebui supusă unui REFERENDUM NAŢIONAL?

            Să ştie şi Traian Băsescu, Preşedintele-jucător, care sunt adevăratele priorităţi ale celor 41% din populaţia României care trăieşte sub limita de sărăcie?

            Cât costă avioanele F16?

            Wikipedia ne spune că 24 de avioane F16, ar costa cam 4 miliarde de dolari plus alte 400 de milioane de dolari, cheltuieli cu formarea piloţilor. http://ro.wikipedia.org/wiki/F-16_Fighting_Falcon

Adică pentru 48 de avioane noi, România trebuie să scoată din bugetul naţional vreo 9 miliarde de dolari. La aceste cheltuieli se adaugă modificarea pistelor de aterizare, hangarele, personalul de întreţinere şi cherosenul care este „cu puţin mai scump” decât benzina fără plumb.

Chiar dacă Preşedintele Traian Băsescu a declarat, în 21 septembrie, la TVR 1, că pentru achiziţia de avioane F16, România nu are bani să angajeze asemenea contracte, dar că el caută soluţii de finanţare pe termen lung, această achiziţie poate fi răspunsul pentru împrumutul făcut la FMI.

Ce se poate face cu 10 miliarde de dolari?

10 miliarde dolari = 32.831.000.000 RON

Cel mai scump tractor de vânzare pe care l-am găsit pe internet, a fost acest CLAAS AXOS 340CX: 35.000 euro = 152.351,50 RON

Să spunem că utilajele pentru el mai costă alte 15.000 de euro. Un total de 50.000 euro adică vreo 217.645 RON

În registrul fermelor avem înregistraţi aproapte 1.100.000 de fermieri.

Să facem un mic calcul:

32.831.000.000 RON : 217.645 RON = 150.846 tractoare

1.100.000 de fermieri : 150.846 tractoare = un tractor cu toate utilajele pentru grupuri de câte 7 fermieri.

 România are 2.680 de comune. Să luăm ca ipoteză de lucru, realizarea de depozite frigorifice cu spaţii de sortare şi ambalare pentru legume şi fructe. Costul estimativ: 1.000.000 euro = 4.352.900 RON

32.831.000.000 RON : 4.352.900 RON = 7.542 depozite

7.542 depozite : 2.680 comune = aproape 3 depozite de legume-fructe pentru fiecare comună din ţară.

Şi exemplele pot continua...

Manole Benieamin

Preşedintele Sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România

Citiţi şi Sindicat contra Preşedinte (1)

ARGUMENTUL INSTITUŢIONAL

de Vlad Badea

(1) Independenţa şi neutralitatea politică sau omul de stat versus omul politic

De la crearea funcţiei de Preşedinte al României în 1974 şi până astăzi, experienţa politică ne-a demonstrat că oricare om politic român va ajunge să exercite această înaltă demnitate publică nu va reuşi în cursul mandatului să păstreze o relaţie echidistantă şi independentă faţă de partidele parlamentare. Rând pe rând, discret sau făţiş, toţi preşedinţii au căutat să-şi instaleze premierii preferaţi şi să promoveze partidele care i-au propulsat, în detrimentul celorlalte, sfidând constituţia, opinia publică sau majoritatea parlamentară. Astfel, România nu a avut niciodată un şef de stat al tuturor românilor, ci un preşedinte politic, de stânga sau de dreapta.

Revenirea la monarhia constituţională ar înlătura problema favoritismului în practica politică românească. Monarhul este prin natura sa un om de stat şi nu un politician, astfel că el este dezlegat de orice legături personale sau financiare faţă de partide. Independenţa şi neutralitatea sunt utile în măsura în care dorim ca poziţia fruntaşă în statul român să fie reprezentativă pentru toţi românii, nu doar pentru aceia cu anumite afinităţi politice.

(2) Reprezentarea şi guvernarea – două competenţe distincte

Din necesitatea electorală de a se afirma în faţa competitorilor politici, preşedinţii au fost nevoiţi să intervină deseori în afacerile guvernamentale, fără a avea însă o bază constituţională pentru o asemenea implicare. Intervenţia preşedinţilor în administrarea statului şi diferenţele de opinii dintre aceştia şi premierii lor au condus de multe ori la blocaje în relaţia dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Dintre acestea reamintim conflictul Ion Iliescu – Petre Roman (soluţionat prin mineriade), conflictul Emil Constantinescu – Victor Ciorbea, conflictul Ion Iliescu – Adrian Năstase pe tema alegerilor anticipate şi, nu în ultimul rând, conflictul Traian Băsescu – Călin Popescu Tăriceanu, a cărui expresie se regăseşte în alungarea de la putere a partidului prezidenţial şi în formarea majorităţii netransparente din parlament (dintre liberalii care guvernau şi social-democraţii din opoziţie).

Rolul primului ministru, demnitarul legitim în actele guvernării statului, a fost adesea minimalizat prin implicarea excesivă şi neautorizată a preşedintelui, înaltul demnitar însărcinat cu reprezentarea statului şi a cetăţenilor. În replică, premierul, frustrat de subminarea şi desconsiderarea puterilor sale de către preşedinte, a contribuit la materializarea unor planuri pentru înlăturarea rivalului său. Aşa s-a ajuns, de pildă, la suspendarea Preşedintelui României în 2007, care a paralizat mersul firesc al statului pentru câteva săptămâni.

            Conflictul dintre puterea care reprezintă statul (preşedinte) şi puterea care îl guvernează (premier) se datorează în principal dorinţei celei dintâi de a o domina pe a doua. Acest conflict alimentează neîncrederea în instituţii şi în buna lor funcţionare şi influenţează negativ percepţia mediului internaţional asupra stabilităţii politice interne din România.

Restauraţia monarhiei constituţionale ar soluţiona definitiv problema relaţiei dintre reprezentantul naţiunii şi conducătorul ei. Atribuţiile monarhului constituţional sunt limitate la puteri ceremoniale, simbolice şi de reprezentare a statului şi cetăţenilor. El nu mai are nevoie să concureze cu premierul în administrarea statului, pentru a-şi demonstra capabilitatea, deoarece poziţia sa în stat este asigurată pe viaţă. Prin urmare, monarhul va fi întotdeauna îndemnat să-şi asume doar atribuţiile constituţionale de reprezentare, lăsând astfel guvernarea în sarcina acelora mandataţi să o înfăptuiască.

(3) Dimensiunea diplomatică a regalităţii

Monarhia este prin ea însăşi o punte de legătură cu alte state, deoarece relaţii de rudenie există aproape între toate Casele Regale ale Europei. Aşadar, putem spune că regalitatea facilitează natural relaţia dintre state. Acesta nu este însă singurul argument pentru a afirma utilitatea diplomatică a instituţiei monarhiei.

Casa Regală a României a efectuat în fiecare an de la reîntoarcerea în ţară vizite externe pentru a susţine interesele României pe lângă politicieni influenţi, oameni de afaceri, organizaţii sau fundaţii non-profit din străinătate.

Probabil cel mai clar exemplu de susţinere diplomatică este efortul benevol depus în perioada postdecembristă de Casa Regală a României pentru a determina guvernele statelor membre UE şi NATO să accepte ţara noastră în cadrul acestor organizaţii internaţionale de integrare şi, respectiv, apărare. Problema aderării la spaţiul Schengen a readus în discuţie posibilitatea implicării Casei Regale în activitatea de lobby internaţional, astfel că liberalii şi conservatorii au realizat de curând vizite la Palatul Elisabeta pentru a discuta cauza comună.

 (4) Monarhia – un factor psihologic pentru coeziunea socială

Monarhul este adesea considerat în societăţile vest-europene drept „părintele naţiunii”, îndeplinind un rol care transcende caracterul funcţionalist pe care îl au preşedinţii aleşi. El este un model inspiraţional care uneşte societatea şi recompensează ceremonial elitele intelectuale, profesionale sau politice. Monarhia este mult mai umană şi mai apropiată de popor decât instituţia preşedintelui, care poate fi caracterizată mai mult prin sobrietate şi – în cele mai fericite cazuri – tehnocraţie, – în cele mai rele – populism.

Modelul laudativ şi unificator al monarhiei constituţionale se contrapune astfel modelului critic şi dezbinator al prezidenţialismului cu care societatea noastră este atât de obişnuită.

(5) Continuitatea

România este la ora actuală un stat fără un proiect pentru dezvoltare durabilă. Fiecare preşedinte îşi fixează la începutul mandatului o agendă, care de cele mai multe ori nu este dusă până la capăt în cursul mandatului de patru sau cinci ani. Preşedintele succesor are propria agendă de îndeplinit, astfel că activităţile iniţiate de preşedintele anterior rămân nefinalizate şi deci fără impact în dezvoltare.

Monarhul are puterea de a sfătui şi de a încuraja partidele care se perindă la guvernare, în direcţia continuării proiectelor majore de construcţie sustenabilă a statului. Deşi nu poate aduce direct prosperitate ţării, el poate acţiona ca îndrumător pentru a se asigura o transpunere coerentă, înlănţuită şi cu efecte durabile ale diferitelor agende politice. Din acest punct de vedere, instituţia monarhiei este un element constant pe scena politică.

În acest spirit, Casa Regală a României a realizat un pas înainte în anul 2007 când a publicat documentul România – O viziune pe 30 de ani, care cuprinde o strategie concentrată pe două perioade ale dezvoltării, 2007-2017 şi 2017-2037.

(6) Profesionalizarea funcţiei de şef de stat

Prezidenţialismul porneşte din start cu un handicap în comparaţia cu modelul regalist, prin aceea că dacă în sistemul monarhic principele moştenitor este educat întreaga viaţă pentru a îndeplini într-o bună zi funcţiunea de şef de stat, preşedinţii nu beneficiază de o asemenea pregătire, întrucât pentru ei calitatea de preşedinte este o circumstanţă specială a carierei lor profesionale. Niciun cetăţean român nu ştie de la naştere că îi va reprezenta cândva pe conaţionalii săi dintr-o poziţie atât de înaltă. Prezidenţialismul devine parte a vieţii unora dintre aceşti cetăţeni norocoşi în general după vârsta de 40 de ani, când formarea academică şi profesională este în bună măsură încheiată, dar într-o direcţie care nu are nimic a face cu statul.

Astfel, am ajuns să avem în fruntea naţiunii române un neuropsihiatru (1947-1952), doi avocaţi (1952-1958 şi 1958-1961), un electrician (1961-1965), un angajat CFR (1965-1967), un ucenic de cizmar (1967/1974-1989; primul Preşedinte al României), un inginer hidroelectric (1990-1996, 2000-2004), un profesor universitar (1996-2000) şi un marinar (2004-prezent). Dintre aceştia profesorul universitar a avut cel mai scurt mandat. Toţi preşedinţii menţionaţi mai sus au slujit, în anumite perioade ale vieţii lor, Partidul Comunist Român, ai cărui membri au fost. Rezultatele acestei realităţi se observă de fiecare dată când trecem graniţa către Apus.

Decizia de a transforma un şef de stat într-un mecanic auto şi un electrician într-un şef de stat este reprezentativă pentru tabloul mai amplu al răsturnării valorilor care s-a produs în societatea românească postbelică.

Profesionalizarea funcţiei supreme de reprezentare este o condiţie necesară pentru urmărirea interesului general al românilor. Deşi nobilă şi idealistă, acordarea dreptului de reprezentare statală tuturor cetăţenilor este nerealistă prin slaba performanţă care rezultă din comparaţia cu modelul regalist. Foarte puţini români din aceeaşi generaţie ajung să beneficieze de acest drept, iar aceia care o fac nu sunt pregătiţi profesional pentru o asemenea „meserie”.

Statul	Costul (euro, 2010)	Populaţia	Cost per capita (euro)
Luxemburg	8.9 mil.	502,202 (2010)	17.7
Norvegia	27.9 mil.	4,955,200 (2011)	5.6
Olanda	39.4 mil.	16,665,200 (2011)	2.3
Belgia	13.7 mil.	11,007,020 (2011)	1.2
Marea Britanie	48.6 mil.	60,003,000 (2009)	0.8
Spania	7.4 mil.	46,030,109 (2010)	0.2

            

(7) Costurile

În mod eronat se afirmă că monarhiile sunt costisitoare şi greu de întreţinut. Există diferite modele în ceea ce priveşte finanţarea monarhiilor. De pildă, Casa Princiară a micului stat Liechtenstein se întreţine doar din fonduri private, constând în averea personală a Principelui domnitor. În alte cazuri, finanţarea instituţiei regalităţii se realizează atât din fonduri publice, cât şi din resurse private (de exemplu, Domeniile Coroanei).

Iată un clasament al câtorva monarhii europene, după costul per capita:

Costurile variază de la caz la caz, criteriul cel mai important fiind populaţia. Pentru un stat ca România, cu o populaţie de 22 milioane de locuitori, care în 2010 îşi fixa cheltuielile Instituţiei Preşedintelui la 40,688,000 milioane de lei (≈1.8 lei/loc. sau ≈0.5 euro/loc.), costurile în monarhie ar putea rămâne aceleaşi ca în republică.

La aceste socoteli mai adăugăm minusurile din buget care rezultă din lipsa organizării alegerilor. Imaginaţi-vă, din această perspectivă, economiile unei domnii neîntrerupte a Regelui Mihai, din 1940 şi până astăzi. Mai putem scădea, de asemenea, costurile aferente deplasărilor şi participărilor Preşedintelui României la reuniunile internaţionale, de tipul Consiliului European, deoarece într-o monarhie constituţională primul ministru conduce diplomaţia guvernamentală, împreună cu ministrul de resort.

Articol preluat din revista Taranul Roman