Şi totuşi, ce va fi?

De-a lungul timpului, oamenii şi-au rânduit viaţa aşa cum au crezut ei de cuviinţă, bine sau rău, după capacitatea si putinţa fiecărui popor. De-a lungul istoriei au fost perioade care au ţinut mai mult sau mai puţin de dorinţele oamenilor, aşa cum există şi în ziua de azi. Cred cu tărie că oamenii simpli nu-şi doresc partide politice, sau doctrine care să le conducă viaţa, şi cu toate astea, ele există, cred că oamenii nu-şi doresc războaie, sau lupte de stradă ce nu duc spre nicăieri, decât la vărsare de sânge, şi cu toate astea, ele există. Şi nedreptatea, ura, invidia, duşmănia, există, deşi oamenii îşi doresc bunătate, speranţă, dragoste, pentru că, altfel nici o fiinţă nu s-ar mai fi născut, nu ar fi putut supravieţui, dacă nu ar fi fost condusă de aceste simţăminte. Şi cu toate astea noi, oamenii pe parcursul vieţii avem de înfruntat multe, de la contextul în care ne naştem, până la orânduirile sociale. Spun asta, pentru că e dureros să vezi cum încet, încet se pierd lucruri de o mare însemnătate pentru acest popor, pentru noi, românii. Pe niciun program tv nu mai găseşti muzică populară autentică, doine, balade, scriitori, oameni care ar avea ceva de spus, nici prezentatorii tv nu promovează astfel de lucruri, sunt multe programe comerciale, făcute pentru dumneavoastră, special, dar, mă întreb eu, câţi dintre cetăţenii României se regăsesc în astfel de emisiuni, în care circul de joasă speţă şi prostia sunt promovate? Poate ca sunt foarte puţini, dar fără să ne dăm seama, ne transformăm încet încet în nişte oameni lipsiţi de personalitate,într-o masă uşor de manipulat de către ceilalţi şi, uite aşa, terminăm încet încet cu tot ceea ce credeam că ne defineşte ca popor. Nu, nu suntem un popor luptător, nu ne place să ne ajutăm reciproc, ci să ne distrugem, nu ne place să avem demnitate, ci să ne umilim continuu, asta e concluzia la tot ceea ce văd în jurul meu. Şi totuşi, parcă s-ar mai putea face ceva, nu-i aşa?

Carmen Mădălina Zafiu, studentă - USAMV BUCUREŞTI
http://www.scribd.com/doc/77325788/Taranul-Roman-Nr-30-Ianuarie-2012