Vremuri moderne?

Mircea Eliade, “Romanul adolescentului miop”..... “Învingându-şi slăbiciunile şi crescându-şi bogăţiile interioare, Eliade se construieşte ca personalitate”....

            ....Ascult televizorul ce se aude din sufragerie. Zgomot agitat de stadion. Cineva schimbă canalul. Se smiorcăie o tipă, în “latino”. A, e o telenovelă! Iar schimbă. De data asta e o emisiune de mare audienţă, cu spectatori, fete dezbrăcate, manele şi glume stupide la care se râde mult. Urmează un talk-show plicticos, ale cărei dezbateri nu rezolvă niciodată problema dezbătută. Cineva mi-a spus, mai demult, că nici desenele animate destinate copiilor foarte mici n-au scăpat de vulgarităţi...

            Aş întreba la o bibliotecă dacă s-au făcut cumva statistici, câţi tineri, mai ales, mai intră în bibliotecă şi caută cărţi care să-i ajute “să-şi construiască personalitatea”.

            Ce facem cu tinerii aceştia care iau ca model “personajele” studiate atât de amănunţit la TV? Cum să-i contrazicem când ne aruncă în faţă: “Asta-i viaţa adevărată, omule! Aşa se trăieşte! Uită-te în jur şi spune-mi dacă vezi altceva!”. Şi nu văd altceva.

            Dar sigur că ce se vede e doar un afiş care ascunde esenţa vieţii. De ce nu rupem afişul ăsta puternic colorat, care zboară minţile puştimii?

Valentina Sen

Articol preluat din revista Taranul Roman

E duminică seara.

E duminică seara. A fost o zi ploioasă şi, de aceea, aş fi preferat să moţăi toata ziua, dar nu s-a putut, iar acum, la ora 19,00, ar fi trebuit deja să fiu în Otopeni. Nu am reuşit să ajung la timp deoarece se fac lucrări la pasajul Băneasa.

            Ceea ce vroiam însă să vă povestesc este despre o tânără femeie care mi-a atras atenţia încă de când m-am suit în autobuzul expres de la Piaţa Unirii. Avea cu ea o valiză înfăşurată în folie de plastic. „Cu siguranţă merge la aeroport!”, mi-am zis, privind-o în continuare cu oarece invidie. Pleacă pe alte meleaguri, iar eu mă duc la muncă, duminica seara! Ufff!

            Ochii ei însă, stupoare, erau în lacrimi. De ce oare? … Pare tare tristă!

            Uitându-mă mai bine, femeia, destul de simpluţă, părea a pleca nu în vacanţă, ci la muncă. Da, da, cu siguranţă pleacă să-şi câştige pâinea! Acum înţeleg, de aici tristeţea! Nu ştie ce-o aşteaptă, cum îi va fi viaţa de acum încolo, ce oameni va întâlni, peste ce greutăţi o da, că bucurii se îndoieşte că va avea!

            Mă uit la mâna stângă. Nu are verighetă. Poate a divorţat, iar copiii sunt la mama. Of, de ce pleacă şi unde se duce?

            Ei bine, până la Otopeni, ochii săi ba au fost acoperiţi de lacrimi, ba exprimau o acceptare dureroasă a destinului. Linia dreaptă a gurii sale trăda simplitatea şi  tragismul abandonului în faţa vieţii ăsteia, crudă parcă doar cu ea. De ce, Doamne, să fie nevoită să plece departe de casa ei? De ce? Nici nu dorea prea multe….

            Şi n-am mai invidiat-o că pleacă!  Dimpotrivă, m-am gândit la toţi cei care au trebuit să plece peste mări şi ţări să-şi facă un rost, de multe ori aruncându-se cu capul înainte orbeşte, lăsând în urmă soţi sau soţii, copii, fraţi, părinţi, rude, prieteni, o casă, fie ea şi amărâtă, luând cu ei doar o valiză cu haine, nişte speranţe şi multe amintiri. Unii au reuşit, alţii nu. Unii vorbesc deja de ţara adoptivă ca despre “acasă”, alţii s-au întors, ruşinaţi, că n-au reuşit ”acolo”.

            Oare care-i mai puternic, cel ce pleacă în lume să-şi facă un rost mai bun sau cel ce rămâne acasă în speranţa că va fi bine odată şi odată în ţara sa?

            Care?

            ...Şi iată că într-o zi, ca răspuns la întâmplarea de mai sus, îmi cade în mâini o carte numită ”Lumina Occidentului”, scrisă de Mariana Beliş  şi apărută la Editura Cartea Românească în 2004, autoarea explicând ce a determinat-o să aleagă părăsirea definitivă a ţării:

            „Întrucât am trăit în acea parte a Europei care a fost victima uneia dintre cele mai mari iluzii şi în final înşelătorii a istoriei – mitul unei societăţi egalitare – am vrut să  povestesc viaţa omului de rând într-o lume devenită aberantă. Nu am făcut parte dintre protestatari, acei eroi care au încercat – uneori cu preţul vieţii – să se opună opresiunii. Am făcut parte din „majoritatea tăcută” care a plecat capul aşteptând vremuri mai bune. Nu e o atitudine prea glorioasă dar e ceea ce a permis poporului nostru să supravieţuiască de-a lungul istoriei. Singurul act curajos pe care l-am făcut – şi care m-a ridicat în proprii mei ochi – a fost să întorc spatele acestei lumi opresive şi, cu toate riscurile, să-mi iau zborul spre libertate.”

            ...Le dăm dreptate sau îi blamăm pe cei ce pleacă, pe cei ce rămân; îi judecăm, dăm sfaturi, luăm atitudine. Cred însă că mult mai important este ce facem cu noi – şi cei rămaşi şi cei plecaţi – ca oameni, ca identitate naţională, cât de verticali suntem oriunde ne-am afla.

            Şi atunci, românilor de aici şi de oriunde, să le reamintim că România ar trebui să însemne pentru ei acel spaţiu Carpato-Dunărean mirific, unde cele patru anotimpuri mângâie blând şi câmpuri, şi dealuri, şi munţi, şi mare, unde domnitorii şi voievozii s-au dovedit demni fii ai acestor pământuri, punându-şi propriile piepturi ca scut în calea năvălitorilor, că la noi şi nicăieri altundeva se află Grădina Maicii Domnului, că Eminescu, şi Brâncuşi, şi Cioran s-au născut tot în acest spaţiu.

            Şi mai sunt o mie de motive pentru care ar trebui să nu-şi uite ţara, dar e de ajuns chiar şi pentru simplul motiv că e locul în care s-au născut ei şi părinţii lor, că sunt ţărână din ţărâna României. Iar ţara asta e frumoasă chiar şi aşa, dezgolită de avuţiile sale, podoaba sa cea mai de preţ fiind noi, fii săi, de pretutindeni. E mama noastră şi ne iubeşte oricum am fi. Să-i oferim dragostea şi recunoştinţa noastră începând prin a ne da mâinile, frăţeşte, într-o firească horă a unirii tuturor românilor şi să le transmitem dorul nostru celor plecaţi în depărtări.

            ...Iar ca un ecou de peste mări şi ţări vine către noi toţi gândul-dorinţă postat de Florentina Maris pe http://romaniadindiaspora.ning.com/, mai exact pe http://reteaualiterara.ning.com/:

De am fi toţi un gând fiinţǎ

De am fi toţi un gând fiinţǎ,
Nu am fi unul fiecare,
Ne-am pierde-n mare conştiinţǎ,
Ne-am topi în neuitare.
De-am fi toţi Unul luminǎ,
De am fi fiinţǎ gând,
Una ne-ar deveni străinǎ,
De am fi Unul pe pǎmânt
De vom fi-ntro-zi luminǎ,
Gând la unison şi trist
Nu vǎ ţin ison,
Identitatea ar fi strǎinǎ.

Valentina Sen

Din revista Taranul Roman, nr.34 – martie 2012

Eveniment în centrul Clujului

 

În perioada 23-25 februarie 2012, în centrul oraşului Cluj Napoca în Piaţa Muzeului, a avut loc obişnuitul târg lunar al Asociaţiei Meşterilor Populari Clujeni.

La eveniment au fost expuse spre vânzare:

- costume populare tradiţionale româneşti şi maghiare;

- produse ecologice: specialităţi din carne, specialităţi apicole, dulciuri, produse naturale din plante etc.

- nu au fost uitate nici mărţişoarele, pentru că suntem în prag de luna martie şi este timpul lor.

În ciuda frigului de afară, vizitatori şi cumpărători au fost pe măsură iar vânzătorii au fost mulţumiţi de profituri. Cei interesaţi sunt aşteptaţi şi la sfârşitul lunii martie când vor putea achiziţiona produse tradiţionale şi ecologice pentru sărbătoarea Paştelui.

Text şi fotografii: Ec. FELECAN VALERICA 




http://www.scribd.com/doc/84091227/Taranul-Roman-Nr-34-Martie-2012

In Satul Meu

In Satul Meu: datini-la-gorjeni
...

Într-o lume a globalizării, datinile şi tradiţiile strămoşeşti sunt cele care ne diferenţiază ca entitate etno-folclorică. Fiecare zi, fiecare lună a anului îşi are caracteristicile ei străvechi după care se ghidează şi azi ţăranii din zona subcarpatică a Jiului.

Martie a treia luna a anului la romani, era totuşi considerată prima în calendarul roman.

...
Articol preluat din revista Taranul Roman

Idei de afaceri pentru mediu rural

Tradiţionalitatea - mod de a face bani

Pornim de la faptul că acest articol se adresează celor care deja şi-au luat soarta în mâini şi, deşi stau ,,la ţară”, gândesc ca orice întreprinzător deştept. Cum să facă mai mulţi bani cu ceea ce ştiu şi cu ceea ce au?

Prezint mai jos o modalitate:

Implica multe bătăi de cap, dar cei care au mers pe acest drum spun că merită: ATESTARE DE PRODUSE TRADIŢIONALE.

Atestarea produselor tradiţionale reprezintă demersurile prin care se obţine recunoaşterea traditionalităţii unui produs prin intermediul înregistrării sale în Registrul de atestare a produselor tradiţionale. Ministerul Agriculturii a atestat anul trecut 1.050 de produse tradiţionale, de 3,7 ori mai multe faţă de anul anterior, şi a înregistrat 190 de operatori economici tradiţionali, potrivit datelor furnizate de minister. Trebuie menţionat ca în perioada 2005 - 2011 au fost atestate 3.853 de produse alimentare tradiţionale. Din total, ponderea cea mai mare o reprezintă produsele lactate (1.360), urmată de produsele din carne (1.059).

Condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale

Produsul tradiţional este produsul care trebuie să fie obţinut din materii prime tradiţionale, să prezinte o compoziţie tradiţională sau un mod de producţie şi/sau de prelucrare care reflectă un procedeu tehnologic de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional şi care se distinge în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleaşi categorii.

Produsul tradiţional nu poate fi înregistrat dacă:

- se referă doar la cerinţe de ordin general utilizate pentru un ansamblu de produse ori la cele prevăzute de o reglementare comunitară specifică;

- este înşelător, cum este în special cel care se referă la o caracteristică evidentă a produsului sau care nu corespunde caietului de sarcini ori specificaţiei tehnice a produsului şi nici aşteptărilor consumatorilor cu privire la caracteristicile tradiţionale ale produsului.

Pentru a fi atestat ca produs tradiţional, produsul trebuie să fie conform unui caiet de sarcini.  Cererea de înregistrare a produsului tradiţional, care include caietul de sarcini, se depune la Direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a judeţului în a cărui rază teritorială se realizează produsul.

SC ...............

Adresă

J . CUI . Nr...........din. ...............

Către

Direcţia pentru Agricultură şi

Dezvoltare Rurală a Judeţului …………..

Subsemnatul ....................., administrator/ director  la SC .........................., cu sediul în ...................... str. ............. nr. ..........., judeţul……solicit înregistrarea produsului tradiţional ˝..............................˝, prelucrat la unitatea din ....................................conform caietului de sarcini anexat şi în baza normei privind condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale.

Data

Administrator

Director

Reprezentanţii împuterniciţi ai MAPDR, din cadrul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, numiţi pentru acordarea licenţelor de fabricaţie, analizează dacă cererea şi caietul de sarcini corespund prevederilor norme şi comunică solicitantului dacă există neconformităţi, situaţie în care acesta va depune o nouă cerere însoţită de documentaţia completată conform observaţiilor făcute.

Reprezentanţii împuterniciţi verifică la faţa locului realitatea datelor înscrise în caietul de sarcini.  Rezultatul verificărilor faptice se înscrie într-un proces-verbal care se semnează de reprezentantul împuternicit constatator şi de solicitant sau de împuternicitul acestuia, redactat în două exemplare, dintre care un exemplar rămâne la solicitant şi unul la direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţeană.

În situaţia în care se constată că datele înscrise în caietul de sarcini nu corespund cu realitatea de pe teren, aceasta se menţionează distinct în procesul-verbal şi constituie motivaţia neînscrierii produsului în Registrul de atestare a produselor tradiţionale.

În situaţia în care se constată că datele înscrise în caietul de sarcini corespund cu realitatea de pe teren, aceasta se menţionează în procesul-verbal, care constituie actul în baza căruia se înscrie produsul în Registrul de atestare a produselor tradiţionale.

            Direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţeană va înainta Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale o copie a procesului-verbal şi a caietului de sarcini în baza cărora produsul se înscrie în Registrul de atestare a produselor tradiţionale.

Legislaţia în domeniu: Ordin MAPDR nr. 690/2004 Publicat în MO nr. 938/14.10.2004 pentru aprobarea Normei privind condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale.

Toate demersurile privind atestarea produselor tradiţionale pe care micul întreprinzător rural este ţinut de legislaţie urmăresc favorizarea diversificării producţiei agricole, sporirea veniturilor producătorilor agricoli, creşterea valorii adăugate a produselor alimentare de origine rurală şi garantarea corectitudinii tranzacţiilor comerciale.  Totodată, prin Ordinul ANSVSA nr. 34/2008 privind acordarea de derogări unităţilor care realizează produse alimentare ce prezintă caracteristici de tradiţionalitate, coroborat cu Ordinul nr. 690/2004 amintit mai sus, se urmăreşte facilitarea micilor producători prin comercializarea produselor tradiţionale şi în afara judeţului în care are loc fabricarea.

Dar ceea ce legislaţia nu arată este faptul că pentru a fi un veritabil produs tradiţional trebuie să avem de la cine învăţa tradiţiile fabricării produsului. Aşa că este bun la ceva şi un bătrân la casa omului - te poate învăţa tainele preparării magiunului delicios pe care îl consumai când erai copil sau cum să faci o palincă straşnică după care să poţi mânca cu poftă o slană sau un carnat afumat ,,ca la mama acasă”.

Cu astfel de produse nu ai cum să dai greş!

Carmen Curelea

ORGANIZAREA PRODUCĂTORILOR AGRICOLI

Organizarea producătorilor agricoli în grupuri de producători, asociaţii sau cooperative, indiferent de forma de organizare, au parte de noi oportunităţi de dezvoltare economică prin folosirea puterii colective atrăgând avantaje locale, zonale sau regionale înregistrând astfel creşterea prosperităţii atât la nivelul membrilor familiei  cât şi la nivelul comunităţilor din care fac parte. În ultimii ani, datorită strategiilor de concentrare sau dezvoltare la nivel mondial, fermierii au fost puşi în faţa unor decizii strategice fundamentale, pentru a alege cum să acţioneze mai bine în condiţii de nesiguranţă spre a realiza exploataţii agricole viabile, rentabile, rezistente la concurenţă, pieţe de desfacere şi accesare de fonduri europene.

Dimensiunea gospodăriilor ţărăneşti din România sunt mult prea mici faţă de cele din Uniunea Europeană, determinând venituri reduse pentru a asigura unei familii un trai decent. Fărâmiţarea proprietăţilor în parcele de mici dimensiuni face să crească semnificativ cheltuielile de producţie. Dotarea din punct de vedere tehnologic este extrem de redusă, agricultorii fiind nevoiţi să plătească preţuri foarte mari pentru serviciile de mecanizare. Serviciile de consultanţă sau organizări profesional – sindicale, sunt slab dezvoltate sau în unele zone nu există deloc, astfel nu este nimeni care să le susţină interesele sau să negocieze  avantajos în relaţiile cu administraţia sau alte grupuri de interese.

Societăţile agricole sau grupurile de producători au ca scop asigurarea de condiţii necesare pentru obţinerea de avantaje economice de către toţi membrii cooperatori; satisfacerea cerinţelor membrilor în aprovizionarea cu mijloace economice pentru procesarea produselor agricole şi obţinerea de produse finite care să îndeplinească standardele impuse de piaţa de consum; valorificarea producţiei realizate şi nu în ultimul rând, dezvoltarea economic-socială a zonei rurale.

Dintre avantajele economice ale unor astfel de asociaţii menţionăm: reducerea numărului de distribuitori din lanţul de distribuţie; reducerea riscului de a nu avea unde vinde produsele; influenţe pozitive în stabilirea preţurilor; surse de venit de încredere şi cu regularitate în timp; aprovizionare cu materiale de calitate la preţuri rezonabile de la distribuitori; deschiderea de noi perspective spre a putea adopta tehnologii moderne ce pot face trecerea de la practicile tradiţionale la practicile cu adevărat productive.

Capitalul social al cooperativelor agricole de gradul I este de 500 lei, fapt ce oferă posibilitatea înfiinţării de cooperative şi de către persoane care dispun de un capital mic.

Facilităţile fiscale acordate de stat sunt scutirea de la plata impozitului agricol a cooperativelor agricole pentru primii 5 ani de la constituire; scutirea de la plata taxelor vamale pentru importurile de tractoare, maşini şi utilaje agricole, echipamente de irigat şi alte asemenea echipamente.

Astfel de asociaţii au acces mai uşor la subvenţii şi la fonduri publice, precum şi la fonduri externe prevăzute în programul de susţinere a agriculturii României. Sunt recunoscute  de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale ca grupuri de producători, pentru a beneficia de toate drepturile prevăzute de legislaţia în vigoare.

România, aflată în prezent în situaţia de adaptare la noile reglementări comunitare, dispune de o agricultură în care îşi desfăşoară activitatea aproximativ 37% din populaţie, cu circa 3 milioane de parcele, a căror suprafaţă medie este de 1,5 ha, fapt care impune cu acuitate organizarea fermierilor în forme asociative, în vederea modernizării acestei importante ramuri economice, AGRICULTURA.

Ec. Felecan Valerica

Sindicatul pe înţelesul tuturor! (3)

Noi considerăm că un membru al Sindicatului este un om care s-a înscris din dorinţa de a aparţine unei familii a marelui Mediu Rural.

            Noi considerăm că Sindicatul trebuie să ofere cadru organizatoric pentru oamenii care trec prin schimbări similare în acelaşi moment: de la simplă gospodărie agricolă la fermă de semi-subzistenţă şi de la fermă de semi-subzistenţă la o afacere în domeniul agricol şi nu numai. Grupând laolaltă oameni care împărtăşesc sau sunt pe cale de a împărtăşi o experienţă de adaptare comună la cerinţele pieţei europene, Sindicatul îi ajută să facă faţă. Pentru că în momentul în care omul începe să se îndoiască de propriile sale capacităţi. Dacă îl punem în contact cu alţii care trec prin aceeaşi experienţă, oameni cu care se poate identifica şi pe care îi poate respecta, îi putem da curajul de a merge mai departe şi de a evolua. Membrii Sindicatului ajung să împărtăşească acelaşi sentiment de identitate. Ei privesc problemele mai obiectiv, fac schimb de idei şi de puncte de vedere utile, dar mai important este că împreună caută alternative viabile pentru viitor.

            Spre deosebire de alte organizaţii, Sindicatul conduce discuţiile către dezbaterea obiectivelor personale şi planificării strategiilor practice spre a fi folosite în viitor, în noile condiţii impuse de Uniunea Europeană. Membrii pot discuta cu persoane care trec prin aceeaşi perioadă de tranziţie, dar au ajuns la un stadiu mai avansat. Pe scurt, li se dă prilejul să îşi reunească experienţele şi ideile personale înainte de sosirea momentului schimbării.

            În esenţă, această abordare a Sindicatului, nu conţine nimic nou.

Sfătuirea persoanelor care doresc să îşi dezvolte o afacere în domeniul agricol

            Sindicatul nu poate şi nu trebuie să fie singurul care îl ajută pe individ. În unele cazuri, persoana interesată are nevoie în special de sfaturi „de la om la om”. În prezent agricultorii apelează la tot felul de experţi: contabil, medic veterinar sau inginer agronom, specialişti în îndrumarea profesională. Totuşi pentru multe tipuri de probleme, încă nu există experţi corespunzători. Nu numai că există numeroase schimbări actuale în cazul cărora nimeni nu poate da un sfat, dar invazia de noutăţi îl va confrunta pe agricultorul simplu cu situaţii noi aparent fără ieşire. Şi cum societatea goneşte spre diversificare, varietatea problemelor va creşte.

            Putem prevedea dificultăţi tot mai mari dacă vom continua să presupunem că sfaturile trebuie să vină numai de la profesionişti tot mai specializaţi. Aceste servicii de îndrumare, presupun o birocraţie şi o întârziere suplimentară între agricultor şi ajutorul de care este nevoie. În momentul în care ajutorul ajunge la el, este posibil ca agricultorul să fi luat deja decizia vitală şi aceasta să fie una proastă. Sistemele tradiţionale de informare şi consultanţă nu vor fi niciodată capabile să facă faţă cerinţelor. Şi aici apare Sindicatul agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România. Soluţia pe care o propune Sindicatul, este o completare a sistemului de informare cu o reţea de consilieri care să recurgă nu numai la „sfătuitorii profesionişti” ci şi la un mare număr de experţi voluntari. Trebuie să admitem că ceea ce îi conferă unei persoane calitatea de expert într-o problemă nu sunt în mod necesar studiile de specialitate, ci experienţa pe care a avut-o trecând printr-o situaţie similară.

            Pentru a ajuta milioanele de oameni din mediul rural să treacă de perioadele dificile pe care sunt nevoiţi să le înfrunte, trebuie ca un mare număr de neprofesionişti – oameni de afaceri, studenţi, profesori, comercianţi, agricultori şi alţii – pentru a servi drept consilieri pentru cei interesaţi. Înarmaţi cu propria experienţă, lucrând voluntar sau pentru un salariu oarecare, ei rezervă o mică parte a timpului lor pentru a-i asculta pe alţii vorbind despre problemele, temerile şi proiectele lor. Repetăm, nu este nimic nou în faptul că oamenii îşi dau sfaturi unul altuia. Nouă este însă capacitatea noastră de a-i pune în contact rapid datorită internetului, pe cei interesaţi cu acei consilierii şi de a face aceste două lucruri cu deosebită discreţie şi în anonimat.

            În cadrul acestui sistem al Sindicatului de a da şi de a primi sfaturi nu mai constituie un serviciu social în sensul obişnuit, ci un proces extrem de personalizat, care nu numai că îl ajută să cimenteze întregul mediu rural într-un fel de legături bazate pe prietenie. Se pare că, pe măsură ce înaintăm cu toţii în incertitudinile viitorului, Sindicatul şi consilierii individuali ajunge să joace un rol semnificativ în viaţa fiecărui om. Situaţiei actuale a României îi vom supravieţui  numai dacă vom depăşi stadiul acţiunilor individuale, adoptând o întreagă strategie socială, asigurând noi servicii de ajutorare pentru simplul agricultor. Toate acţiunile sunt destinate să reducă la minim răul provocat oamenilor de schimbarea rapidă căreia nu îi fac faţă.

Mai există însă şi o altă modalitate de a ataca problema, şi anume de a lărgi capacităţile de adaptare ale agricultorului printr-o informare şi şcolarizare permanentă. Orice societate are o atitudine proprie faţă de trecut prezent şi viitor. Această concepţie despre timp, formată ca reacţie la ritmul schimbării, este adeseori neglijată, deşi este una dintre cele mai puternice determinante ale comportamentului social şi îl reflectă clar în modul în care societatea îi pregăteşte pe tineri pentru vârsta adultă. Societatea care se impune astăzi are nevoie nu de milioane de oameni semi-calificaţi, capabili să efectueze la unison operaţii care se repetă le nesfârşit, nu are nevoie de oameni care să primească ordine fără să clipească, ştiind că pâinea şi cuţitul se află în mâinile autorităţilor, ci de oameni care sa-şi poată croi drumul printr-un mediu ambiant nou, care să fie pregătiţi să identifice noi relaţii într-un context în care nu mai suntem doar membrii ai unei singure ţări, ci suntem şi membrii ai Uniunii Europene. Noua direcţie spre care se îndreaptă România, are nevoie de oameni care să aibă viitorul în sânge.

            În sfârşit, dacă nu vom reuşi să dobândim controlul asupra acestei evoluţii accelerate agricultorul de mâine va trebui să facă faţă unor schimbări şi mai febrile decât cele de astăzi. Sprijinul pe care doreşte să îl aducă Sindicatul învăţământului este acela de a spori capacitatea de adaptare a agricultorului, pentru ca acesta să se poată adapta mai repede şi mai uşor la noutatea legislativă impusă permanent de statul roman şi UE. Şi cu cât ritmul schimbării este mai rapid, cu atât se cere mai multă atenţie pentru a discerne tipul de evenimente ce vor urma.

            Nu mai este suficient ca simplul agricultor să înţeleagă trecutul. Nu este suficient nici ca el să înţeleagă prezentul, căci mediul ambiant imediat va dispărea curând. El, trebuie să facă previziuni repetate, pe termen din ce în ce mai lung. Numai făcând asemenea previziuni, definindu-le, dezbătându-le, sistematizându-le şi actualizându-se în permanenţă, putem deduce natura informaţiilor de care vor avea nevoie viitorii agricultori români.

                                                                                                                      Manole Silviu

Secretarul Sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România

Citeste si sindicatul-pe-intelesul-tuturor (1)

                 Sindicatul pe intelesul tuturor (2)

Taranul Roman, nr.34 - martie 2012

Avem deosebita placere sa va prezentam noul numar al revistei Taranul Roman.

DIN CUPRINS:

Sindicat contra Preşedinte (2) … … pag. 3

Sindicat contra partidelor politice parlamentare … … pag. 4

E duminică seara. … … pag. 5

Vrem schimbare! … … pag. 6-7

Activitatea SCDR-INAC… … pag. 8-9

Sindicatul pe înţelesul tuturor! (3) ... … pag. 10-11

ORGANIZAREA PRODUCĂTORILOR AGRICOLI  ... … pag. 12

Tradiţionalitatea - mod de a face bani ... … pag. 13-14

Eveniment în centrul Clujului ... … pag. 15

Legislaţie românească … … pag. 16

Parteneriatul european pentru inovare privind agricultura … … pag. 17

Porumbul – cultivare ecologică … … pag. 18-23

Chec rapid, pufos şi aromat cu cacao şi crustă crocantă de nuci … … pag. 24

Datini la gorjeni … … pag. 25-26

Aforisme,  Zicători … … pag. 27-28

Vremuri moderne? … … pag.  28

Gluma lunii … … pag. 29

Revista poate fi rasfoita si descarcata de aici: Taranul-Roman-Nr-34-Martie-2012

Realizatorii revistei:

Manole Silviu – Redactor Şef;

Hulea Mornea Elena-Lăcrămioara;

Oiţă Simona; Felecan Valerica;

Manole Benieamin; Felecan Sorina;

Voevod Mihai;

Angelica Monserrat – Mexic;

Loredana Terec-Vlad; Anastasia Gherjavschi;

Bisoceanu Georgeta;

Massimiliano Frattale – Italia;

Nicoleta Lazăr; Valentina Sen;

Carmen Curelea;

Vino în echipa noastră formată din specialişti în cele mai variate domenii, dedicaţi satului românesc.

Institutul Naţional de Asistenţă pentru Cetăţeni caută voluntari pentru realizarea revistei online Ţăranul Român, pe următoarele domenii:

Persoanele interesate sunt rugate să îşi trimită articolele şi un mini CV la adresa de mail inaccdr@yahoo.com

Activitatea de jurnalism:

2.1 Jurnalism: redactarea de articole pentru revista Ţăranul Roman pe următoarele domenii:

2.1.1 editorial;

2.1.2 interviul lunii;

2.1.3 popularizarea activităţii SCDR-INAC;

a. Politică:

2.1.4 popularizarea agriculturii româneşti.

b. Economie:

2.1.5 idei de afaceri;  

2.1.6 informaţii privind sprijinirea agricultorilor în organizarea pe plan local;

2.1.7 legislaţie românească;

2.1.8 legislaţie europeană;

2.1.9 fiscalitate (taxe şi impozite);

2.1.10 consultanţă juridică;

2.1.11 consultanţă contabilă;

2.1.12 finanţări europene;

c. Agricultură:

2.1.13 ştiri cu caracter agricol;

2.1.14 sfaturi practice în activitatea agricolă pe domenii:

cereale, legume, fructe, creşterea animalelor, plante energetice, medicină veterinară, floricultură, medicină naturistă,

2.1.15 agricultură ecologică;

2.1.16 articole privind alte domenii ale agriculturii;

d. Timp liber:

2.1.17 poveşti din satul românesc;

2.1.18 reţete româneşti;

2.1.19 obiceiuri şi tradiţii;

2.1.20 turism;