ORGANIZAREA PRODUCĂTORILOR AGRICOLI

Organizarea producătorilor agricoli în grupuri de producători, asociaţii sau cooperative, indiferent de forma de organizare, au parte de noi oportunităţi de dezvoltare economică prin folosirea puterii colective atrăgând avantaje locale, zonale sau regionale înregistrând astfel creşterea prosperităţii atât la nivelul membrilor familiei  cât şi la nivelul comunităţilor din care fac parte. În ultimii ani, datorită strategiilor de concentrare sau dezvoltare la nivel mondial, fermierii au fost puşi în faţa unor decizii strategice fundamentale, pentru a alege cum să acţioneze mai bine în condiţii de nesiguranţă spre a realiza exploataţii agricole viabile, rentabile, rezistente la concurenţă, pieţe de desfacere şi accesare de fonduri europene.

Dimensiunea gospodăriilor ţărăneşti din România sunt mult prea mici faţă de cele din Uniunea Europeană, determinând venituri reduse pentru a asigura unei familii un trai decent. Fărâmiţarea proprietăţilor în parcele de mici dimensiuni face să crească semnificativ cheltuielile de producţie. Dotarea din punct de vedere tehnologic este extrem de redusă, agricultorii fiind nevoiţi să plătească preţuri foarte mari pentru serviciile de mecanizare. Serviciile de consultanţă sau organizări profesional – sindicale, sunt slab dezvoltate sau în unele zone nu există deloc, astfel nu este nimeni care să le susţină interesele sau să negocieze  avantajos în relaţiile cu administraţia sau alte grupuri de interese.

Societăţile agricole sau grupurile de producători au ca scop asigurarea de condiţii necesare pentru obţinerea de avantaje economice de către toţi membrii cooperatori; satisfacerea cerinţelor membrilor în aprovizionarea cu mijloace economice pentru procesarea produselor agricole şi obţinerea de produse finite care să îndeplinească standardele impuse de piaţa de consum; valorificarea producţiei realizate şi nu în ultimul rând, dezvoltarea economic-socială a zonei rurale.

Dintre avantajele economice ale unor astfel de asociaţii menţionăm: reducerea numărului de distribuitori din lanţul de distribuţie; reducerea riscului de a nu avea unde vinde produsele; influenţe pozitive în stabilirea preţurilor; surse de venit de încredere şi cu regularitate în timp; aprovizionare cu materiale de calitate la preţuri rezonabile de la distribuitori; deschiderea de noi perspective spre a putea adopta tehnologii moderne ce pot face trecerea de la practicile tradiţionale la practicile cu adevărat productive.

Capitalul social al cooperativelor agricole de gradul I este de 500 lei, fapt ce oferă posibilitatea înfiinţării de cooperative şi de către persoane care dispun de un capital mic.

Facilităţile fiscale acordate de stat sunt scutirea de la plata impozitului agricol a cooperativelor agricole pentru primii 5 ani de la constituire; scutirea de la plata taxelor vamale pentru importurile de tractoare, maşini şi utilaje agricole, echipamente de irigat şi alte asemenea echipamente.

Astfel de asociaţii au acces mai uşor la subvenţii şi la fonduri publice, precum şi la fonduri externe prevăzute în programul de susţinere a agriculturii României. Sunt recunoscute  de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale ca grupuri de producători, pentru a beneficia de toate drepturile prevăzute de legislaţia în vigoare.

România, aflată în prezent în situaţia de adaptare la noile reglementări comunitare, dispune de o agricultură în care îşi desfăşoară activitatea aproximativ 37% din populaţie, cu circa 3 milioane de parcele, a căror suprafaţă medie este de 1,5 ha, fapt care impune cu acuitate organizarea fermierilor în forme asociative, în vederea modernizării acestei importante ramuri economice, AGRICULTURA.

Ec. Felecan Valerica