Am fost martora unei zile de iarnă superbe, strălucitoare, unice, o zi de
basm parcă desprinsă din poveştile
bunicii şi de ce nu din amintirile trăite în copilărie.
Am privit, m-am bucurat dar ochi mei au lăcrimat; de bucurie dar şi
de tristeţe, de bucurie deoarece eram norocoasă să am în faţa ochilor această
privelişte şi de tristeţe pentru că nu suntem vrednici să promovăm aceste
locuri minunate, să le facem cunoscute lumii întregi, să beneficiem de ceea ce
avem şi să transmitem mai departe toate aceste” nestemate neşlefuite”.
În acea zi friguroasă dar fermecată de iarnă am remarcat în
zare o construcţie începută şi imaginaţia mea a prins frâu liber. Am început
să visez ca de la acest început timid de pensiune turistica, în mijlocul unui
peisaj de basm, înconjurată de munţii ca nişte străjeri credincioşi, parcă pregătiţi
să încurajeze în tăcere pe iniţiatorul
ei, să continue şi să termine lucrul început,
am ajuns cu visul la pensiunea terminată.
Aici vor fi găzduiţi turiştii veniţi din
toate colţurile lumi şi apa rece şi curată din apropiere va fi o gazdă ideala
pentru păstrăvul crescut în sălbăticie.
Dar încet, încet timpul a trecut, visul s-a terminat
şi acum mai bine profitam de ceea ce avem de oferit, să ne bucuram şi să nu uităm
de tradiţiile noastre româneşti.
Suntem în luna lui gerar, luna sărbătorilor
de iarna, să ne amintim cum este ritualul tăierii porcului de Crăciun, să visăm
că într-o zi tot ceea ce am moştenit şi ceea ce noi am făcut
vom arata lumii întregi. Mesele îmbelşugate
vor fi cu produse naturale din gospodăriile noastre, servite cu măiestrie dar
cu multa simplitate de gazdele noastre, proprietarii de pensiuni
agro-turistice şi turistice.
Dar pana când vom vedea rezultate concrete cred că e
mai bine să ne relaxam şi să ne bucurăm de ceea ce avem dar să nu uitam să muncim,
să sperăm şi să dorim, cu toate că o
zicala veche spune: “Ai grija ce-ti doreşti
ca s-ar putea să se împlinească”.
Sărbători Fericite vă doresc şi duhul sfânt să vă
aducă în casă şi în suflete lumină, belşug şi multă bucurie.
Georgeta Bisoceanu Articol preluat din revista Taranul Roman, nr.28 - decembrie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu