Educaţia în România, nu aduce un „Viitor”

Văzând acest titlul vă puneţi automat întrebarea cum ar putea educaţia să nu ducă spre un viitor garantat, ştiind foarte bine cu toţi că prin educaţie omul este complet si capabil să îţi dicteze viaţa, de aici vine şi proverbul bătrânesc „cine are carte, are parte”. Părinţii noştri nu au avut şansa la o educaţie mai bună dar cu toate acestea aveau un loc de muncă garantat, noi avem şansa la o educaţie dar nu avem un loc de muncă garantat urmând ca viitorul să fie pus sub semnul întrebării.

Mereu stau şi mă gândesc dacă nu ar fi fost mai bine să fi plecat în străinătate ca şi restul colegilor mei de liceu asigurându-mi câtuşi de puţin un viitor, dar cu toate acestea am ales să continui studiile în speranţa că la terminarea facultăţii aş putea să am mai multe şanse de a mă angaja în România şi totodată un viitor mai bun.

La început de facultate eram încrezător în propriile puteri şi chiar pot să spun că visam spre un viitor strălucit si o carieră frumoasă, dar cu trecerea timpului această încredere a început să scadă treptat. Cruda societate a început să mi se deschidă fără milă şi am început să înţeleg că dacă nu încerc din timpul facultăţii să îmi croiesc un viitor la terminarea ei va fi de-a dreptul imposibil.

În fiecare an termină cu dreptul de licenţă mii de studenţi, dintre aceştia nici măcar 10 % nu reuşesc să îşi găsească un loc de muncă în domeniu în care a învăţat, ei urmând să îngraşe numărul şomerilor din România sau aleg să îşi încerce norocul în străinătate. În fiecare zi văd un student cu un ziar în mână căutând un loc de muncă. Se mai merită atunci să cheltuieşti bani cu facultatea, să înveţi nişte lucruri în care nu crezi şi în care nici profesorii nu cred, să iţi distrugi pur şi simplu sănătatea pentru un viitor inexistent !? 

Politicieni nu pun mare preţ pe educaţie, fiind orbiţi mai mult de interesul lor personal şi de nivelul lor de trai, atunci cum am putea crede noi studenţi că am avea un viitor asigurat prin educaţie dacă acest viitor stă în mâna lor.

Oare a cui este vina pentru situaţia actuală, nu încerc să caut un ţap-ispăşitor, vina aparţine tuturor cetăţenilor că nu încercăm să ne croim singuri drumul în viaţă şi aşteptăm mereu ca cineva sa ne dicteze viaţa urmând să devenim nişte unelte ale statului.

Problema este că dacă aşteptăm şi tindem să credem spre un viitor mai bun nu trebuie să lăsăm alte persoane să îl creeze după bunul lor plac, trebuie să contribuim fiecare la această schimbare a României, trebuie începută de noi şi continuată de copiii noştri. Dacă nu participăm acum cu toţi la această schimbare, generaţia următoare se va confrunta cu aceleaşi probleme.

Murariu Nicolae, 20 de ani
http://www.scribd.com/doc/75362862/Revista-Taranul-Roman-Nr-28-Decembrie-2011