Termenul
etică este din ce în ce mai mult prezent în discursurile actorilor politici din
zilele noastre, acest lucru reflectându-se în atitudinea instituţiilor şi
măsurilor luate în vederea reducerii fraudelor şi mai ales a corupţiei.
Fiind un domeniu relativ nou, etica politică în accepţiunea ei generală,
exprimă setul de norme şi principii de care are nevoie sfera politică pentru ca
relaţia dintre guvernanţi şi guvernaţi să fie în concordanţă cu principiul
potrivit căruia aparatul de stat a fost constituit pentru a apăra
drepturile cetăţeanului.
Raportat la scena
politica actuală, termenul de etică este considerat deplasat, principiile
moralei fiind considerate depăşite în raport cu societatea contemporană, acest
lucru reflectându-se mai ales în atitudinea dezinteresată a celor care deţin
puterea în stat. Dacă iniţial actorii politici sunt aleşi pentru a veghea la
bunăstarea şi respectarea drepturilor, ulterior legislaţia vine în contradicţie
cu legile etice. Un exemplu este eutanasierea câinilor vagabonzi, aparatul de
stat fiind incapabil să caute soluţii alternative pentru a evita acest conflict
dintre politică şi legile morale, reflectând prin aceasta faptul că este mult mai
uşor să elimine aceasta problemă decât să caute soluţii alternative.
O
altă problemă de natură etică este cea legată de abuzul de putere, aceasta
fiind la ordinea zilei, dat fiind faptul că actorii politici urmăresc
interesele personale şi nu cele legate de rolul pe care îl joacă în interiorul
aparatului de stat. Din acest punct de vedere în atribuţiile mass-mediei intră
şi aducerea la cunoştinţa cetăţeanului a faptului că, acei candidaţi care în
timpul campaniilor electorale au făcut promisiuni în vederea asigurării unui
trai decent, nu şi-au dus la bun sfârşit sarcina pentru care au fost votaţi.
Interpretarea diferită a evenimentelor este pusă pe seama convingerilor,
dat fiind faptul că apelul la moralitate se face din perspectiva bugetului
propriu şi nu din prisma responsabilităţilor faţă de alegător.
Din
acest punct de vedere lipsa de comunicare dintre partidul aflat la putere şi
popor îşi spune cuvântul, dat fiind faptul că în acest moment nu putem spune că
ştim cu exactitate care sunt necesităţile primare din cadrul unei familii,
deoarece în urma reducerilor drastice a salariilor sau pensiilor şi a
augmentării taxelor şi impozitelor impuse de către aparatul de stat, atât
bugetarii cât şi mediul privat au avut de suferit pierderi semnificative.
Acestea fiind spuse, în mod paradoxal nici partidul aflat în opoziţie nu pune umărul la treabă, acest lucru
reflectându-se în starea de amorţeală în care se află, strategiile politice
utilizate până la acest moment considerându-se a fi neeficiente. Aşadar, care
este atunci scopul urmărit de partidul din opoziţie? Dacă vorbim de înlăturarea
partidului aflat la putere, atunci acest scop s-a dovedit a fi până acum de
neatins. Dacă vorbim despre o
alianţă a celor două puteri, atunci vorbim în mod cert despre „absurdităţi”,
deoarece ştim în mod cert că această dimensiune a politicii este o paradigmă
platoniană sau mai bine spus o idee trecută de mult în lumea celor săraci cu
duhul.
În
acest caz, dacă lipsa eticii din sfera politică a determinat comportamente
amorale şi mai ales atitudini indiferente din partea cetăţenilor, atunci în mod
cert este necesară o comisie de etică şi disciplină care să evalueze atitudinea
comportamentală a politicienilor.
Acestea
fiind spuse, nivelul de moralitate este extrem de important în cadrul unei
societăţi democratice, iar din acest punct de vedere asigurarea unui nivel de
trai decent, la nivelul tuturor păturilor sociale este considerat mai mult
decât necesar. Strategiile folosite de politicieni pentru a masca atitudinile
imorale rămân circumscrise şi acest lucru doar din cauza faptului că tradiţia
românească (cea comunistă) a introdus în mentalitatea individului atitudini şi
credinţe înclinate în favoarea folosului personal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu