Sindicat contra partid

sau… cum mi-am pierdut vremea anul asta.

Iar când vă veţi mai întreba vreodată de ce oamenii bine pregătiţi şi cu bun simţ nu se implică în politică… amintiţi-vă ce aţi citit aici.

Despre SCDR

„Scopul sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România este să sprijine membrii săi în exercitarea profesiunii în scopul ridicării nivelului de trai material şi spiritual al acestora prin:

a. înfiinţarea de asociaţii specializate privind cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, legume, fructe, flori, viticultură, apicultură şi creşterea animalelor;

b înfiinţarea de cooperative pentru depozitarea, prelucrarea şi comercializarea produselor agricole;

c. înfiinţarea unei cooperative de credit agricol;

d. înfiinţarea unor centre zonale pentru consultanţă de specialitate, asistenţă contabilă şi juridică.” (extras din statut).

În căutarea unui partid

reprezentativ

Iar toate astea sunt posibile doar dacă populaţia din mediul rural este sprijinită de stat cu o legislaţie coerentă şi concretă. Iar în lipsa acesteia, Institutul Naţional de Asistenţă pentru Cetăţeni a început campania de strângere de semnături pentru legiferarea unui Cod Rural şi al Pescuitului. Este o anomalie „legală”: dacă o propunere legislativă vine din partea societăţii civile, are nevoie de 100.000 de semnături; acelaşi proiect de lege, propus de un parlamentar român, nu are nevoie decât de o singură semnătură.

Asta căutăm noi ţăranii organizaţi în sindicat, un partid care să adopte politici în urma discuţiilor cu populaţia! Într-un stat normal, cu politicieni normali şi oameni sănătoşi la cap care mai şi ştiu ce vor, partidele elaborează legile în funcţie de necesităţile economice şi doar după ce se consultă cu ţăranii, doctorii, profesorii... 
Nu partidele politice lucrează pământul sau cresc animale, partidele politice, prin legile adoptate, fac ca agricultura să se dezvolte sau să moară. Noi vrem doar să fim sprijiniţi în activitatea noastră prin legi coerente, simple şi aplicabile care să stimuleze producţia agricolă. Dar producţia agricolă trebuie privită ca făcând parte dintr-un întreg lanţ economic: în amonte, maşini şi utilaje agricole, îngrăşăminte, pesticide, fungicide etc. inclusiv surse de finanţare şi în aval, transport, depozitare, prelucrare, desfacere.

Succesul agriculturii din ţările occidentale se datorează nu doar muncii agricultorilor ci şi implicării directe a partidelor politice în elaborarea de legi favorabile dezvoltării agriculturii. Legile care privesc agricultura, agricultorii şi mediul rural trebuie să conducă la îndeplinirea obiectivului PAC a UE: asigurarea necesarului de produse alimentare pentru populaţie, de calitate şi la preturi accesibile iar pentru producătorii agricoli venituri comparabile cu a celor din alte sectoare de activitate ca să rămână în agricultură.

Fără legi care să stimuleze munca în agricultura, locuitorii tineri ai satelor vor emigra spre oraş ori spre alte ţări, pentru o viaţă mai bună, bătrânii rămaşi vor face doar agricultură de subzistenţă şi semi-subzistenţă iar efectele sunt resimţite de întreaga populaţie a României: alimente din import în proporţie de peste 70%, deficitul balanţei externe de plăţi, contribuţie scăzută a agriculturii la PIB, Buget consolidat al statului mai sărac şi în consecinţă mai puţini bani pentru învăţământ, sănătate ş.a.

Asta trebuie să înţeleagă partidele politice din România; este nevoie de agricultură, agricultura are nevoie de agricultori iar agricultorii au nevoie de legi favorabile ca să rămână în sat şi să facă agricultură. Şi nimeni nu ştie mai bine decât agricultorul de ce legi are nevoie.

Din 2006, de când am înfiinţat sindicatul agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România, tot căutăm un partid politic care să accepte şi dialogul cu ţăranii. Începusem să sper că Partidul Naţional Liberal este diferit de celelalte la care am apelat. Din primăvară am tot căutat persoane de legătură in cadrul PNL pentru a ajunge în contact cu parlamentarii PNL din comisiile pentru agricultura ale Parlamentului. Nici un rezultat.

Eu nu sunt specialist în agricultură; sunt ţăran şi ştiu problemele cu care mă confrunt an de an. E bine că USL-ul a prezentat cu un an înainte de alegeri o viziune privind agricultura dar pe mine acest… să îi spunem „program”, m-a dezamăgit profund.

Ce înseamnă „o localitate, un IMM”? Ce înseamnă un IMM care oferă 5-10-15 locuri de muncă într-o localitate cu sute de şomeri?

În Tecuci, după privatizare, au fost distruse fabrica de prelucrare a laptelui şi abatorul iar în locul lor au fost construite spaţii comerciale unde se vând lapte şi carne din import pentru că noi, ţăranii, nu mai avem unde vinde laptele, viţeii, porcii.

Sau alt exemplu: „reforma administrativa”:

MAPDR
…
agenţiile de plăţi

…
camerele agricole

… fără nici un cuvânt în plus. Ce să înţelegem noi din treaba asta? Că MAPDR este bun aşa cum este şi va fi lăsat la fel? Şi atunci de ce în titlu i se spune „reformă”?

Trebuie să o luăm drept glumă de prost gust? Praf în ochi?

Şi exemplele pot continua, de aceea am dorit să intrăm în contact cu aceşti „specialişti” care de 20 de ani fac politică agrară din Bucureşti, fără să consulte ţăranii.

Sunt un ţăran obişnuit, cu un grajd cumpărat de la fostul CAP Priponeşti, cu vreo 10 ha de teren agricol şi câteva animale. Iar faptul ca USL a pus în dezbatere acest proiect cu un an înainte de alegeri mi se pare o iniţiativă lăudabilă, spre deosebire de domnul Valeriu Tabără, care are o "strategie" dar nu vrea să o facă publică până nu va fi definitivat recensământul agricol (adică abia în iunie 2012, după cum apare pe situl Institutului Naţional de Statistică). Probabil că de asta nu se vede nimic în agricultura; pt. că dânşii fiind la guvernare... au creat planuri pt. guvernarea următoare.

Iar acum nu mai este vorba doar de mine ca simplu cetăţean ci vorbesc în numele sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România: Nu credeţi că în finalul proiectului prezentat de USL ar fi trebuit să fie prezentate şi nişte date de contact unde noi, ţăranii, să ne putem trimite opiniile sau ceva de genul asta? Nu ştiu cum funcţionează sistemul USL/PNL şi am doar trista experienţă din ultimii 20 de ani, când hotărârile veneau de sus în jos iar executarea se făcea de jos în sus.

În „dialog” cu fruntaşi PNL

Din momentul în care a apărut Viziunea USL privind agricultura am tot insistat începând cu luna iunie 2011 să iau legătura cu comisia pentru agricultura a PNL deoarece ca mic agricultor ce sunt şi ca secretar al sindicatului agricultorilor, cunosc problemele din mediul rural de la faţa locului, nu din poveşti. Şi la cine poţi să apelezi dacă nu la prieteni, fie ei şi virtuali de pe Facebook. Şi cum în lista mea figurează şi doamna euro-parlamentar Ramona Mănescu, m-am gândit că dânsa ar fi cea mai în măsură să mă pună în contact cu faimoasa comisie a PNL. Şi am insistat ceva vreme de a-mi da datele de contact ale comisiei pt. agricultura a PNL. Începusem să cred ca aceasta comisie nici măcar nu exista. Iar dacă bănuiala mea era adevărată, atunci nu puteam să nu mă întreb de unde va fi ales viitorul ministru al agriculturii şi tare mă temeam că programul adevărat pt. agricultura românească va fi realizat abia după sau mai bine zis în cazul în care USL va câştiga alegerile; şi iarăşi o bună bucată de vreme agricultura va merge orbeşte până când se va stabili o strategie coerentă.

Într-un târziu, doamna Mănescu mi-a transmis următorul link: http://comisii.pnl.ro/ convinsă că de acolo voi afla mai multe informaţii. Când l-am deschis, m-a luat groaza: am studiat situl recomandat şi am observat că formularul de contact nu funcţionează, adresa destinatarului

(http://comisii.pnl.ro/contact / george@comisiipnl.ro) nu mai exista; cum de altfel nu exista nici pagina

 http://comisii.pnl.ro/guvernul-alternativ . Am folosit celelalte adrese de contact pentru a-mi oferi sprijinul în îmbunătăţirea programului pentru agricultură dar nici adresa nu mai exista. Am luat legătura din nou cu doamna Ramona Mănescu în încercarea de a-mi oferi ceva date de contact ale faimoasei comisii. Nici un răspuns nici de data asta.

Pe la sfârşitul lunii august, din alte surse, am obţinut numărul de telefon al domnului Adrian Semcu, Preşedintele comisiei pentru agricultură a PNL. Dar nici convorbirea cu dânsul nu a reuşit să mă liniştească. De la domnul Semcu am aflat că această comisie este într-o vacanţă prelungită, Viziunea USL pentru agricultură de fapt a fost făcută de domnul Daniel Constantin de la Partidul Conservator, că el are mai mult o funcţie onorifică şi că dacă vreau să aflu mai multe amănunte, să îl contactez pe domnul Viorel Morărescu, secretarul comisiei. Ok, mi-am spus şi am pus din nou mâna pe telefon.

Răsfoind situl comisiilor PNL, am dat si peste o organigramă unde figura un nume:  Roatiş Cheţan; şi cum numele îmi suna cunoscut, fac o scurtă căutare pe Google şi surpriză: văd că la ora actuală este Preşedinte al ANSVA şi Secretar de Stat în Guvernul Boc. Întrebare: PNL este şi în opoziţie şi la guvernare simultan? http://www.ansvsa.ro/?pag=9 

La această întrebare, mi-a răspuns cu nonşalanţă domnul Morărescu spunându-mi că domnul Cheţan a plecat din PNL de vreo doi ani (timp în care nu s-au gândit să modifice organigrama aia??? Poate că s-or fi gândit că domnul Cheţan se va reîntoarce, îşi va relua funcţiile şi atunci de ce atâta grabă ca să tot facă modificări?). Am încercat să aflu mai multe amănunte cu privire la modul în care funcţionează această comisie dar stimabilul secretar… la cum încerca să se tot scuze… este clar că nici lui nu îi era prea clar cum merge treaba în comisia lui. Exasperat că nu reuşesc să aflu nici de la dânsul o informaţie cât de cât valabilă, l-am întrebat cine este vicepreşedintele comisiei (în organigramă nu văzusem nici un nume) şi am scăpat telefonul din mână când domnul Morărescu, foarte senin, mi-a explicat că postul este liber, în căutarea unul „om de acţiune” şi că ei fac voluntariat şi alte aiureli… de mi se ridica părul în cap mai ceva ca atunci când m-am întâlnit într-o vacanţă de vară pe o potecă din Hăşmaşul Mare cu ditamai ursul.

În sfârşit, am primit din partea domnului Morărescu o invitaţie pentru data de 13 septembrie la Bucureşti la şedinţa lunară a Comisiei pentru agricultură. Fiind ocupat cu alte probleme mai urgente şi neştiind la ce să mă aştept din partea comisiei, am preferat să trimit următorul mail domnului Morărescu, în loc să bat 300 de km până la Bucureşti fără să ştiu ce mă aşteaptă acolo:

Domnule Morărescu,

Vă mulţumim pentru informare. Din păcate, convocarea care se adresează preşedinţilor şi membrilor subcomisiilor PNL şi având în vedere că în înştiinţare nu a fost făcut cunoscut programul privind subiectele ce vor fi dezbătute precum şi faptul că noi agricultorii suntem în plină campanie de recoltare, la aceasta întrunire nu va participa nici un reprezentant al Sindicatului Agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România.

Totuşi, dorim să adresăm Comisiei pentru agricultură a USL, următoarele întrebări:

1. Care este poziţia USL cu privire la statutul juridic al agricultorului proprietar de teren (nu muncitor agricol) cultivatori direct (nu cel care şi-a dat terenul în arenda)?

* Sindicatul agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România, a propus şi susţine definiţia întreprinzătorului agricol aşa cum este explicat în Codul Civil italian, art. 2135:

(ÎNTREPRINZĂTOR AGRICOL)

1. Articolul 2135 din codul civil este înlocuit cu următorul:

„ Este întreprinzător agricol cine exercită una dintre următoarele activităţi: cultivarea fondului, silvicultură, creşterea animalelor şi activităţi conexe. Prin cultivarea fondului, prin silvicultură şi prin creşterea animalelor se înţeleg activităţile îndreptate către îngrijirea şi dezvoltarea unui ciclu biologic sau a unei faze necesare ciclului însuşi, cu caracter vegetal sau animal, care utilizează sau pot utiliza fondul, pădurea sau apele dulci, salmastre sau marine.
Se înţeleg totuşi conexe activităţile, exercitate de acelaşi întreprinzător agricol, îndreptate către manipularea, conservarea, prelucrarea, comercializarea şi valorificarea care au ca obiect produse obţinute în mod preponderent din cultivarea fondului sau pădurii sau din creşterea animalelor, ca şi activităţile îndreptate către furnizarea de bunuri sau servicii prin utilizarea preponderentă de utilaje sau resurse ale întreprinderii implicate în mod normal în activitatea agricolă exercitată, fiind cuprinse aici activităţile de valorificare a teritoriului şi a patrimoniului rural şi forestier, cât şi primire şi găzduire aşa cum sunt definite de lege”.

2. Se consideră întreprinzători agricoli cooperativele de întreprinzători agricoli şi consorţiile lor când utilizează pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute în art. 2135 din codul civil, aşa cum este substituit de aliniatul 1 din prezentul articol, preponderent produse ale asociaţilor, şi furnizează preponderent asociaţilor bunuri şi servicii îndreptate către îngrijirea şi dezvoltarea ciclului biologic.

2. Care este poziţia USL cu privire la statutul juridic al fondului agricol (teren arabil, pajişti şi fâneţe, vii, livezi, pădure, iazuri de peşte, familii de albine, animale, construcţii agro-zootehnice, căi de acces, surse de apă?
* Daca USL priveşte fondul agricol ca bun material gen bunuri imobiliare sau automobile proprii sau mijloc de producţie gen fabrică de confecţii?

3. Care este poziţia USL privind Legea 283/2010 a camerelor agricole?

* Daca USL susţine legea aşa cum a fost votată iar dacă nu, atunci care sunt modificările avute în vedere. Această întrebare este justificată prin faptul că în proiectul pentru agricultura a USL la capitolul Reforma administrativă, se spune doar atât: MAPDR, Agenţiile de Plăţi, Camerele Agricole, fără nici un comentariu.

4. Care este poziţia USL faţă de adoptarea Codului Rural şi al Pescuitului pe care Sindicatul agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România o considera ca fiind o necesitate urgentă şi pentru faptul că Noul Cod Civil care urmează să intre în vigoare în curând, la capitolul Agricultura, are în vedere doar arendaşul, fără nici o referire la arendator şi fondul agricol?

5. Ce masuri are în vedere USL pentru a creste absorbţia fondurilor europene destinate agriculturii având în vedere că majoritatea celor 1,1 milioane de agricultori înscrişi în Registrul fermelor sunt decapitalizaţi, cu alte cuvinte, nu pot acoperi din surse proprii cofinanţarea şi nici cheltuielile întocmirii şi aprobării dosarelor?

Aşteptam cu interes răspunsurile dumneavoastră şi în speranţa unei colaborări de succes între organizaţiile noastre, primiţi va rog distinsele mele consideraţii.

Da, da… şi în ziua de azi mai aşteptăm răspunsurile…

Iar în loc de răspunsuri la întrebările noastre, faimoasa comisie a PNL pentru agricultură a publicat un comunicat de presă în care deplângea fărâmiţarea terenurilor agricole în 45 de miliarde de parcele. De unde mama dracului scoate PNL-ul că în România "Precizăm că, în urma Anchetei Structurale în Agricultură a Institutului Naţional de Statistică, în România erau, în anul 2007, un număr de 3.913.651 de exploataţii agricole. De asemenea, terenul este împărţit în peste 45.000.000.000 de parcele..." Ştiam eu că terenurile agricole sunt cam fărâmiţate, dar nici chiar în halul ăsta! Păi dacă tot terenul agricol al ţării este de vreo 14 milioane de ha... cum poţi să-l împarţi în 45 de miliarde de parcele? Eu, am încercat dar calculatorul a dat eroare :-)) Nu vrea să accepte parcele agricole în cm pătraţi. PROST CALCULATOR!!! Iar 3.913.651 sunt poate grădinile familiilor din mediul rural, exploataţii sunt numai alea aproximativ 1.1 milioane, înregistrate în Registrul Fermelor...

http://yellowgondolin.wordpress.com/2011/09/15/pnl-comunicat-de-presa-privind-hg-nr-4322011/

            Între timp, doamna Ramona Mănescu, uitând că nu a vrut să sprijine în nici un fel acţiunea noastră de a intra în contact cu fabuloasa comisie a PNL (soţul dânsei, domnul Rareş Mănescu fiind Preşedintele comisiei pentru mediu a PNL şi deci coleg cu domnul Adrian Semcu, i-ar fi fost foarte uşor să ne sprijine măcar cu o informaţie) mi-a trimis următorul mesaj:

Ramona Manescu 7 septembrie

Buna-seara. Va scriu in legatura cu o problema care mi-a fost semnalata de colegii mei de la Hunedoara. Este vorba despre o sesizare de la un producator de legume, care nu poate sa primeasca subventia care i se cuvine, prin masurile Politicii Agricole Comune, pentru ca APIA nu da subventii decat la producatorii care au acte prin care dovedesc ca predau legumele la un procesator. Problema este ca in aceasta zona nu exista niciun procesator. De asemenea, colegii mei mi-au spus ca in lista cu subventii nu se mentioneaza necesitatea acestor acte, insa cei de la APIA sustin ca ar fi vorba despre o directiva europeana in acest sens. Pentru ca am vazut ca sunteti un bun cunoscator al acestui domeniu, voiam sa va intreb daca ati mai auzit cazuri de acest gen, pentru ca daca este vorba despre un abuz, as vrea sa il semnalez autoritatilor de la Bruxelles.
Crezând că până la urmă vom reuşi să colaborăm cu Partidul Naţional Liberal, i-am răspuns doamnei Mănescu:

7 septembrie Manole Silviu

Stimata doamna, Romania, conform capitolului VI privind aderarea la UE, statul nu poate acorda subventii decat pentru cultura de tomate destinata industrializarii de aceea presupun ca agricultorul dumneavoastra se refera la aceasta cultura. Am dat cateva telefoane la membrii nostri din bazinul legumicol Tecuci, nimeni nu a cerut aceasta subventie, fiind problema veche de cand era domnul Dacian Ciolos ministru al agriculturii. Maine voi cere informatii si din bazinele legumicole Buzau si Vrancea si va voi tine la curent.

Problema simplifìcarii procedurii accesarii este foarte mare, un dosar in italia are 50 de pagini. La noi are 50 de kg. Din pacate ne mai lovim si de alte probleme. Acum va voi scrie doar despre masura 141. In primavara mapdr a anuntat ca in 2011 vor fi 2 sesiuni de depunere a cererilor de finantare: iulie si octombrie. In mai cand taranii nostri au inceput sa se ocupe de realizarea dosarelor, MAPDR a schimbat termenul pt prima sesiune la 1 iunie iar taranii nu au mai avut timp sa completeze dosarele. Doar 16400 au fost depuse. colac peste pupaza, in aceeasi perioada ANSVSA a blocat accesul la baza de date cu evidenta animalelor pana in iulie iar mici crescatori nu au mai putut sa isi inregistreze tineretul ovin si caprin pt a-si mari punctajul in timp util.

Imediat dupa incheierea sesiunii din iunie, mapdr a anuntat ca sesiunea din oct se amana pt 2012.

Un alt motiv pt care Romania nu reuseste sa acceze mai multe fonduri. Iar 141 este cea mai simpla modalitate pt micul taran sa ajunga la bani europeni. Din pacate insa piedicile nu sunt puse doar de la nivel central. La sesiunea din feb 2009

…

Si avand in vedere ca prin 141 se dau cel mult 7500 de euro,in conditiile astea sa nu ne miram ca suntem tara lui 3%.
Acum, daca dstra doriti sa va implicati in stimularea accesarii fondurilor, cred ca ar trebui sa insistati pe simplificarea procedurii la minimul impus de UE, cat mai multe sesiuni de depunere a proiectelor si nu doar 1-2 pe an, eventual pana la epuizarea fondurilor alocate unei masuri.

In registrul fermelor sunt inregistrati 1,1 mil de agricultori. ganditi-va ca cel putin 2 treimi doresc sa acceseze 141 iar jumatate din acestia vor accesa si masura 121. Cati bani credeti ca vor intra in tara? Ca sa nu mai vorbesc de miile de tineri care pot duce gospodaria familiei mai departe accesand masura 112.

Dupa cum vedeti numai despre aceste 3 masuri putem discuta cel putin o saptamana.

Despre Valeriu Tabara,

Doamna Ramona Manescu, in continuarea discutiei de zilele trecute, referitor la cei care ingreuneaza accesul la fondurile europene si nu numai, este in fruntea listei ministrul agriculturii Valeriu Tabara.

Acesta inca de anul trecut a inceput o campanie de distrugere a micilor agricultori, campanie asemanatoare cu activitatea comunistilor in anii '50.

1. Propunere legislativa a carui promotor si sustinator aprig este Valeriu Tabara, impreuna cu Adrian Radulescu, vor sa amendeze taranii care nu isi lucreaza terenurile agricole cu 100 de euro pentru fiecare hectar de teren. Masura ce contravine normelor GAEC.

2. Propunerea lui Valeriu Tabara, facuta publica in urma cu aproximativ o luna, de a desfiinta pietele volante (unde aveau acces liber doar micii proprietari, cultivatorii directi),

3. Obligatia micilor agricultori de a fi dotati cu case de marcat electronice in pietele de legume-fructe (deocamdata propunere nelegiferata). 

4. Propunerea legislativa respinsa de Senat in data de 7.09.2011, propunere legislativa care prevedea ca agricultorii sa poata beneficia de sprijinul direct si complementar pe suprafata numai daca utilizeaza samanta certificata pentru culturile de plante oleaginoase si furajere.

6 octombrie Manole Silviu

buna seara, am vazut comunicatul de presa. ce sanse avem sa scapam de birocratie in accesarea fondurilor? Cum vrea si poate obliga comisia europeana statul roman sa faca asta?

http://www.ramona-manescu.ro/shownews.asp?newsid=134 (orice asemănare între informaţiile transmise doamnei euro-parlamentar şi comunicatul dânsei de presă unde face referire la simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor europene, nu este deloc întâmplătoare)

12 octombrie Ramona Manescu

Buna-ziua,
Probabil ca sunteti la curent cu faptul ca, astazi, Comisia Europeana a prezentat proiectul de reforma a politicii agricole comune. Pentru ca stiu ca va preocupa domeniul, va trimit un link unde puteti gasi mai multe informatii cu privire la acest document.

http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP%2F11%2F1181&format=HTML&aged=0&language=RO&guiLanguage=en. Sper sa va fie de folos. Proiectul va ajunge in luna octombrie la Parlamentul European. Asa ca, daca aveti sugestii, nu ezitati sa ma contactati. O zi buna!

Aşa este în politica românească, te foloseşti de unul şi de altul şi îţi urmăreşti doar propriul interes.

Doamnei Ramona Mănescu nu i s-a părut deloc deplasat să îmi ceară sprijinul şi a doua oară pentru a se afirma în cadrul Parlamentului European cu ce teme bine-făcute se prezintă, fără să i se pară normal ca atunci când ceri ajutorul cuiva, acelui om, chiar dacă este ţăran, trebuie să îi întorci serviciul. A, nu! Deşi ştia că de luni de zile încerc să pornesc un dialog cu PNL/USL pe probleme de agricultură, dânsa nu s-a simţit în nici un fel obligată să vină cu o informaţie sau persoană de contact. Dar i se părea foarte normal ca eu să pierd câteva săptămâni printre proiectele legislative ale UE doar pentru ca dânsa să se poată afirma la Bruxelles.

I-am mulţumit pentru propunere şi i-am adus aminte că fac destulă muncă voluntară pentru sindicat. Nu am nici un chef să fac muncă voluntară şi pentru Parlamentul European. 

În căutarea unor oameni în funcţii mai mari

şi mai deschişi la minte

            Exasperat de aşa specimene, am încercat pe toate căile dar se pare ca am bătut numai la uşi închise. Sincer nu mai ştiam ce să mai facem să fim ascultaţi. Începusem să mă simt din ce în ce mai prost când primeam telefoane de la colaboratorii care mă întrebau cum merge colaborarea cu partidul în general şi comisia pentru agricultura în special iar eu nu aveam ce sa le spun. Aşa că m-am gândit că ultima şansă pentru a fi ascultaţi în partid era doar să ajungem cât mai sus, aşa ca s-a născut întrebarea: Cum putem lua legătura direct cu domnul Preşedinte Antonescu?

            Nu am ajuns însă decât până la Domnul Crin Halaicu. Primul mesaj pe care i l-am trimis a fost pe 19 octombrie şi la fel ca altă dată dar cu alte personaje… nici un răspuns.

Buna ziua domnule Crin Halaicu,

Sindicatul nostru, Cultivatorii Directi din Romania, incearca de mai multe luni sa comunice cu PNL prin intermediul Comisiei pentru agricultura a partidului, fara nici un rezultat. Domnul ... ne-a recomandat persoana dumneavoastra ca si coordonator al tuturor comisiilor partidului. Speram ca prin dumneavoastra sa reusim ca inchegam un dialog cu persoanele implicate in politica agricola.

...

restul este istorie...

           

Probabil că vă veţi întreba dacă şi cum am ajuns la Crin Antonescu.

Ei bine, răspunsul este simplu: am abandonat ideea de a merge mai departe. Din luna martie încercăm să pornim un dialog cu Partidul Naţional Liberal şi ne-am lovit de două atitudini: ori o tăcere de mormânt din partea celor contactaţi (credeţi-mă uneori chiar şi o înjurătură ar fi fost bine-venită după săptămâni de aşteptări) ori celor contactaţi li se părea foarte normal ca noi să le oferim toate informaţiile de care au nevoie pentru a se afirma pe plan politic dar fără nici o responsabilitate faţă de cei care îi ajută.

            Dacă mi-ar fi spus cineva în primăvară ce va urma dacă voi încerca să contactez Partidul Naţional Liberal, i-aş fi râs în nas; dar atâta umilinţă câtă am putut strânge din partea unor oameni politici m-a făcut să îmi reconsider pentru multă vreme poziţia faţă de Partidul Naţional Liberal în general şi personajele mai sus enunţate în special. Nu am putut crede că poate exista atâta nesimţire într-un singur om. Îmi cer scuze faţă de cei câţiva membri PNL de bună-credinţă care şi-au oferit ajutorul necondiţionat dar ceea ce am văzut în PNL m-a îngrozit. Mai umilit ca acum nu m-am simţit niciodată. M-am simţit ca ultimul om.

            Şi cel mai tare m-a deranjat nu tăcerea unor parveniţi ajunşi în locuri călduţe şi pline de avantaje materiale cât atacurile la care am fost supus din partea simplilor membri de partid sau doar simpatizanţi ai unuia sau altuia. Când orice om sănătos la cap şi-ar fi dat seama că întrebările pe care le pun celor care râvnesc la votul nostru, îi privesc şi pe ei într-o mai mare sau mai mică măsură, în loc să îşi vadă de treburile lor, mă jigneau în fel şi chip; cum de îmi permit eu să îl întreb pe Antonescu ce are de gând să facă pentru agricultură? Păi, sincer… mai întrebasem şi pe alţii.

Cel mai tare m-a amuzat atacul doamnei Liliane Michels, PNL-istă convinsă, stabilită pe undeva prin Germania. Foarte deranjată de atitudinea mea mi-a replicat sec: „ori partidul poporului ori noi.”

Păi îmi cer scuze faţă de stimata doamnă dar de plecat dintr-un partid nu este foarte greu şi cu atât mai uşor pentru mine care nu am fost niciodată membru PNL. Problema este că eu în toată acţiunea asta am reprezentat SCDR-ul iar acum, la „despărţire”, trebuie să îi înştiinţez pe membrii sindicatului că toate încercările noastre de a dialoga cu partidul au eşuat şi mulţi în mod sigur nu se vor bucura doamnă Michels, iar aceşti oameni au prieteni şi rude atât în mediul rural cât şi urban. Şi în mod sigur toţi vor începe să pună la îndoială credibilitatea Partidului Naţional Liberal. Dacă acum când PNL-ul este în opoziţie nu vrea să discute cu populaţia, deşi în ultimul comunicat de presă preşedintele partidului face apel la sprijinul pe care îl poate oferi societatea civilă „Nu cerem susţinere pentru partidele noastre. Nu cerem susţinere pentru noi în competiţia politică. Cerem susţinere din partea societăţii civile pentru apărarea drepturilor, libertăţilor cetăţeneşti, statului de drept. Cerem susţinere din partea societăţii civile pentru ca în secolului XXI şi în interiorul Uniunii Europene să nu trăim experienţe aberante, aşa cum ni se întâmplă an după an, lună după lună şi, iată, zi după zi.” cum putem noi crede că atunci când vor ajunge la guvernare, ne vor băga în seamă?

            Şi toţi aceşti pupincurişti m-au obosit mult mai tare decât toate cele prezentate în aceste pagini. Dacă nu ar fi fost aceşti lătrăi, poate că până la urmă aş fi ajuns la o întrevedere faţă în faţă şi cu Preşedintele partidului şi poate că am fi obţinut măcar câteva promisiuni de mai bine pentru agricultura românească, dar… am obosit.

           

Pe vremea „împuşcatului” se spunea că „sindicatul este cureaua de transmisie între popor şi partid”. Din păcate, şi după 21 de ani, definiţia încă mai este de actualitate.

Noi ca sindicat ne lovim de probleme zilnic şi încercăm să le rezolvăm înainte de a se aduna prea multe, spre deosebire de partidele care se trezesc din hibernare doar în campanie electorală. Dacă vor câştiga alegerile şi nu vor face nimic, tot timpul vor avea scuza cu „greaua moştenire”. Dacă vor pierde, atunci este şi mai simplu: au fost furaţi la voturi şi de vină sunt românii care nu şi-au făcut milă de ei, politicienii, care nu au fost în stare să vină cu un program concret, dar în schimb aşteaptă ca populaţia să fie într-atât de scârbită de un Băsescu, încât să voteze pe oricine numai să iasă portocalii de la guvernare.

Şi noi românii cu ce ne alegem di toate astea? Gonim pe unii, pentru a duce mai aproape de bugetul naţional alţi flămânzi?

Cum am mai spus-o: eu doar am prezentat nişte fapte. Decizia aparţine fiecăruia în parte şi mi-ar place ca într-o zi, românii să se trezească cu următorul gând: partidele politice sunt slugile poporului şi nu poporul este sclavul clasei conducătoare. Şi aşa cum angajăm un bun manager să ne dezvolte afacerea, tot aşa şi un politician este obligat să vină cu propuneri concrete. Vremea tancurilor ruseşti şi a lagărelor comuniste a trecut şi fiecare român trebuie să îşi aducă aminte că el este cel care acorda votul şi pentru asta ARE DREPTUL să ceara socoteală politicienilor, atât de la guvernare cât şi celor din opoziţie.

Manole Silviu