România în 2011

...văzută de Manole Benieamin

Spre surprinderea mea, şi după 20 de ani, sunt mulţi care regretă viaţa din perioada comunistă şi mă întreb: „De ce?”. Poate pentru că atunci viaţa era „previzibila”, cu alte cuvinte, ştiai la ce să te aştepţi şi iţi puteai lua nişte măsuri de prevedere pentru a conserva confortul personal şi al familiei.

            Acum, după 20 de ani de la Revoluţia anti-comunistă, vine un alt comunist întârziat, Adrian Rădulescu, care promovează o Lege prin care cere ca „ţăranii să fie amendaţi daca nu îşi cultivă pământul”. Eu nu ştiu ce pregătire are acest A. Rădulescu! Nu ştiu nici cum a ajuns să deţină mii de hectare în Bărăgan. Presupun ca le-a cumpărat din „retribuţie”. Dar nu asta mă deranjează; dacă Rădulescu avea cele mai elementare noţiuni de economie, atunci ar şti că „pământul este mijloc de producţie” aşa cum sunt strungurile, convertizoarele OLD ori centralele termo-electrice pe cărbuni. Ori până acum cel puţin eu, nu am auzit de o iniţiativă legislativă prin care „Tractorul Braşov”, „Semănătoarea Bucureşti” ori Azomureş, să fie obligate sa producă pentru agricultura românească.

            Nu. Agricultura trebuie să facă doar ţăranii indiferent de mijloace.

            Şi mă duce gândul la Regulamentele Organice din 1833 cu acele 11 zile de clacă din Ţara Românească şi 16 în Moldova; la Decretul 362/1981 al lui Nicolae Ceauşescu, cu închisoare de la 2 la 5 ani pentru cei care nu fac minimul de norme la CAP. Să mai vorbesc şi de noul Cod al Muncii?

Numai o guvernare iresponsabilă a putut transforma România din exportator de produse agricole în mare importator cu repercusiuni grave asupra balanţei comerciale a României. Actualele împrumuturi uriaşe contractate de la Fondul Monetar Internaţional şi care vor cădea în sarcina generaţiei următoare, sunt urmarea politicii care, printre altele, nu a înţeles că agricultura este parte integrantă a economiei României şi neglijând independenţa alimentară împinge ţara spre sclavie perpetuă către ţările Occidentale. În loc să accelereze absorbţia de fonduri europene guvernanţii noştri au preferat să se împrumute. De ce ? E simplu, împrumuturile nu sunt controlate de către nimeni. La data scadentă ele trebuie rambursate; fără să conteze din ce buzunare sunt scoşi aceşti bani. Pe când fondurile UE sunt atent monitorizate, nu pot fi cheltuiţi pe ochi frumoşi. Pentru că atunci când apare şi cea mai mică bănuială, Oficiul de Luptă Anti Fraudă deschide o anchetă şi trebuie să cadă câteva capete. Aşa că mai bine îndatorăm ţara pe multe generaţii cu 20 de miliarde, şi am plătit către UE alte 4,5 miliarde de euro din care am reuşit să accesăm doar 667 milioane de euro.

Cine sprijină agricultura românească? Pot fi număraţi pe degetele de la o mână.

Domnul comisar European Dacian Cioloş, care prin noua Politică Agricolă Comunitară ce va intra în vigoare din 2013, vrea să reducă subvenţiile către marii proprietari de terenuri şi să le redirecţioneze către mici agricultori.

Doamna Daciana Sârbu, membru în Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi membru supleant în Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, care periodic organizează la Bruxelles evenimente ce au ca scop prezentarea României cu bune şi rele (Roşia montană) în faţa Comisiei Europene.

Doamna Ramona Mănescu, membru în comisia de dezvoltare regională a UE, care încearcă sa convingă Uniunea Europeană să oblige statul român să respecte recomandările venite de la Bruxelles.

Ţăranii / agricultorii au nevoie de bănci pentru ca sunt decapitalizaţi, băncile au nevoie de ţărani / agricultori pentru ca reprezintă 45% din populaţia României iar băncile trebuie să îşi facă şi programe pe termen lung.

  Singura soluţie pentru depăşirea acestei situaţii dezastruoase o reprezintă unirea celor 1,5 milioane de proprietari de terenuri agricole înregistraţi în Registrul Fermelor într-o organizaţie naţională care sa reunească toate asociaţiile profesionale ale agricultorilor.

Această organizaţie la nivel naţional va putea fi un partener de dialog atât pentru micii proprietari de terenuri agricole care nu au încredere în nici un fel de reprezentanţi guvernamentali, cât şi pentru Guvernul României şi Guvernul de la Bruxelles prin intermediul COPA-COGECA.

Doar lipsa de cunoaştere privind Politica Agricolă Comunitară a Uniunii Europene, obtuzitatea cadrelor cu putere de decizie si ideile moştenite din perioada comunistă (totul trebuie controlat de partid şi de stat, „ţăranii reprezentând un pericol pentru sistem…”) au făcut ca toate guvernele care s-au succedat din ’90 până în prezent să obstrucţioneze crearea unei astfel de organizaţii producând prejudicii grave locuitorilor din mediul rural şi întregii economii naţionale.

Lansăm un apel către toate persoanele care gândesc şi simt româneşte; să sprijine înfiinţarea urgentă a organizaţiei agricultorilor la nivel naţional, indiferent de denumirea pe care o va purta. Important este să se respecte structura piramidală anexată, structură agreată de Uniunea Europeană şi care a avut succes în ţările Europei Occidentale.

Manole Benieamin

Preşedintele sindicatului agricultorilor „Cultivatorii Direcţi din România”