Cred ca sunteti cu totii marcati de reclama celor de la Dacia-Renault cu privire la bucuresteanul Dan, care nu are casa, sta in chirie, dar isi cumpara masina, intamplator un Logan. Sincer, nu ii inteleg pe astia care vor musai sa isi etaleze bijuteria pe 4 roti, desi stau inca la babaci sau platesc o chirie care abia le lasa bani pentru tigari si ceva mancare. Noroc ca nu au inca copii. Si bucuresteanul Dan a facut, zice reclama, doua miscari inteligente: prima ar fi achizitia Logan-ului, iar a doua mutarea la Ploiesti, unde chiria e la jumatate, iar timpul pana la serviciu este tot 40 minute. Nu imi plac minciunile de nici un fel. Nici cele electorale, nici cele din marketing. Cum naiba sa faci in 40 minute cei 60 km de la Ploiesti la Bucuresti, dat fiind ca abia acum s-au marit viteza maxima in localitati de la 50 km/ora la 70 km/ora? Poate daca bucuresteanul Dan sta undeva in sudul Ploiestilor, iar job-ul lui e pe undeva in Baneasa, catre granita administrativa cu Otopeni-ul... Sau daca este un vitezoman sinucigas/ucigas... Ca sa nu mai vorbim de cele 40 minute ipotetice necesare traversarii Bucurestilor pe la orele 9 din Pantelimon pana prin Militari... Asta, poate in visul lui Oprescu, cu autobahn-urile suspendate...
Moda cu mutarea orasenilor din „metropolele” romanesti nu e foarte noua. La inceput, cei care aveau bani au incercat sa fuga din oras, pentru a scapa de poluare, caini vagabonzi, homelesi, curve, cersetori, plebe. Le-au urmat cativa care au incercat sa isi astampere foamea generata de un vis: acela de a avea o casa pe pamant, el, cetateanul de la oras, cel care s-a nascut, a copilarit si a trait numai pe asfalt... Unii au fost isteti si si-au vandut proprietatile-cutii de chibrituri de prin cartierele-dormitoare pe bani frumosi. Deh, au prins momentul dinainte de criza-recesiune. Au reusit sa isi astampere visul si le-au ramas bani pentru a-si renova casuta, a-si amenaja o livaduta cu un gazon udat permanent de o pompa ce scoate apa curata, fara nitriti si transnitriti, fara nitrati, din panza a treia, de undeva de la peste 50 metri adancime. Edilii rurali se bucura de aparitia „orasenilor”: apar impozite noi (casa, masina) ce se vor incasa la bugetul local, desi sunt multi care isi pastreaza „buletinul de oras”, asa, de siguranta. Celebru este „oraselul din coasta Clujului”, comuna Floresti (fosta Fenesul Sasesc, Saszfenes/Fenes in maghiara) care are construite sau in constructie peste 15.000 de unitati locative, dar, multe neterminate, multe nelocuite, multe locuite de clujeni in acte. Deci, impozitele pe masina, care este indispensabila unui orasean ruralizat, nu intra la bugetul local... Si totusi, edilii se bucura. De ce? Pai oraseanul va ajuta comunitatea prin simpla achizitie de oua „eco”, lapte „de casa” si alte produse agro. De asemenea, e posibil ca la anumite minilucrari (tuns gazon, curatat piscina, tuns pomi livada etc) sa apeleze la aceasi consateni.
Chiar si asa, cu componenta neagra din punctul de vedere al legislatiei muncii, orasenii sunt bine veniti! Poate, asa, se va introduce gazul, apa, canalizarea in comuna. Poate asa, va veni o firma sa ofere servicii de internet sau o alta firma de cablu care sa genereze o concurenta pe piata... Unde mai pui ca poate orasenii astia sunt membri prin niscaiva partide politice. Poate asa, viata politica a comunei rurale se va revigora, beneficiind de know-how-ul „boierilor”...
Ca urmare a primului razboi mondial se prefigura o granita pe Apuseni, pe cumpana apelor, partile ungurene nefiind prinse in granitele recunoscute ale noului stat. Datorita tenacitatii lui I.I.C. Bratianu, s-a reusit promovarea ideilor de la Alba Iulia, cu Partium-ul pana la Tisa. Evident, era o fortare a notei, dar cerand mai mult, obtii macar ceva. Acel ceva, cumulat cu presiunile Marelui Stat Major ale Armatei Regale, cu privire la necesitatea strategica a caii ferate Arad – Chisineu – Salonta – Oradea Mare – Sacuieni – Careii Mari – Satmar, in ipoteza unui eventual conflict militar cu Ungaria, a facut ca granita sa fie la vest de aceasta cale de comunicatie. Cum orasele erau unguresti si comunele rurale erau romanesti, iar principiile Conferintei de pace de la Paris presupuneau rectificari de granita, calea ferata ar fi ajuns sa fie intretaiata de cateva ori de granita. Si cum granita de la Trianon, din iunie 1920 este in mare parte aceeasi cu cea de azi, avem o suma de orase, din care cateva foarte mari si mari (Oradea, Arad, Satu Mare) la cativa kilometri de hotar. In partea cealalta a granitei sunt in principiu comune rurale sau cel mult mici orasele agricole, de campie. Intreaga zona de est a Ungariei este dominata de Debretin, al doilea oras ca marime al Ungariei, supranumit si Roma Calvina, fiind centrul de facto al protestantismului panonic. Toate celelalte localitati sunt in mare parte considerate zone defavorizate, chiar daca o vizita prin ele ar da idei oricarui votant la alegerile locale! Orasenii din zona de granita au gasit un nou sport: mutarea la tara, dar in alta tara. Aradenii, oradenii si satmarenii au inceput sa populeze oraselele Batanya, unde deja exista gradinita in romaneste!, Biharkeresztes, respectiv satele maghiare de langa Petea. O vizita in zona satmareana va poate soca: doua comune rurale Dorolt (in partea romaneasca) si Csengersima sau Nagygec (in partea maghiara) sunt despartite de 6 km, ce pot fi parcurse, cu tot cu controlul de carte de identitate in 10 minute, dar si de minim 20 ani. Cum naiba in Csengersima se poate sa ai toate ulitele asfaltate? Cum de in Csengersima exista introdus gazul si canalizarea? De ce in Dorolt nu este acest lucru? Pai la 15 minute de mers cu masina de la Csengersima la Satu Mare sau de 40 minute de la Biharkeresztes la Oradea sau sub o ora de la Batanya la Arad, cum sa nu se mute orasenii nostri? Oare la fel se va intampla cu ucrainienii si cu moldovenii dupa intrarea lor in Uniunea Europeana sau dupa iesirea noastra din Uniunea Europeana si intrarea in Comunitatea Statelor Independente?
Tiberiu Socaciu
analist-comentator
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu