De ce nu se modernizeaza agricultura romaneasca?

Dupa 20 de ani de tunuri, scandaluri politice, greve, preturi la alimente si carburanti care au urcat pana la cer si multe altele, in Romania incepe sa se schimbe ceva. Incepe sa se schimbe mentalitatea fata de taranul roman si agricultura romaneasca. Intrebari de genul „Dar ce vreti voi taranii, sa fiti lasati de capul vostru?”, asa ceva m-a intrebat un profesor universitar din comisia de examinare, in vara lui 2006 la examenul de licenta unde am prezentat lucrarea „Familia taraneasca, unitate si entitate economica”, nu isi mai au locul.

Acum toti sunt atenti la taranul roman. Acum toti incep sa vada agricultura rudimentara pe care o practica acesta si se mira cum de lucrurile pot merge atat de prost, cum de taranul inca mai ara cu caii si mai cara apa cu galeata de la ciusmeaua sau fantana din sat si de ce nu gasim alimente romanesti in magazine?

Avem idee cam ce ar trebui sa facem. Avem chiar si Planul National de Dezvoltare Rurala, care la nivel national ramane doar la nivel de idee, iar pe plan local, acolo de unde ar trebui sa inceapa implementarea lui, este mai putin cunoscut decat fata nevazuta a lunii.

De ce merge prost agricultura romaneasca? Pentru ca lipseste elementul esential: banul. Un simplu taran care are si el cateva hectare de teren si 2-3 animale in ograda nu isi permite sa isi cumpere un tractor si utilajele necesare. Nu pentru ca nu ar sti ce sa faca cu ele ci pentru ca nu dispune de banii necesari pentru asa ceva. Credit bancar? Pai in conditiile in care reuseste sa ia un credit iar in 5 ani trebuie sa dea inapoi mai mult decat dublul sumei imprumutate, cat ar trebui sa produca acel taran pentru a-si putea achita datoriile si sa mai si traiasca in perioada asta? Stiu, veti spune ca pentru asta exita Fondul de Garantare a Creditului Rural. Da, este adevarat, exista, dar haideti sa fim seriosi, pe cati i-ati auzit ca au reusit sa capete un sprijin de acolo?

Agricultorul roman nu este doar producator. Este si transportator si comerciant pentru ca are doua variante: ori vinde pe nimica toata productia sa „intermediarilor” si in loc sa se carpeasca mai tare se rupe, ori isi incarca in masina, daca o are, daca nu, o inchiriaza si pleaca pe piata, uneori cu saptamanile pentru a-si vinde produsele. Dar fiind plecat cu saptamanile, cine se mai ingrijeste de productia lasata acasa? Da, este adevarat ca asa poate obtine mai multi bani decat in prima varianta dar nu am luat in calcul cheltuielile de transport, cazare, hrana, etc. Astazi in hipermarket un kg de carne de miel se vinde cu 30 de lei, si mai este o saptamana pana la Paste, in timp ce taranul spera ca in urma anunturilor date pe internet sa il vanda direct la domiciliul clientului cu 20 de lei kg. Cei care nu fac asta… vor vinde carnea cu doar 15-18 lei, cum a fost si in anii anteriori. Daca vor reusi sa ii vanda si la pretul asta.

Si atunci cum este mai bine pentru agricultorii si consumatorii romani? Cum poate produce taranul si mult si bun si ieftin si sa mai ramana si cu un castig care sa ii asigure un trai decent si acoperirea cheltuielilor cu urmatoarele cicluri de productie?

Prin organizare, incepand de la nivel local, pana la nivel judetean, regional si national. Indiferent ca vorbim de grupuri de producatori sau asociatii pe produs rezultatul va fi acelasi. Daca un agricultor nu poate de unul singur sa isi cumpere utilajele necesare, unindu-se intr-o asociatie atunci lucrurile se schimba. Si as avea rugamintea sa nu intelegeti asociatia din ziua de azi cu CAP-ul din perioada comunista. In cazul de fata, agricultorii doar isi vand impreuna productia obtinuta. Cum o obtine fiecare, asta este treaba lui atat timp cat respecta standardele impuse. In felul acesta, taranul nu mai este si transportator si comerciant, pentru ca de aceste activitati se ocupa asociatia, iar agricultorul face ceea ce stie el cel mai bine: sa produca.

O asociatie puternica se poate dezvolta. De la cateva utilaje pentru lucrarea terenului se poate ajunge la un mic centru de sortare si ambalare daca vorbim de fructe si legume si isi pot construi un depozit frigorific.

 In felul acesta se respecta si normele sanitar-veterinare privind siguranta alimentara si se asigura si aprovizionarea populatiei cu alimente pe intreaga perioada a anului.

In felul acesta fluctuatia preturilor la alimente nu va mai fi atat de mare.

In felul acesta si agricultorul va fi sigur ca isi vinde marfa la un pret corect care sa ii asigure supravietuirea.

Ce lipseste pentru ca agricultorii sa se organizeze? Banul. Cand unui mic agricultor care abia o duce de azi pe maine i se spun avantajele organizarii in asociatii si a colaborarii, este de acord cu ideea si vrea sa faca asta. Dar cand aude ca trebuie sa scoata din buzunar cateva sute de lei pentru inregistrarea asociatiei si supravietuirea acesteia… face pasul inapoi. El pentru cateva sute de lei munceste toata luna… si din banii astia nu ii mai raman si pentru a investi intr-o asociatie. Indiferent cat de tentanta ar fi ideea. Si face pasul inapoi. Va incerca sa se descurce de unul singur; asa cum a facut-o si pana acum. O capra cu doi iezi se vinde in primava asta cu 350 de lei. Pai asta este jumatate din salariul minim iar taranul nu isi va vinde niciodata capra care ii asigura o cana de lapte pe zi si ceva carne in toamna, oricat de tentanta ar fi asocierea.

Si avantajele apartenentei la o asociatie a producatorilor nu se opresc aici. Fiind membru intr-o asociatie de profil taranul poate primi un punctaj suplimentar in accesarea de fonduri europene. Sau putea primi pana acum. La dezbaterea privind Planul National de Dezvoltare Rurala din 2 martie 2010, s-a stabilit ca acest punctaj sa nu mai fie acordat celor care au o vechime mai mica de 6 luni intr-o asemenea forma organizatorica pentru „ a descuraja asocierea din interes” de parca o asociatie a producatorilor ar fi doar un hobby. Propunerea a venit din partea domnului Mihai Dumitru ministrul MAPDR la acea vreme, propunere adoptata in unanimitate. Si cu asociatiile care in urma cu 6 luni nici nu existau, cum ramane domnii mei?

Si acum, ce ne mai ramane de facut?

Ce trebuie sa facem pentru a avea pe masa alimente si bune si ieftine si toata lumea sa fie multumita???

Manole Silviu

Secretarul sindicatului agricultorilor Cultivatorii Directi din Romania