Fenomenul de şoc cultural explică într-o mare măsură sentimentele de înstrăinare, dezorientare si frustrare care îi chinuie pe romani când au de-a face cu alte societăţi. El provoacă o întrerupere a comunicării, o interpretare greşită a realităţii, o incapacitate de adaptare. Totuşi, şocul cultural este relativ blând în comparaţie cu boala mult mai serioasă care e şocul realităţii româneşti. Şocul realităţii româneşti este dezorientarea extremă cauzată de sosirea prematură a viitorului. Şi n-ar fi exclus să devină cea mai importantă boala a zilei de mâine.
Şocul realităţii româneşti nu va fi găsit în nici un dicţionar medical sau în vreo altă listă de anormalităţi psihologice. Totuşi, dacă nu se iau măsuri inteligente pentru a-l combate, milioane de fiinţe umane se vor găsi din ce în ce mai dezorientate şi vor deveni într-o măsură crescândă incapabile de a se descurca în mediul lor înconjurător. Neliniştea, nevroza de masă, iraţionalitatea şi violenţa nestăvilită, care se manifestă deja în viaţa contemporană, sunt doar o imagine premergătoare a ceea ce ne aşteaptă dacă nu vom reuşi să înţelegem boala şi s-o tratăm.
Şocul realităţii româneşti este un fenomen al timpului, un produs al ritmului foarte rapid de schimbare în societate. El se naşte din suprapunerea unei noi culturi pe o cultură veche; trecem de la statul tătuc care ne asigura o casă, un loc de muncă şi multe altele fără să fi implicat prea mult efort din cauza noastră, la o economie de piaţă unde avem dreptul să murim dacă nu muncim. Este şocul cultural în propria noastră societate. Dar impactul lui e cu mult mai grav. Căci cei ce pleacă în străinătate eu în general sentimentul reconfortant că vor regăsi la reîntoarcere cultura pe care au lăsat-o în urma. Pe când victimele şocului realităţii româneşti nu beneficiază de acest refugiu.
Daca scoatem un individ din mediul său cultural şi-l transpunem subit într-un mediu complet diferit de al lui, cu un complex de reguli diferite la care trebuie să reacţioneze – concepţii diferite despre timp, spaţiu, muncă, dragoste, religie şi toate celelalte – dacă îi luăm apoi orice nădejde de a reveni într-un peisaj mai familiar, dezrădăcinarea pe care o va suferi va fi de două ori mai grea. În plus, dacă această nouă cultură se află ea însăşi într-o permanentă frământare şi dacă – ceea ce este şi mai rău – valorile sale sunt în permanenţă schimbate, victima poate să devina un pericol pentru ea însăşi şi pentru ceilalţi.
Închipuiţi-vă acum că e vorba nu numai de un individ, ci de o întreagă societate, o întreagă generaţie care a trăit în comunism şi o alta care se ridică într-o epocă în care acumularea primitivă de capital este o regulă generalizată, inclusiv membrii săi cei mai slabi, cei mai puţin inteligenţi, cei mai iraţionali, care deodată se găsesc transportaţi în această lume nouă. Rezultatul este dezorientarea în masă, şocul realităţii pe scară naţională.
Aceasta este perspectiva pe care omul o are acum în faţă. Schimbarea se prăvăleşte peste capetele noastre ca o avalanşă şi majoritatea oamenilor sunt complet nepregătiţi pentru a-i face faţă.
Fragmente din lucrarea „Familia ţărănească unitate şi entitate economică” de Manole Silviu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu