Info-chioscurile MADR-ului

La sfarsit de an Ministerul Agriculturii vine cu o noua aberatie: infiintarea unui sistem de "info-chioscuri" in zonele rurale pentru a oferi informatii fermierilor in vederea accesarii fondurilor europene pentru agricultura.
MADR vrea prin acest proiect sa creasca eficienta si sa simplifice procedurile de completare a cererilor de sprijin din fonduri europene.
Nimic mai fals... este doar o alta aberatie in stilul cu care ne-am obisnuit deja. Daca ar fi sa facem un mic calcul rezultatul ar trebui sa ne sperie;
- in Romania sunt 2.500 de comune, deci vor fi cam tot atatea calculatoare;
- bineinteles ca ele (calculatoarele) trebuie intretinute, au nevoie de programe si multe altele. Deci mai angajam cate un operator pentru fiecare din cele 2.500 de calculatoare (ca doar nu or sa vina taranii si sa caute singuri informatiile; nu de alta dar cine stie ce ar mai gasi?) si niste specialisti sau semnam un contract de colaborare cu o firma care probabil ca in urma cu cateva saptamani nici nu exista;
- si doar nu o sa cautam pe Google informatii despre fondurile europene. Sau putem sa cautam ca oricum nu vom gasi mare lucru in timp util. Anunturile, de cele mai multe ori, se fac cu cateva zile inainte de expirarea termenului de depunere a dosarelor. Bun... mai avem nevoie si de niste servere care sa stocheze informatiile plus o alta armata de oameni care sa aiba grija de ele;
Care va fi rezultatul acestei investitii???
Ramane de vazut.
Probabil ca dupa inceperea derularii acestui program, Agentia Nationala de Consultanta Agricola si alte agentii (care au drept scop exact ceea ce isi propune MADR prin acest proiect) vor fi desfiintate, pentru ca luandu-le obiectul de activitate... la ce ar mai toca banii bugetului (nu ca pana acum ar fi facut mare lucru...).
Domnule ministru Valeriu Tabara, in loc de a cheltui sume enorme (fie ele si fonduri europene pe care pana la urma tot noi taranii le suportam din taxele si impozitele impuse de voi) nu credeti ca ar fi fost mai corect / ieftin (sau cum vreti sa vedeti problema) sa transformati situl MADR intr-un site adevarat, cu informatii concrete si transmise celor interesati in timp util?
Ce rost are sa mai inventati inca o data roata si sa mai aruncati niste bani aiurea? Ministerul are un site care este mult mai sarac in informatii agricole dacat un site local. Aveti o armata de oameni in subordine, de ce nu ii puneti sa actualizeze zilnic situl?
Credeti ca daca publicati cateva comunicate de presa pe saptamana, acestea cuprin informatii suficiente ca agricultura romaneasca sa evolueze?
Ma indoiesc.

P.S. Va urez un an nou fericit si cu ministri mai competenti !!!

Sarbatori Fericite !!!

Notă de informare: Comunicarea Comisiei privind viitorul PAC (sau PAC pe intelesul tuturor)

Comisia Europeană a adoptat o comunicare cu privire la viitorul PAC, intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentaţie, resurse naturale şi teritorii”. Documentul marchează începutul unui proces de consultare care va dura până în primăvara viitoare şi care va permite Comisiei să pregătească propuneri legislative până în vara anului 2011. PAC reformată urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2014.

 

Care sunt liniile directoare ale Comisiei pentru a asigura creşterea competitivităţii agriculturii europene?

Competitivitatea sectorului agricol pe termen lung depinde de capacitatea acestuia de a reacţiona cu succes în faţa schimbărilor climatice şi de a promova utilizarea durabilă a resurselor naturale, devenind în acelaşi timp mai productiv. Pentru a îndeplini toate aceste condiţii este necesar ca, pe întreg teritoriul european, să se menţină capacitatea agriculturii de a promova inovaţia şi investiţiile şi de a se adapta evoluţiei pieţelor.

Comunicarea Comisiei sugerează mai multe elemente-cheie. În primul rând, o nouă viziune asupra arhitecturii plăţilor directe. Acestea trebuie să integreze componenta „verde” reprezentată de competitivitatea ecologică şi să fie distribuite într-un mod mai echitabil şi mai transparent. În al doilea rând, este necesar să se intensifice eforturile în direcţia inovaţiei şi a combaterii schimbărilor climatice în cadrul programelor de dezvoltare rurală. În fine, se impune să se lucreze la transparenţa lanţului alimentar şi să se examineze posibilitatea de a pune la dispoziţia statelor membre noi instrumente pentru combaterea volatilităţii excesive a preţurilor materiilor prime din agricultură.

 

De ce este nevoie de o PAC mai echitabilă?

Criterii de sprijin moştenite din trecut. Criteriile de referinţă pentru plăţile directe distribuite agricultorilor din vechile state membre ale UE datează din anii 2000-2002. Sumele s-au fixat în funcţie de volumele de producţie din perioada respectivă. Este necesar ca acestea să evolueze către un mecanism mai obiectiv şi mai corect pentru toţi agricultorii şi pentru toate statele membre.

Extinderile recente ale UE. În momentul de faţă coexistă două mecanisme de referinţă pentru ajutoarele directe: unul pentru vechile state membre, fondat pe criterii istorice, celălalt pentru statele membre care au aderat la UE începând cu anul 2004, bazat pe plata unică la hectar. Este necesar să se instituie un sistem nou, echitabil şi transparent, adaptat pentru întreaga Uniune.

O mai bună susţinere a diversităţii agricultorii europene. Criteriile de referinţă trebuie să integreze dimensiunea economică a plăţilor directe destinate susţinerii veniturilor agricole, dar şi dimensiunea lor ecologică (garantarea producţiei de bunuri publice de către agricultori). Se analizează soluţii pragmatice din punct de vedere economic şi politic, astfel încât să se poată crea condiţiile necesare pentru acordarea unui sprijin echitabil, care să ia în considerare diverşi parametri legaţi de contextul social, economic şi de mediu în care lucrează agricultorii.

 

Este necesară plafonarea plăţilor directe?

Sprijinul direct înseamnă ajutoare pentru susţinerea veniturilor, indispensabile funcţionării agriculturii pe teritoriul european în ansamblul său. Ca atare, este necesar să se garanteze că de ajutoarele publice beneficiază agricultori activi, care au cu adevărat nevoie de ele. Dincolo de o anumită sumă, ajutoarele îşi pierd din pertinenţă, cu excepţia situaţiilor în care sunt justificate de anumite elemente tangibile legate de activităţile remunerate.

 

Este posibil ca PAC să devină mai utilă pentru micile exploataţii?

Nu este vorba despre susţinerea exploataţiilor care nu sunt viabile, ci de stimularea integrării lor pe piaţă. PAC trebuie simplificată. Demersurile administrative diminuează accesul micilor exploataţii la ajutoarele acordate prin PAC, în condiţiile în care acestea joacă un rol economic important în dinamica anumitor zone rurale. Demersul de simplificare trebuie să conducă la asigurarea accesului corect la politicile publice pentru toţi actorii din economie.

 

Va exista o modalitate anume de susţinere a regiunilor defavorizate?

Ajutoarele prevăzute în prezent în cadrul programelor de dezvoltare rurală vor fi în continuare valabile. Menţinerea activităţilor agricole în zonele unde producţia întâmpină cele mai mari dificultăţi constituie un element esenţial pentru păstrarea bio-diversităţii şi a dinamismului teritoriilor rurale. Constrângerile de ordin natural ar putea fi aşadar luate la rândul lor în considerare la calculul plăţilor directe.

 

Ce practici agricole vor fi încurajate în vederea combaterii schimbărilor climatice şi pentru protecţia mediului?

În momentul de faţă nu există o listă exhaustivă a practicilor agricole care vor fi susţinute prin intermediul componentei „verzi” a plăţilor directe. Cele mai pertinente tehnici se vor identifica pe baza concluziilor unui studiu de impact care se află în curs de realizare. Ca titlu de exemplu, se pot aminti menţinerea stratului vegetal, rotaţia culturilor, scoaterea temporară a terenurilor din circuitul agricol în scop ecologic sau păşunile permanente.

Menţinerea unui strat vegetal în perioada de iarnă constă în semănarea anumitor plante imediat după recoltare. Această operaţiune permite îmbogăţirea solului, ameliorarea capacităţii de retenţie a apei şi combaterea eroziunii. De asemenea, în acest mod se pot produce aşa-numitele „culturi secundare”.

Rotaţia culturilor este o metodă tradiţională care respectă capacitatea de regenerare solurilor. Avantajul oferit de această metodă este că se apelează mai puţin la produse chimice (pesticide, erbicide, îngrăşăminte).

Păşunile oferă rezervoare de bio-diversitate considerabile. Acestea constituie ecosisteme cu mare valoare adăugată în materie de soluri, utilizarea apei, sechestrarea carbonului şi peisaje.

Scoaterea temporară a terenurilor din circuitul agricol în scop ecologic îmbogăţeşte ecosistemele agricole, creând zone de refugiu pentru faună şi floră. Pentru a utiliza la maxim potenţialul acestor terenuri este necesar ca ele să fie cosite cu mare atenţie, astfel încât să nu se compromită dezvoltarea arbuştilor.

 

Este necesară păstrarea celor doi piloni ai PAC?

Cei doi piloni reprezintă două faţete complementare ale PAC. Primul a fost conceput pentru ca agricultorii să poată fi ajutaţi, pe o bază anuală, să facă faţă cu bine provocărilor comune Uniunii Europene în ansamblu. Al doilea pilon, inclusiv programul „Leader”, constituie un instrument de investiţii multianual şi flexibil, adaptat realităţilor locale din fiecare stat membru, destinat în special susţinerii competitivităţii, inovaţiei, combaterii schimbărilor climatice şi durabilităţii agriculturii.

 

De ce nu se oferă în comunicare mai multe detalii cu privire la anumite aspecte?

Comunicarea Comisiei nu intră în toate amănuntele reformei. Pentru mai multe detalii, cei interesaţi trebuie să aştepte propunerile legislative care vor fi prezentate până în vara anului 2011. Textul publicat este un document politic, care prezintă o serie de orientări generale bazate pe aspectele prioritare identificate în cursul dezbaterii publice desfăşurate la începutul anului. Până la prezentarea propunerilor legislative se vor efectua studii de impact pe baza cărora se vor identifica instrumentele cele mai pertinente şi mai eficiente care să permită îndeplinirea obiectivelor stabilite în comunicare.

 

Ce etape urmează după publicarea comunicării?

Comunicarea Comisiei va fi dezbătută în cadrul Consiliului şi al Parlamentului European, precum şi în cadrul Comitetului Economic şi Social European şi al Comitetului Regiunilor. Comisia va organiza o consultare în cadrul căreia părţile interesate vor fi invitate să-şi prezinte opiniile cu privire la opţiunile propuse şi să contribuie cu elemente de analiză la studiul de impact. Pe baza studiilor de impact detaliate realizate în prezent pentru fiecare dintre opţiunile propuse în comunicare, Comisia va pregăti propuneri legislative care vor fi prezentate în vara anului 2011. Aceste propuneri vor face obiectul procedurii de co-decizie care se va aplica pentru prima dată unei reforme a PAC, ca urmare a intrării în vigoare a noului tratat. PAC reformată urmează să intre în vigoare în 2014.

 

Care sunt provocările de mâine pentru agricultura europeană?

Aprovizionarea cu alimente. Având în vedere creşterea numărului de locuitori ai planetei şi schimbarea obiceiurilor alimentare, experţii FAO au ajuns la concluzia că cererea de produse agricole va creşte la rândul său cu 50% până în 2030 şi cu 70% până în 2050. Europa trebuie să îşi asume partea sa de responsabilitate la nivel internaţional prin menţinerea capacităţii de a produce produse de calitate, în cantităţi suficiente, care să respecte standarde de sănătate foarte ridicate, încurajând totodată practici de producţie durabile, care să nu afecteze mediul.

Utilizarea durabilă a resurselor naturale. Sectorul agricol utilizează într-o măsură foarte mare solurile, apa şi bio-diversitatea şi reprezintă un factor major în constituirea peisajelor. Mai mult de jumătate din teritoriul european este gestionat de aproximativ 14 milioane de exploataţii. Prin agricultură şi silvicultură se exploatează 80% din teritoriul european. Agricultura poate oferi soluţii concrete pentru combaterea schimbărilor climatice şi a pierderii bio-diversităţii. Pe lângă aceasta, practicile agricultorilor trebuie să evolueze, adaptându-se condiţiilor generate de creşterea temperaturilor.

Dezvoltarea echilibrată a teritoriilor rurale. Agricultura este motorul economic al celor mai multe zone rurale şi în acelaşi timp baza sectorului agroalimentar european. Sectorul agroalimentar este sursa a 17,5 milioane de locuri de muncă (13,5% din locurile de muncă din industrie). Este esenţial ca locurile de muncă din agricultură să păstreze un grad acceptabil de atractivitate, lucru necesar mai ales pentru a asigura un minim de reînnoire a generaţiilor. În prezent veniturile din agricultură reprezintă doar 40% din media veniturilor medii europene.

Politica agricolă comună după 2013

Comisia Europeană a publicat o comunicare privind „Politica agricolă comună (PAC) în perspectiva anului 2020 – Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentaţie, resurse naturale şi teritorii”. Scopul reformei este ca sectorul agricol european să devină mai dinamic, competitiv şi eficient în contribuţia sa la viziunea strategiei Europa 2020 privind stimularea creşterii durabile, inteligente şi favorabile incluziunii. Documentul schiţează trei opţiuni pentru continuarea reformei. În urma discuţiilor pe marginea acestor idei, Comisia va prezenta propuneri legislative formale la jumătatea anului 2011.

 

Comisarul UE pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, a subliniat că este important ca PAC să devină „mai ecologică, mai echitabilă, mai eficientă şi mai eficace”. În continuare, acesta a declarat: „PAC nu este doar pentru agricultori, este pentru toţi cetăţenii UE – în calitate de consumatori şi contribuabili. Prin urmare, este important să elaborăm politica în aşa fel încât să fie mai uşor de înţeles de către publicul general şi să prezinte clar beneficiile publice pe care le oferă agricultorii societăţii în ansamblul ei. Agricultura europeană trebuie să fie competitivă nu doar din punct de vedere economic, ci şi din punctul de vedere al mediului.”

 

În prima parte a acestui an, Comisia a organizat o dezbatere publică şi o importantă conferinţă privind viitorul PAC. Din majoritatea covârşitoare a contribuţiilor au reieşit 3 obiective principale pentru PAC:

- producţia alimentară fiabilă (asigurarea aprovizionării cu alimente sigure şi suficiente, în contextul cererii în continuă creştere la nivel mondial, al crizei economice şi al volatilităţii mult mai mari a pieţei, pentru a contribui la securitatea alimentară);

- gestionarea durabilă a resurselor naturale şi politicile climatice (adesea, agricultorii trebuie să ţină seama mai mult de aspectele legate de mediu decât de cele economice – dar aceste costuri nu sunt compensate de piaţă);

- menţinerea echilibrului teritorial şi a diversităţii zonelor rurale (agricultura rămâne un motor economic şi social major în zonele rurale şi un factor important pentru menţinerea unui spaţiu rural activ)

 

Comunicarea analizează instrumentele viitoare care ar putea fi adecvate pentru îndeplinirea acestor obiective în condiţii optime. În privinţa plăţilor directe, comunicarea arată importanţa redistribuirii, reproiectării şi orientării mai exacte a sprijinului pe baza unor criterii obiective şi echitabile, uşor de înţeles de către contribuabili. Aceste criterii ar trebui să fie atât economice (să ţină cont de elementul „ajutor pentru venit” al plăţilor directe), cât şi de mediu (să reflecte bunurile publice furnizate de agricultori), sprijinul fiind mai bine orientat spre agricultorii activi. Ar trebui organizată o distribuire mai echitabilă a fondurilor, într-un mod mai fezabil din punct de vedere economic şi politic, cu o perioadă de tranziţie, pentru a se evita o perturbare majoră.

 

O abordare ar fi aceea de a prevedea plata unui ajutor pentru venitul de bază (care ar putea fi uniform într-o regiune – dar nu o sumă forfetară în întreaga UE – pe baza unor criterii noi şi cu un anumit plafon); plus o plată obligatorie de mediu pentru acţiuni suplimentare (anual), care depăşesc normele de bază referitoare la eco-condiţionalitate (precum învelişul vegetal, rotaţia culturilor, păşunile permanente sau scoaterea terenurilor din circuitul agricol în scop ecologic); plus o plată pentru compensarea constrângerilor naturale specifice (definite la nivelul UE) şi care să completeze sumele plătite prin intermediul măsurilor de dezvoltare rurală); plus o opţiune de plată „cuplată” limitată, pentru tipuri de agricultură deosebit de sensibile [asemănătoare opţiunii actuale introduse (în temeiul articolului 68) în bilanţul de sănătate al PAC]. O schemă de sprijin simplă şi specifică ar spori competitivitatea exploataţiilor agricole mici, ar reduce birocraţia şi ar contribui la vitalitatea zonelor rurale.

 

În privinţa măsurilor de piaţă, precum intervenţiile publice şi ajutoarele pentru depozitarea privată, ar putea fi puse în aplicare nişte măsuri de raţionalizare şi simplificare şi ar putea fi, eventual, introduse elemente noi care să vizeze îmbunătăţirea funcţionării lanţului alimentar. Deşi aceste mecanisme au fost instrumentele tradiţionale ale PAC, reformele ulterioare au accentuat orientarea spre piaţă a agriculturii UE şi au redus aceste măsuri la nivelul unor plase de siguranţă – într-atât încât depozitele publice au fost aproape complet eliminate. În vreme ce măsurile de piaţă au constituit 92 % din cheltuielile PAC în 1991, doar 7 % din bugetul PAC a fost cheltuit pe măsuri de piaţă în 2009.

 

Politica de dezvoltare rurală a permis creşterea sustenabilităţii economice, de mediu şi sociale a sectorului agricol şi a zonelor rurale, dar au fost lansate apeluri insistente în favoarea integrării depline a aspectelor referitoare la mediu, schimbările climatice şi inovare în toate programele, în manieră orizontală. Se atrage atenţia asupra importanţei vânzărilor directe şi a pieţelor locale, precum şi asupra nevoilor specifice ale tinerilor agricultori şi ale nou-veniţilor în sectorul agricol. Abordarea LEADER va fi şi mai puternic integrată. Pentru mai multă eficacitate, se vehiculează ideea trecerii la o abordare mai clar orientată spre rezultate, eventual cu obiective cuantificate. Un nou element al viitoarei politici de dezvoltare rurală ar trebui să fie setul de instrumente pentru gestionarea riscurilor, pentru a face faţă mai eficient incertitudinilor legate de venituri şi volatilităţii pieţei. Statele membre ar trebui să dispună de diverse opţiuni de gestionare a riscurilor legate de producţie şi de venituri, variind de la un nou instrument de stabilizare a veniturilor compatibil cu OMC şi până la sprijinul sporit pentru instrumentele de asigurare şi fondurile mutuale. Ca şi în cazul plăţilor directe, ar trebui să se facă o nouă alocare a fondurilor, pe baza unor criterii obiective, evitând renunţarea prea bruscă la sistemul actual.

 

Pentru a face faţă acestor provocări majore, comunicarea schiţează 3 opţiuni pentru viitoarea orientare a PAC:

1) ajustarea celor mai presante deficienţe ale PAC, prin schimbări treptate,

2) transformarea PAC într-o politică mai ecologică, mai echitabilă, mai eficientă şi mai eficace şi

3) renunţarea la ajutorul pentru venit şi la măsurile de piaţă şi concentrarea asupra obiectivelor referitoare la mediu şi la schimbările climatice.

În cazul tuturor celor 3 opţiuni, Comisia prevede menţinerea sistemului actual format din 2 piloni: un prim pilon, care cuprinde plăţi directe şi măsuri de piaţă şi în cazul căruia normele sunt definite clar la nivelul UE, şi un al doilea pilon, care cuprinde măsuri de dezvoltare rurală multianuale şi în cazul căruia se stabileşte un cadru de opţiuni la nivelul UE, dar deciziile finale privind schemele sunt luate de statele membre sau de regiuni în cadrul unei gestiuni comune. Un alt element comun al celor 3 opţiuni este ideea că viitorul sistem de plăţi directe nu poate să se bazeze pe perioade istorice de referinţă, ci ar trebui să fie legat de criterii obiective. „Actualul sistem prevede norme diferite pentru UE-15 şi UE-12, situaţie care nu poate continua după 2013”, a insistat comisarul Cioloş. De asemenea, sunt necesare criterii mai obiective pentru alocările destinate dezvoltării rurale.

 

ANEXĂ: DESCRIEREA CELOR TREI OPȚIUNI DE POLITICĂ GENERALE       

 

Opţiunea 1     

Plăţi directe Distribuirea mai echitabilă a plăţilor directe între statele membre (lăsând neschimbat actualul sistem de plăţi directe)

Măsuri de piaţă Consolidarea instrumentelor pentru gestionarea riscurilor. Raţionalizarea şi simplificarea instrumentelor de piaţă existente, atunci când este cazul.

 

Dezvoltare rurală Menţinerea orientării bilanţului de sănătate în sensul creşterii finanţării pentru a face faţă provocărilor legate de schimbările climatice, resursele de apă, bio-diversitate şi energia din surse regenerabile, precum şi pentru inovare.

 

Opţiunea 2     

Plăţi directe Distribuirea mai echitabilă a plăţilor directe între statele membre și o schimbare semnificativă a modului în care sunt concepute.

Plăţile directe ar fi formate din:

• o rată de bază care ar avea rolul de ajutor pentru venit,

• un ajutor suplimentar obligatoriu pentru bunuri publice specifice care devin „mai ecologice” cu ajutorul unor acţiuni de agro-mediu simple, generalizate, anuale şi ne-contractuale, bazat pe costurile suplimentare impuse de desfăşurarea acestor acţiuni,

• o plată suplimentară destinată compensării unor constrângeri naturale specifice,

• şi o componentă de ajutor cuplat facultativă, pentru anumite sectoare şi regiuni,

Introducerea unei noi scheme pentru exploataţiile mici.

Introducerea unui plafonări a ratei de bază, ţinând cont şi de contribuţia marilor exploataţii la ocuparea forţei de muncă în zonele rurale.   

Măsuri de piaţă Îmbunătăţirea şi simplificarea instrumentelor de piaţă existente, atunci când este cazul.

Ajustarea şi completarea instrumentelor existente pentru alinierea la priorităţile UE, sprijinul fiind concentrat asupra mediului, schimbărilor climatice şi/sau restructurării şi inovării, precum şi pentru consolidarea iniţiativelor regionale/locale.

Dezvoltare rurală Consolidarea actualelor instrumente pentru gestionarea riscurilor și introducerea unui instrument opţional de stabilizare a veniturilor compatibil cu cutia verde a OMC, pentru a compensa pierderile de venit semnificative.

Ar putea fi prevăzută o oarecare redistribuire a fondurilor între statele membre, pe baza unor criterii obiective.

 

Opţiunea 3     

Plăţi directe Renunţarea treptată la plăţile directe în forma lor actuală

Prevederea, în schimb, a unor plăţi limitate pentru bunurile publice de mediu şi a unor plăţi suplimentare pentru compensarea constrângerilor naturale specifice.         

Măsuri de piaţă Eliminarea tuturor măsurilor de piaţă, eventual cu excepţia clauzelor aplicabile în cazul perturbărilor pieţei, care ar putea fi activate în cazul unor crize severe.

Dezvoltare rurală Măsurile s-ar concentra mai ales asupra aspectelor legate de schimbările climatice şi de mediu