Notă de informare: Comunicarea Comisiei privind viitorul PAC (sau PAC pe intelesul tuturor)

Comisia Europeană a adoptat o comunicare cu privire la viitorul PAC, intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentaţie, resurse naturale şi teritorii”. Documentul marchează începutul unui proces de consultare care va dura până în primăvara viitoare şi care va permite Comisiei să pregătească propuneri legislative până în vara anului 2011. PAC reformată urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2014.

 

Care sunt liniile directoare ale Comisiei pentru a asigura creşterea competitivităţii agriculturii europene?

Competitivitatea sectorului agricol pe termen lung depinde de capacitatea acestuia de a reacţiona cu succes în faţa schimbărilor climatice şi de a promova utilizarea durabilă a resurselor naturale, devenind în acelaşi timp mai productiv. Pentru a îndeplini toate aceste condiţii este necesar ca, pe întreg teritoriul european, să se menţină capacitatea agriculturii de a promova inovaţia şi investiţiile şi de a se adapta evoluţiei pieţelor.

Comunicarea Comisiei sugerează mai multe elemente-cheie. În primul rând, o nouă viziune asupra arhitecturii plăţilor directe. Acestea trebuie să integreze componenta „verde” reprezentată de competitivitatea ecologică şi să fie distribuite într-un mod mai echitabil şi mai transparent. În al doilea rând, este necesar să se intensifice eforturile în direcţia inovaţiei şi a combaterii schimbărilor climatice în cadrul programelor de dezvoltare rurală. În fine, se impune să se lucreze la transparenţa lanţului alimentar şi să se examineze posibilitatea de a pune la dispoziţia statelor membre noi instrumente pentru combaterea volatilităţii excesive a preţurilor materiilor prime din agricultură.

 

De ce este nevoie de o PAC mai echitabilă?

Criterii de sprijin moştenite din trecut. Criteriile de referinţă pentru plăţile directe distribuite agricultorilor din vechile state membre ale UE datează din anii 2000-2002. Sumele s-au fixat în funcţie de volumele de producţie din perioada respectivă. Este necesar ca acestea să evolueze către un mecanism mai obiectiv şi mai corect pentru toţi agricultorii şi pentru toate statele membre.

Extinderile recente ale UE. În momentul de faţă coexistă două mecanisme de referinţă pentru ajutoarele directe: unul pentru vechile state membre, fondat pe criterii istorice, celălalt pentru statele membre care au aderat la UE începând cu anul 2004, bazat pe plata unică la hectar. Este necesar să se instituie un sistem nou, echitabil şi transparent, adaptat pentru întreaga Uniune.

O mai bună susţinere a diversităţii agricultorii europene. Criteriile de referinţă trebuie să integreze dimensiunea economică a plăţilor directe destinate susţinerii veniturilor agricole, dar şi dimensiunea lor ecologică (garantarea producţiei de bunuri publice de către agricultori). Se analizează soluţii pragmatice din punct de vedere economic şi politic, astfel încât să se poată crea condiţiile necesare pentru acordarea unui sprijin echitabil, care să ia în considerare diverşi parametri legaţi de contextul social, economic şi de mediu în care lucrează agricultorii.

 

Este necesară plafonarea plăţilor directe?

Sprijinul direct înseamnă ajutoare pentru susţinerea veniturilor, indispensabile funcţionării agriculturii pe teritoriul european în ansamblul său. Ca atare, este necesar să se garanteze că de ajutoarele publice beneficiază agricultori activi, care au cu adevărat nevoie de ele. Dincolo de o anumită sumă, ajutoarele îşi pierd din pertinenţă, cu excepţia situaţiilor în care sunt justificate de anumite elemente tangibile legate de activităţile remunerate.

 

Este posibil ca PAC să devină mai utilă pentru micile exploataţii?

Nu este vorba despre susţinerea exploataţiilor care nu sunt viabile, ci de stimularea integrării lor pe piaţă. PAC trebuie simplificată. Demersurile administrative diminuează accesul micilor exploataţii la ajutoarele acordate prin PAC, în condiţiile în care acestea joacă un rol economic important în dinamica anumitor zone rurale. Demersul de simplificare trebuie să conducă la asigurarea accesului corect la politicile publice pentru toţi actorii din economie.

 

Va exista o modalitate anume de susţinere a regiunilor defavorizate?

Ajutoarele prevăzute în prezent în cadrul programelor de dezvoltare rurală vor fi în continuare valabile. Menţinerea activităţilor agricole în zonele unde producţia întâmpină cele mai mari dificultăţi constituie un element esenţial pentru păstrarea bio-diversităţii şi a dinamismului teritoriilor rurale. Constrângerile de ordin natural ar putea fi aşadar luate la rândul lor în considerare la calculul plăţilor directe.

 

Ce practici agricole vor fi încurajate în vederea combaterii schimbărilor climatice şi pentru protecţia mediului?

În momentul de faţă nu există o listă exhaustivă a practicilor agricole care vor fi susţinute prin intermediul componentei „verzi” a plăţilor directe. Cele mai pertinente tehnici se vor identifica pe baza concluziilor unui studiu de impact care se află în curs de realizare. Ca titlu de exemplu, se pot aminti menţinerea stratului vegetal, rotaţia culturilor, scoaterea temporară a terenurilor din circuitul agricol în scop ecologic sau păşunile permanente.

Menţinerea unui strat vegetal în perioada de iarnă constă în semănarea anumitor plante imediat după recoltare. Această operaţiune permite îmbogăţirea solului, ameliorarea capacităţii de retenţie a apei şi combaterea eroziunii. De asemenea, în acest mod se pot produce aşa-numitele „culturi secundare”.

Rotaţia culturilor este o metodă tradiţională care respectă capacitatea de regenerare solurilor. Avantajul oferit de această metodă este că se apelează mai puţin la produse chimice (pesticide, erbicide, îngrăşăminte).

Păşunile oferă rezervoare de bio-diversitate considerabile. Acestea constituie ecosisteme cu mare valoare adăugată în materie de soluri, utilizarea apei, sechestrarea carbonului şi peisaje.

Scoaterea temporară a terenurilor din circuitul agricol în scop ecologic îmbogăţeşte ecosistemele agricole, creând zone de refugiu pentru faună şi floră. Pentru a utiliza la maxim potenţialul acestor terenuri este necesar ca ele să fie cosite cu mare atenţie, astfel încât să nu se compromită dezvoltarea arbuştilor.

 

Este necesară păstrarea celor doi piloni ai PAC?

Cei doi piloni reprezintă două faţete complementare ale PAC. Primul a fost conceput pentru ca agricultorii să poată fi ajutaţi, pe o bază anuală, să facă faţă cu bine provocărilor comune Uniunii Europene în ansamblu. Al doilea pilon, inclusiv programul „Leader”, constituie un instrument de investiţii multianual şi flexibil, adaptat realităţilor locale din fiecare stat membru, destinat în special susţinerii competitivităţii, inovaţiei, combaterii schimbărilor climatice şi durabilităţii agriculturii.

 

De ce nu se oferă în comunicare mai multe detalii cu privire la anumite aspecte?

Comunicarea Comisiei nu intră în toate amănuntele reformei. Pentru mai multe detalii, cei interesaţi trebuie să aştepte propunerile legislative care vor fi prezentate până în vara anului 2011. Textul publicat este un document politic, care prezintă o serie de orientări generale bazate pe aspectele prioritare identificate în cursul dezbaterii publice desfăşurate la începutul anului. Până la prezentarea propunerilor legislative se vor efectua studii de impact pe baza cărora se vor identifica instrumentele cele mai pertinente şi mai eficiente care să permită îndeplinirea obiectivelor stabilite în comunicare.

 

Ce etape urmează după publicarea comunicării?

Comunicarea Comisiei va fi dezbătută în cadrul Consiliului şi al Parlamentului European, precum şi în cadrul Comitetului Economic şi Social European şi al Comitetului Regiunilor. Comisia va organiza o consultare în cadrul căreia părţile interesate vor fi invitate să-şi prezinte opiniile cu privire la opţiunile propuse şi să contribuie cu elemente de analiză la studiul de impact. Pe baza studiilor de impact detaliate realizate în prezent pentru fiecare dintre opţiunile propuse în comunicare, Comisia va pregăti propuneri legislative care vor fi prezentate în vara anului 2011. Aceste propuneri vor face obiectul procedurii de co-decizie care se va aplica pentru prima dată unei reforme a PAC, ca urmare a intrării în vigoare a noului tratat. PAC reformată urmează să intre în vigoare în 2014.

 

Care sunt provocările de mâine pentru agricultura europeană?

Aprovizionarea cu alimente. Având în vedere creşterea numărului de locuitori ai planetei şi schimbarea obiceiurilor alimentare, experţii FAO au ajuns la concluzia că cererea de produse agricole va creşte la rândul său cu 50% până în 2030 şi cu 70% până în 2050. Europa trebuie să îşi asume partea sa de responsabilitate la nivel internaţional prin menţinerea capacităţii de a produce produse de calitate, în cantităţi suficiente, care să respecte standarde de sănătate foarte ridicate, încurajând totodată practici de producţie durabile, care să nu afecteze mediul.

Utilizarea durabilă a resurselor naturale. Sectorul agricol utilizează într-o măsură foarte mare solurile, apa şi bio-diversitatea şi reprezintă un factor major în constituirea peisajelor. Mai mult de jumătate din teritoriul european este gestionat de aproximativ 14 milioane de exploataţii. Prin agricultură şi silvicultură se exploatează 80% din teritoriul european. Agricultura poate oferi soluţii concrete pentru combaterea schimbărilor climatice şi a pierderii bio-diversităţii. Pe lângă aceasta, practicile agricultorilor trebuie să evolueze, adaptându-se condiţiilor generate de creşterea temperaturilor.

Dezvoltarea echilibrată a teritoriilor rurale. Agricultura este motorul economic al celor mai multe zone rurale şi în acelaşi timp baza sectorului agroalimentar european. Sectorul agroalimentar este sursa a 17,5 milioane de locuri de muncă (13,5% din locurile de muncă din industrie). Este esenţial ca locurile de muncă din agricultură să păstreze un grad acceptabil de atractivitate, lucru necesar mai ales pentru a asigura un minim de reînnoire a generaţiilor. În prezent veniturile din agricultură reprezintă doar 40% din media veniturilor medii europene.