marți

Iluzia permanentei si teama de schimbare

            Spre surprinderea noastra, si dupa 20 de ani, sunt multi care regreta viata din perioada comunista si ne intrebam: „De ce?”. Poate pentru ca atunci viata era „previzibila”, cu alte cuvinte, stiai la ce sa te astepti si iti puteai lua niste masuri de prevedere pentru a conserva confortul personal si al familiei. Nu are importanta cat de mic era acel „confort”, important era sentimentul de „permanenta”.
            Faceai o scoala profesionala, invatai o meserie, la absolvire obtineai un loc de munca, un loc de cazare intr-un camin de nefamilisti, mai tarziu te casatoreai, te inscriai pe o lista de „asteptare”, obtineai o garsoniera, aveai un copil, din nou pe lista de asteptare, obtineai un apartament cu 2 camere, aveai un al doilea copil si daca era fata aveai sanse sa obtii un apartament cu 3 camere.
            Faceai liceul industrial, dreptul de a promova in categorii era mult mai mare, deja erai angajat cu categoria a II-a, erau sanse sporite sa devii sef, macar sef de echipa dar… sef, sanse mai mari de a obtine o garsoniera, un apartament cu 2 camere, cu 3… cu 4.
            Terminai o facultate. In functie de notele obtinute si de nevoile economice primeai o repartitie; adica din nou loc de munca asigurat, indiferent de adevarata pricepere profesionala in domeniu. Adica la fel ca si in celelalte categorii anterioare: absolventi de scoli profesionale si de licee industriale.
            Sunt convins ca foarte putini stiu ca a fost posibil doar prin exploatarea crunta a taranului roman in favoarea „clasei muncitoare”. In 15 iulie 1974 eu am fost angajat la CSG, electrician cat.I cu 5,5 lei pe ora in timp ce mama la CAP Priponesti primea 7 lei/ziua munca. Si era un caz fericit datorita verticalitatii unui om, Dimitrie Bors, Presedintele CAP-ului. Peste deal, in comuna Tanasoaia, judetul Vrancea, se „dadeau” doar 2 lei la ziua munca, iar pentru cine a trait in acele vremuri nu este greu sa isi aduca aminte ca se acordau intre 25 si 35 de puncte pe zi asa ca pentru o zi munca trebuia sa muncesti 3 sau 4 zile. Eu luam 1150 lei pe luna in timp ce mama primea de la CAP 120 de lei/an. Iar dupa Revolutie erau fosti membri de CAP care aveau pensii de cate 1 (un) leu.
            Aceeasi mentalitate am regasit-o la Guvernul Stolojan care, pentru a face”protectie sociala” a stabilit pret fix la 20 de produse de baza: carne, lapte, oua, paine s.a. avand ca rezultat distrugerea agriculturii romanesti caci de aceasta data fiind granitele deschise, taranii romani au preferat sa faca agricultura in Italia, Spania… unde munca lor este respectata si platita.
            Iar acum, dupa 20 de ani de la Revolutia anti-comunista, vine un alt comunist intarziat, Adrian Radulescu, care promoveaza o Lege prin care cere ca „taranii sa fie amendati daca nu isi cultiva pamantul”. Eu nu stiu ce pregatire are acest A. Radulescu! Nu stiu nici cum a ajuns sa detina mii de hectare in Baragan. Presupun ca le-a cumparat din „retributie”. Dar nu asta ma deranjeaza, daca A. Radulescu avea cele mai elementare notiuni de economie, atunci ar sti ca „pamantul este mijloc de productie” asa cum sunt strungurile, convertizoarele OLD ori centralele termo-electrice pe carbuni. Ori pana acum cel putin eu, nu am auzit de o initiativa legislativa prin care „Tractorul Brasov”, „Semanatoarea Bucuresti” ori Azomures, sa fie obligate sa produca pentru agricultura romaneasca.
            Nu. Agricutura trebuie sa faca doar taranii indiferent de mijloace.
            Si ma duce gandul la Regulamentele Organice din 1833 cu acel 11 zile de claca din Tara Romaneasca si 16 in Moldova; la Decretul 362/1981 al lui Nicolae Ceausescu, cu inchisoare de la 2 la 5 ani pentru cei care nu fac minimul de norme la CAP si… ma duce cu gandul si la… ne-necesarii lui F. Nietchse din „Asa grait-a Zarathustra”.
           
            P.S. Daca nu ar mai exista Ministerul Agriculturii, i-ar simti cineva lipsa?

            Oferim ca premiu un voucher hotelier Eurorest, de 7 zile pentru doua persoane, in valoare de 231 euro, celui care aduce cele mai solide argumente ca in Romania  de astazi Ministerul Agriculturii este anacronic, ne-avenit si ca trebuie sa dispara.

Manole Benieamin
Presedintele sindicatului Cultivatorii Directi din Romania

Niciun comentariu: