Noi considerăm că un membru al Sindicatului este un om care s-a înscris din
dorinţa de a aparţine unei familii a marelui Mediu Rural.
Noi considerăm că Sindicatul
trebuie să ofere cadru organizatoric pentru oamenii care trec prin schimbări
similare în acelaşi moment: de la simplă gospodărie agricolă la fermă de
semi-subzistenţă şi de la fermă de semi-subzistenţă la o afacere în domeniul
agricol şi nu numai. Grupând laolaltă oameni care împărtăşesc sau sunt pe cale
de a împărtăşi o experienţă de adaptare comună la cerinţele pieţei europene,
Sindicatul îi ajută să facă faţă. Pentru că în momentul în care omul începe să
se îndoiască de propriile sale capacităţi. Dacă îl punem în contact cu alţii
care trec prin aceeaşi experienţă, oameni cu care se poate identifica şi pe
care îi poate respecta, îi putem da curajul de a merge mai departe şi de a
evolua. Membrii Sindicatului ajung să împărtăşească acelaşi sentiment de
identitate. Ei privesc problemele mai obiectiv, fac schimb de idei şi de puncte
de vedere utile, dar mai important este că împreună caută alternative viabile
pentru viitor.
Spre
deosebire de alte organizaţii, Sindicatul conduce discuţiile către dezbaterea
obiectivelor personale şi planificării strategiilor practice spre a fi folosite
în viitor, în noile condiţii impuse de Uniunea Europeană. Membrii pot discuta
cu persoane care trec prin aceeaşi perioadă de tranziţie, dar au ajuns la un
stadiu mai avansat. Pe scurt, li se dă prilejul să îşi reunească experienţele
şi ideile personale înainte de sosirea momentului schimbării.
În esenţă, această
abordare a Sindicatului, nu conţine nimic nou.
Sfătuirea
persoanelor care doresc să îşi dezvolte o afacere în domeniul agricol
Sindicatul nu poate şi nu
trebuie să fie singurul care îl ajută pe individ. În unele cazuri, persoana
interesată are nevoie în special de sfaturi „de la om la om”. În prezent
agricultorii apelează la tot felul de experţi: contabil, medic veterinar sau
inginer agronom, specialişti în îndrumarea profesională. Totuşi pentru multe
tipuri de probleme, încă nu există experţi corespunzători. Nu numai că există
numeroase schimbări actuale în cazul cărora nimeni nu poate da un sfat, dar
invazia de noutăţi îl va confrunta pe agricultorul simplu cu situaţii noi
aparent fără ieşire. Şi cum societatea goneşte spre diversificare, varietatea
problemelor va creşte.
Putem prevedea dificultăţi
tot mai mari dacă vom continua să presupunem că sfaturile trebuie să vină numai
de la profesionişti tot mai specializaţi. Aceste servicii de îndrumare,
presupun o birocraţie şi o întârziere suplimentară între agricultor şi ajutorul
de care este nevoie. În momentul în care ajutorul ajunge la el, este posibil ca
agricultorul să fi luat deja decizia vitală şi aceasta să fie una proastă.
Sistemele tradiţionale de informare şi consultanţă nu vor fi niciodată capabile
să facă faţă cerinţelor. Şi aici apare Sindicatul agricultorilor Cultivatorii
Direcţi din România. Soluţia pe care o propune Sindicatul, este o completare a
sistemului de informare cu o reţea de consilieri care să recurgă nu numai la
„sfătuitorii profesionişti” ci şi la un mare număr de experţi voluntari.
Trebuie să admitem că ceea ce îi conferă unei persoane calitatea de expert
într-o problemă nu sunt în mod necesar studiile de specialitate, ci experienţa
pe care a avut-o trecând printr-o situaţie similară.
Pentru a ajuta milioanele
de oameni din mediul rural să treacă de perioadele dificile pe care sunt
nevoiţi să le înfrunte, trebuie ca un mare număr de neprofesionişti – oameni de
afaceri, studenţi, profesori, comercianţi, agricultori şi alţii – pentru a
servi drept consilieri pentru cei interesaţi. Înarmaţi cu propria experienţă,
lucrând voluntar sau pentru un salariu oarecare, ei rezervă o mică parte a
timpului lor pentru a-i asculta pe alţii vorbind despre problemele, temerile şi
proiectele lor. Repetăm, nu este nimic nou în faptul că oamenii îşi dau sfaturi
unul altuia. Nouă este însă capacitatea noastră de a-i pune în contact rapid
datorită internetului, pe cei interesaţi cu acei consilierii şi de a face
aceste două lucruri cu deosebită discreţie şi în anonimat.
În
cadrul acestui sistem al Sindicatului de a da şi de a primi sfaturi nu mai
constituie un serviciu social în sensul obişnuit, ci un proces extrem de personalizat,
care nu numai că îl ajută să cimenteze întregul mediu rural într-un fel de
legături bazate pe prietenie. Se pare că, pe măsură ce înaintăm cu toţii în
incertitudinile viitorului, Sindicatul şi consilierii individuali ajunge să
joace un rol semnificativ în viaţa fiecărui om. Situaţiei actuale a României îi
vom supravieţui numai dacă vom depăşi
stadiul acţiunilor individuale, adoptând o întreagă strategie socială,
asigurând noi servicii de ajutorare pentru simplul agricultor. Toate acţiunile
sunt destinate să reducă la minim răul provocat oamenilor de schimbarea rapidă
căreia nu îi fac faţă.
Mai există însă şi o altă modalitate de a ataca
problema, şi anume de a lărgi capacităţile de adaptare ale agricultorului
printr-o informare şi şcolarizare permanentă. Orice societate are o atitudine
proprie faţă de trecut prezent şi viitor. Această concepţie despre timp,
formată ca reacţie la ritmul schimbării, este adeseori neglijată, deşi este una
dintre cele mai puternice determinante ale comportamentului social şi îl
reflectă clar în modul în care societatea îi pregăteşte pe tineri pentru vârsta
adultă. Societatea care se impune astăzi are nevoie nu de milioane de oameni
semi-calificaţi, capabili să efectueze la unison operaţii care se repetă le
nesfârşit, nu are nevoie de oameni care să primească ordine fără să clipească,
ştiind că pâinea şi cuţitul se află în mâinile autorităţilor, ci de oameni care
sa-şi poată croi drumul printr-un mediu ambiant nou, care să fie pregătiţi să
identifice noi relaţii într-un context în care nu mai suntem doar membrii ai
unei singure ţări, ci suntem şi membrii ai Uniunii Europene. Noua direcţie spre
care se îndreaptă România, are nevoie de oameni care să aibă viitorul în sânge.
În sfârşit, dacă nu vom
reuşi să dobândim controlul asupra acestei evoluţii accelerate agricultorul de
mâine va trebui să facă faţă unor schimbări şi mai febrile decât cele de
astăzi. Sprijinul pe care doreşte să îl aducă Sindicatul învăţământului este
acela de a spori capacitatea de adaptare a agricultorului, pentru ca acesta să
se poată adapta mai repede şi mai uşor la noutatea legislativă impusă permanent
de statul roman şi UE. Şi cu cât ritmul schimbării este mai rapid, cu atât se
cere mai multă atenţie pentru a discerne tipul de evenimente ce vor urma.
Nu mai este suficient ca
simplul agricultor să înţeleagă trecutul. Nu este suficient nici ca el să
înţeleagă prezentul, căci mediul ambiant imediat va dispărea curând. El,
trebuie să facă previziuni repetate, pe termen din ce în ce mai lung. Numai
făcând asemenea previziuni, definindu-le, dezbătându-le, sistematizându-le şi
actualizându-se în permanenţă, putem deduce natura informaţiilor de care vor
avea nevoie viitorii agricultori români.
Manole Silviu
Secretarul
Sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România
Citeste si sindicatul-pe-intelesul-tuturor (1)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu