Mircea Eliade, “Romanul
adolescentului miop”..... “Învingându-şi slăbiciunile şi crescându-şi bogăţiile
interioare, Eliade se construieşte ca personalitate”....
....Ascult televizorul ce
se aude din sufragerie. Zgomot agitat de stadion. Cineva schimbă canalul. Se
smiorcăie o tipă, în “latino”. A, e o telenovelă! Iar schimbă. De data asta e o
emisiune de mare audienţă, cu spectatori, fete dezbrăcate, manele şi glume
stupide la care se râde mult. Urmează un talk-show plicticos, ale cărei
dezbateri nu rezolvă niciodată problema dezbătută. Cineva mi-a spus, mai
demult, că nici desenele animate destinate copiilor foarte mici n-au scăpat de
vulgarităţi...
Aş întreba la o bibliotecă dacă s-au făcut cumva
statistici, câţi tineri, mai ales, mai intră în bibliotecă şi caută cărţi care
să-i ajute “să-şi construiască personalitatea”.
Ce facem cu tinerii aceştia
care iau ca model “personajele” studiate atât de amănunţit la TV? Cum să-i
contrazicem când ne aruncă în faţă: “Asta-i viaţa adevărată, omule! Aşa se
trăieşte! Uită-te în jur şi spune-mi dacă vezi altceva!”. Şi nu văd altceva.
Dar sigur că ce se
vede e doar un afiş care ascunde esenţa vieţii. De ce nu rupem afişul ăsta
puternic colorat, care zboară minţile puştimii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu