Problemele celei de a cincea lărgiri europene
Construcţia europeană, cum au demonstrat primele trei etape ale sale, încearcă să împace popoare pentru prea mult timp rivale şi în stare de război valorizând solidaritatea. S-a stabilit de comun acord să nu se repună în discuţie în mod unilateral frontierele stabilite de al II-lea Război Mondial atâta timp cât se respectă existenţa minorităţilor naţionale.
Lărgirea zonei de libertate şi de democraţie pluralistică care reprezintă Europa, este posibilă doar dacă Statele cad de acord asupra următoarelor valori: acele care sunt enunţate în preambulul Cartei ONU, acelea indicate în Convenţia europeană a drepturilor omului,elaborată de Consiliul Europei încă din 1950 şi în Carta socială europeană din 1989. Aceste teste fundamentale, astăzi sunt ratificate de aproape toate Statele continentului. Această bază, construită pe ereditatea spirituală şi culturală comună, lasă spaţiu diversităţii popoarelor în măsura în care nu se reînchid într-o repliere intolerantă şi xenofobă; este un ideal de unire în diversitate.
Această uniune deschide perspectivele creşterii economice şi dezvoltării sociale pentru 450 de milioane de locuitori într-un spaţiu al liberii circulaţii. Nu toţi vor fi inseraţi în acelaşi mod în civilizaţia post-industrială; marea parte a ţărilor din Europa Centrală şi Orientală au un PIB pe locuitor inferior cu cel puţin 75% mediei Europei Occidentale şi disproporţia se reîntâlneşte şi în indicele dezvoltării umane.
Sosirea noilor State membre impune reexaminarea echilibrelor laborios negociate de Europa Occidentală pentru că toate ţările Europei Centrale şi Orientale aşteaptă ajutoare pentru a-şi depăşi propria înapoiere. Ele vor să tragă beneficii din politica agrară comună sau din dezvoltarea regională. Unii gândesc că UE nu va putea să-şi asume financiar costul inclus, să menţină în acelaşi timp nivelul de susţinere convenit cu cei 15 şi să extindă beneficiul fondurilor structurale noilor membri ale căror necesităţi sunt considerabile.
Trebuie să se facă o analiză, în termenii avantajelor comparative, asupra problemelor ’’costului lărgirii’’; ce spunem de costul unei ne-lărgiri, mai ales dacă ar fi însoţită de impulsuri super-naţionaliste, mereu posibile?
Manole Benieamin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu