Până în 1991, aproape întreaga suprafaţă agricolă a ţării era controlată de Stat (în speţă Ministerul Agriculturii) prin numeroase organisme specifice: IAS, CAP, CUASC, UJCAP, UNCAP, etc. Prin aplicarea Legii 18/1991 (Legea fondului funciar), aproximativ 90% din terenurile agricole din România s-au reîntors la proprietarii de drept şi CAP-urile s-au desfiinţat. Dacă a fost bună sau nu a fost bună desfiinţarea CAP-urilor şi dacă nu ar fi trebuit evitate distrugerile materiale ce au urmat (construcţii agrozootehnice, instalaţii de aprovizionare cu apă, sisteme de irigaţii, plantaţii pomicole şi viticole, ş.a.) nu le comentăm de această dată. După cum nu vom comenta nici modul de privatizare a IAS-urilor.
Să rămânem în domeniul faptelor concrete: CAP-urile şi IAS-urile au murit, au dispărut şi logic ar fi fost ca, odată cu ele să dispară şi structurile ierarhice superioare (UJCAP-uri, UNCAP, ş.a.) cât şi departamentele corespunzătoare din Ministerul Agriculturii, dispărându-le practic „obiectul muncii”. S-a întâmplat asta? Au fost trecuţi în şomaj funcţionarii acestor structuri, cum s-a întâmplat şi se întâmplă cu minerii, siderurgiştii, constructorii de maşini şi alţii ca ei? Nu, aceste structuri parazitare s-au adaptat, şi fostele UJCAP-uri au devenit „Direcţii agricole judeţene”!
Să rămânem în domeniul faptelor concrete: CAP-urile şi IAS-urile au murit, au dispărut şi logic ar fi fost ca, odată cu ele să dispară şi structurile ierarhice superioare (UJCAP-uri, UNCAP, ş.a.) cât şi departamentele corespunzătoare din Ministerul Agriculturii, dispărându-le practic „obiectul muncii”. S-a întâmplat asta? Au fost trecuţi în şomaj funcţionarii acestor structuri, cum s-a întâmplat şi se întâmplă cu minerii, siderurgiştii, constructorii de maşini şi alţii ca ei? Nu, aceste structuri parazitare s-au adaptat, şi fostele UJCAP-uri au devenit „Direcţii agricole judeţene”!
Pe la începutul anilor ’90 era o vorbă de duh: „La vremuri noi tot noi!”
Deci aceste structuri, nu doar că au supravieţuit ci s-au adaptat perfect, au început să prospere şi să se dezvolte „repede şi bine”! Miniştrii agriculturii care s-au tot succedat în ultimii 15 ani, anunţă înfiinţarea de noi Agenţii şi angajarea de noi specialişti care să educe şi să îndrume „retardatul” ţăran român pe „drumul victorios al integrării în UE”. Aceste structuri, care cu doar 16 ani în urmă, aveau rolul de a „umfla” rezultatele muncii ţăranului şi cele 1.600 de kg. de grâu/ha obţinute în Priponeşti, ajungeau pe masa de lucru a „mult iubitului şi stimatului” ca 8.000 kg./ha, aceste structuri nu vor să moară!
Nu vor să accepte că vremea „indicaţiilor preţioase” a trecut, că agricultura se face la sate şi locul specialiştilor este aici, în comune şi nu pe străzile Bucureştiului şi a oraşelor reşedinţă de judeţ. Acolo sunt suficienţi specialişti existenţi în cadrul Prefecturilor şi a Consiliilor Judeţene.
Mai nou, Ministerul Agriculturii şi structurile sale judeţene şi-au atribuit şi rolul „dezvoltării rurale”! Că au distrus agricultura românească în doar 15 ani se ştie. Acum, vor să distrugă şi satele? Să finalizeze „opera” începută şi neterminată a „odiosului dictator”?
Nu ar fi fost logic şi normal ca dezvoltarea rurală să aparţină Ministerul Administraţiei Publice şi să intre în sarcina firească a Primăriilor şi Consiliilor locale din comune?
Sau poate că Ministerul Agriculturii s-a gândit că inginerii săi agronomi şi medicii veterinari, deveniţi acum inutili în birourile lor din marile oraşe să se recalifice şi să devină specialişti în construcţia de drumuri, foraje, aprovizionare cu apă şi gaze a localităţilor din mediul rural, în construcţii civile şi agrozootehnice!
Nu ar fi fost logic şi normal ca dezvoltarea rurală să aparţină Ministerul Administraţiei Publice şi să intre în sarcina firească a Primăriilor şi Consiliilor locale din comune?
Sau poate că Ministerul Agriculturii s-a gândit că inginerii săi agronomi şi medicii veterinari, deveniţi acum inutili în birourile lor din marile oraşe să se recalifice şi să devină specialişti în construcţia de drumuri, foraje, aprovizionare cu apă şi gaze a localităţilor din mediul rural, în construcţii civile şi agrozootehnice!
Nu ar fi logic, să se treacă pădurile şi apele la Ministerul Mediului? Noi doar întrebăm, ca ţărani proşti ce suntem.
Dispensarele sanitar-veterinare şi medicii veterinari din comune au fost lăsaţi de izbelişte. Nu ar fi cazul ca banii alocaţi de la Bugetul de Stat „plimbătorilor” de hârtii inutile de la Ministerul Agriculturii şi Direcţiile agricole judeţene să ajungă la dispensarele sanitar-veterinare şi la medicii veterinari? Nu aceşti medici garantează prin munca lor, calitatea alimentelor şi sănătatea noastră, a tuturor? Au salarii garantate? Au laboratoare dotate pentru a putea face faţă problemelor urgente gen „gripa aviară”? Nu au nimic, pentru că structura stufoasă şi ineficientă a Ministerului Agriculturii, înghite în mod inutil sume uriaşe de bani de la Buget. Un singur exemplu: sit-ul Ministerului Agriculturii nu a mai fost actualizat din 2004. Probabil că în ultimii ani nu au mai făcut nimic şi nu au mai avut ce scrie” că despre destinaţia fondurilor PHARE şi SAPARD oricum nu trebuie să fim informaţi noi ţăranii… noi trebuie doar să cultivăm pământul, să creştem animale şi să plătim taxe şi impozite! Că de aceea suntem ţărani, NU? Nu doar că suntem ţărani, dar suntem şi proşti, NU? Spre deosebire de dumneavoastră guvernanţii României…
Manole Benieamin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu