Un om simplu - interviu

Loredana Terec-Vlad: Domnule Manole, ce perspective de viitor are agricultura în România şi care este interesul elitei politice din acest punct de vedere

Manole Silviu: Când vorbesc despre agricultură ar trebui să fiu optimist. Încet, încet, sperăm ca lucrurile să se aşeze pe un făgaş normal. Din păcate însă sărăcia se manifestă din ce în ce mai tare în România iar în agricultură se simte cel mai mult. Deja, oameni cu experienţă de mulţi ani în legumicultură, abandonează activitatea agricolă şi emigrează pentru că veniturile nu mai acoperă nici măcar cheltuielile de producţie.

Loredana Terec-Vlad: Fondurile europene par uşor accesibile, însă ce presupune atragerea fondurilor europene pentru agricultura?

Manole Silviu: Fondurile europene sunt mult mai mult decât o gură de oxigen pentru agricultura românească dar, din perspectiva ţăranului român, a vorbi despre fondurile europene este echivalent cu a purta discuţii despre faţa nevăzută a lunii. Informaţiile, aşa cum am mai spus-o de mai multe ori, ajung trunchiate, foarte târziu sau, cum s-a întâmplat în această vară cu Măsura 141, când Ministerul Agriculturii a modificat perioada de depunere a cererilor de finanţare. Şi astfel, agricultorii care ştiau că sesiunea va începe la 1 iulie s-au trezit că termenul a fost modificat pentru 1 iunie. Mulţi nu au reuşit să îşi facă planurile de afaceri şi să strângă documentele justificative în timp util, astfel că, deşi în Registrul Fermelor sunt aproape 1.100.000 de agricultori înscrişi anul acesta s-au depus abia vreo 16.000 de dosare. Noi am sesizat Comisia pentru agricultură a Uniunii Europene cu privire la acest aspect iar dânşii au rămas foarte surprinşi de o asemenea practică şi mi-au răspuns: „Comisia nu intervine în chestiuni precum stabilirea calendarului sesiunilor de depunere a proiectelor sau schimbarea calculului UDE, a cărui actualizare regulată este responsabilitatea Satului

Membru. Cu toate acestea, Comisia discută aspecte legate de implementare cu Statul Membru, în vederea unei implementări uzuale şi echilibrate. în acest cadru, în ceea ce priveşte modificarea datei sesiunii de depunere a proiectelor pentru măsura 141 din iulie în iunie, vom atrage atenţia autorităţilor române asupra faptului că orice modificare nu trebuie

realizată în ultimul moment şi fără a acorda suficient timp beneficiarilor pentru a se

adapta.”'

Deci pentru toate aceste aspecte negative vina nu poartă decât guvernarea. În condiţiile în care ne plângem că nu accesăm suficiente fonduri europene şi am ajuns „ţara lui 3%”, totuşi nimeni nu se simte dator să vină cu informaţii concrete şi la timp. Bine, să nu credeţi că partidele din opoziţie ar fi diferite. Aici este vorba de vina tuturor Guvernelor. Citiţi programele pentru agricultură ale principalelor partide şi veţi vedea cât de puerile sunt formulele de genul „o localitate un IMM” sau „o localitate un produs”. Păi sincer, cât de semnificativă poate fi o întreprindere mică sau mijlocie care angajează 10-20 de oameni într-o comună cu 2-3.000 de locuitori? Este exact o picătură de apă într-un butoi. Sau ideea ca o localitate să fie reprezentată de un singur produs recunoscut, omologat etc. Şi cu asta ne întoarcem la neo-colonialism? Vite de povară. Asta au fost mereu ţăranii. Cumpăraţi cu o găleată şi o sticlă de ulei din cauza sărăciei.

Loredana Terec-Vlad: Ca să atragem fonduri europene pentru agricultura implică deţinerea unui capital destul de solid...

Manole Silviu: Banii sunt una dintre probleme, din fericire rezolvabilă. Agricultorul care vrea să facă o investiţie, poate găsi relativ uşor surse de finanţare. Partea proastă apare abia la recuperarea investiţiilor şi returnarea împrumutului; într-o ţară în cu un hăţiş legislativ de groază, pe o piaţă care îşi modifică de 3 ori pe zi preţul, fără contracte bine stabilite între producător şi intermediar… împrumutul bancar este calea sigură spre sinucidere a agricultorului. Aşa că singura sursă de finanţare reală rămâne Uniunea Europeană. Dar când toate ministerele şi agenţiile vin aproape zilnic cu alte şi alte condiţii aberante, micul agricultor nu mai are curaj nici măcar să deschidă discuţia, darămite să mai înceapă şi procedura. Sperăm ca în curând proiectul nostru privind legiferarea unui Cod rural şi al pescuitului să fie acceptat şi susţinut de unul dintre partidele româneşti.

Loredana Terec-Vlad: Ce perspective de viitor avem cu privire la o noua legislaţie a sectorului agricol ? Am dori un punct de vedere asupra viitorului agriculturii în România, dat fiind faptul ca defrişarea excesivă afectează mediul dar presupune un punct în favoarea agriculturii... cum vedeţi aceasta problema?

Din păcate la ora actuală legislaţia cu privire la agricultură nu aduce decât dezavantaje micilor agricultori şi mediului înconjurător. Şi amintesc aici doar ordonanţa care vrea să amendeze ţăranii care nu îşi lucrează terenul deşi în legislaţia europeană nu există aşa ceva. Şi cum această ordonanţă contravine legislaţiei europene, atunci când va fi promulgată ea va fi lovită de nulitate. Defrişările masive distrug ecosistemul iar agricultura nu are decât de suferit. Nicăieri în lume, distrugerea ecosistemelor nu au favorizat pe termen lung agricultura. Avem suficienta experienţă cu inundaţiile şi alunecările de teren din ultimii ani iar defrişările nu fac decât să accentueze aceste fenomene care nu sunt în avantajul nimănui.

Loredana Terec-Vlad: Cum priviţi atitudinea actorilor politici din perspectiva personală şi ca simplu ţăran?

Manole Silviu: Ca simplu ţăran… încep să îmi aduc aminte cu drag de uneltele strămoşeşti: furci, coase, topoare. Atâta lipsă de maturitate din partea celor care vor să conducă o ţară! Singura concluzie la care am ajuns este că pe ei îi interesează doar cum să îşi păstreze funcţiile, să câştige câţi mai mulţi bani şi la dracu’ cu ceilalţi. Şi nu vor să accepte nici un partener de dialog din exterior de teamă de a nu fi descoperită impostura celui care ocupă o funcţie. Iar dacă totuşi cineva insistă şi le cere să acţioneze cu profesionalism, atunci, vedetele trec la atacuri la persoană.  

Loredana Terec-Vlad: Silviu, ce viitor prevezi pentru viitoarea ta familie având în vedere că principala activitate este agricultura?

Manole Silviu: Momentan sunt singur. Am fost la un pas de a mă căsători în urmă cu câţiva ani dar ceva nu a mers aşa cum ar fi trebuit. Dacă totul ar fi fost ok atunci poate că acum aş fi fost şi eu unul dintre milioanele de români familişti, cu unul sau doi copii, cu rate la bancă şi permanent în goană după bani. Eu de mult nu mai cred în coincidenţe;  probabil că aşa a vrut bunul Dumnezeu ca eu să fac atunci pasul înapoi pentru a mă putea dedica trup şi suflet mediului rural şi ţăranilor. Poate suna ciudat dar acum satul românesc este familia mea şi nu cred că aş putea să îmi trăiesc viaţa în altă parte, în alt mod.

Loredana Terec-Vlad: Adică ce perspectiva de viitor crezi că vor avea copii tăi ca agricultori... În cazul în care îşi vor alege acest domeniu de activitate.

Manole Silviu: Am crescut într-o familie în care discuţiile se purtau cam aşa: „Asta este bine, asta este rău. Tu ce alegi?” Am avut libertatea de alegere încă de mic copil şi am învăţat că odată cu această libertate vine şi responsabilitatea pentru faptele mele. Aşa că atunci când voi avea copii voi face la fel. Iar dacă ei vor dori să păstreze tradiţia în familie sau nu, este decizia lor. Bunicul din partea tatălui este horticultor, bunicul din partea mamei a fost medic veterinar şi cum el m-a crescut până pe la 4 ani şi jumătate printre animale şi tratamente, mi s-a părut foarte normal ca atunci când m-am înscris la Liceul Agricol să aleg profilul medicină veterinară şi nu horticultura. Îmi aduc aminte că tatăl meu mi-a spus înainte de a depune dosarul: „Ca oportunităţi în zona asta, eu cred că este bine să faci un liceu cu profil pedagogic sau agricol. Tu ce alegi?” Şi cum pentru mine la vârsta aceea profesorii mi se păreau de pe altă lume, am fugit cât de repede a putut spre animale. Când m-am întors acasă şi i-am spus că m-am înscris la medicină veterinară, s-a gândit puţin şi mi-a spus: „Mi-ar fi plăcut să te fi înscris la horticultură; pentru că dacă altoieşti 10 pomi şi se prinde doar unul, nu este nici o problemă. Dar dacă tratezi 10 animale şi moare unul, atunci te fugăreşte omul până te prinde. Aşa că în meseria asta ori eşti foarte bun ori nu o practici.” L-am ascultat şi în scurta perioadă de veterinar al satului pot spune că nu a murit nici un animal tratat de mine iar oamenii mă privesc cu respect pentru că aşa suntem noi ţăranii, nu suntem ataşaţi doar de pământ ci iubim şi animalele. Şi ce dovadă mai mare de dragoste decât atunci când intri dimineaţa în grajd iar iepuraşii încep să te tragă de şireturi, mieii care zburdă prin ogradă şi care vin să te împungă, calul care nechează voios sau cocoşul care cântă pe gard? Şi pentru că este o vorbă din bătrâni că de ce iţi este frică nu scapi, am fost şi profesor suplinitor pentru un an la şcoala din sat. 

Revenind la copii, mi-ar place să trăiască într-un mediul cât mai natural şi cât mai aproape de natură, să se urce în pom nestingheriţi dacă vor să mănânce un măr sănătos, departe de poluarea oraşelor  sau să călărească pe imaş dacă le face plăcere. Mie mi-a plăcut foarte mult să umblu toate coclaurile satului călare şi atunci când lucrurile se vor mai aşeza la locul lor, mi-ar place să am din nou un cal de călărie.

Loredana Terec-Vlad: În încheiere, ce mesaj ai vrea să transmiţi cititorilor având în vedere că ne vom mai reîntâlni abia anul viitor?

Manole Silviu: Vreau să le urez cititorilor noştri un An Nou Fericit şi plin de realizări şi de asemenea doresc să le mulţumesc tuturor prietenilor care au făcut posibilă apariţia revistei în acest an: Hulea Mornea Elena-Lăcrămioara, Oiţă Simona, Felecan Valerica, Manole Benieamin,  Felecan Sorina, Voevod Mihai, Sbârciog Alina, Raicu Marius, Daniela Grigoriu, Loredana Terec-Vlad, Bisoceanu Georgeta, Gabriela Vasilescu, Murariu Nicolae, precum şi prietenilor noştri din afară: Angelica Monserrat – Mexic, Anastasia G – Republica Moldova, Massimiliano Frattale – Italia, Nicoleta Lazăr – Italia.

 Interviu de Loredana Terec – Vlad
http://www.scribd.com/doc/75362862/Revista-Taranul-Roman-Nr-28-Decembrie-2011