miercuri
sâmbătă
„Pământul este al plugarilor şi numai al plugarilor”
„Pământul este al plugarilor şi numai al plugarilor”
ALEXANDRU CALOTĂ – deputat
După confiscarea moşiilor, făcută în primăvara anului 1945, de plugari, ajutaţi de muncitorii aparţinând Partidului Comunist Român, se impunea votarea acestei legi.
Întârzierea ei ar fi adus următoarele:
- Refacerea – într’o măsură oarecare a moşiilor de odinioară;
- Fărămiţarea excesivă a micii proprietăţi rurale;
Vom examina amândouă aceste puncte, spre a vedea, ce mântuitoare pentru plugărime este legea nouă a circulaţiei bunurilor agricole.
După exproprierea din 1921, cea mai mare proprietate urma să fie de 250 ha, şi aceasta numai în regiunile cu populaţie rară şi complect îndestulată de pământ.
Ceeace ar însemna doar câteva excepţii.
În imensa majoritate a cazurilor, nu putea fi în 1945, moşie mai mare de 150 hectare.
Totuşi s’au găsit în primăvara acelui an, moşii de 1.000, 2.000 – ba şi mai mult – de hectare.
De unde provenea această diferenţă? Din următoarele cauze:
- Unii mari proprietari înşelaseră plugărimea în 1921, oprindu-şi o cotă mult mai mare decât cea legală;
- Casa Rurală, instituţie în care erau oploşiţi brătieniştii şi maniştii, închidea ochii când o moşie se vindea. Ea nu o cumpăra pentru plugari – cum era obligată prin legea ei de organizare – ci lăsa să o cumpere un alt moşier.
- dar mai mult decât aceste două cauze, a contribuit la refacerea – în bună măsură – a moşiilor ciocoieşti, legea lui Ion Mihalache din 1929, care dădea frâu liber să cumpere, dela plugarul sărac şi plin de datorii, orice moşier sau chiabur , pământul cu care plugarul fusese împroprietărit.
Şi astfel au început să se refacă moşiile.
Iar dacă Guvernul Dr. Petru Groza, nu lua repede măsuri, procesul acesta al pierderii pământului de plugari, ar fi mers mai departe.
Prin noua lege însă, nu vor putea cumpăra pământ, decât numai plugarii adevăraţi, muncitori personal de pământ şi care au – ei şi familiile lor – până la 15 hectare.
Toţi acei exploatatori ai muncii pământului – din sate şi oraşe – care trăiau comod din exploatarea muncii plugarilor au fost înlăturaţi .Organele de Stat, instituite prin această lege, veghează, în întreaga ţară la respectarea ei. Dar, în afară de autorizarea de dobândire, legea mai prevede şi dreptul de preempţiune al Statului, pentru terenurile de peste 5 hectare.
Numai după ce este întrebat Statul, dacă doreşte să cumpere acel pământ, pentru a-l întrebuinţa înţelept şi a satisface anumite nevoi şi numai dacă Statul refuză, vânzătorul unui teren mai mare de 5 hectare, îl poate vinde, dar nici el oricui, ci tot numai la plugari, muncitori de pământ.
Tot prin această lege s’a fixat suprafaţa de 2 hectare, limită sub care pământul rural nu poate fi împărţit.
A fi continuat mai departe cu fărâmiţirea, fără nici o margine a terenurilor agricole, cu totul nerentabile şi în care plugarul şi familia lui, oricât ar fi muncit, ar fi fost osândit să rămână totdeauna tot sărac lipit pământului. Ar fi însemnat ca peste 2-3 generaţii, făşiile de pământ să ajungă atât de înguste , încât, atunci când ar fi arat omul, boul din dreapta să calce pe un ogor străin şi boul din stânga, pe alt ogor străin!
O altă măsură înţeleaptă şi democrată a legii este anularea vânzărilor făcute, în regiunile bântuite de secetă, din luna August 1946 şi până la depunerea legii.
Mii de plugari chinuiţi de foame, privind cu durere la copiii care se stingeau din lipsă de hrană şi-au vândut, în acele luni de pacoste, cu lacrămi în ochi, pământul lor de muncă, pentru un coş de porumb, pentru o baniţă de grâu.
Acum aceşti plugari şi-au recăpătat pământurile cotropite de exploatatori şi de chiaburii satelor!
Iată, prieteni plugari, o lege atât de bună şi folositoare pentru plugărime.
Când Guvernele maniste şi brătieniste din trecut, urmăreau, prin legile lor, sărăcirea plugărimii şi aducerea ei în stare de iobăgie, pentru a o putea exploata şi domina mai uşor. Guvernul dr. Petru Groza şi Parlamentul ţării creiază prin această lege, dreptul plugarului şi numai al plugarului, asupra pământului şi roadelor lui, pentru ridicarea economică, culturală, şi sanitară a satelor noastre!
Almanahul plugarului, 1948. Editura „Frontul plugarilor”
Deci aşa zisa reformă agrară din 1945 a fost un pretext pentru a dezbina lumea satelor transferând şi în mediul rural lupta de clasă. După lichidarea moşiilor, a început vânătoarea celor care deţineau între 10 şi 15 ha, numiţi chiaburi, după lichidarea acestora a început vânătoarea mijlocaşilor, care deţineau între 5 şi 10 ha. Aşa că în 1962 colectivizarea agriculturii s-a încheiat. S-au refăcut latifundiile numite acum Întreprinderi Agricole de Stat (IAS), Cooperative Agricole de Producţie (CAP), Complexe Unice Agroindustriale de Stat şi Cooperatiste (CUASC) şi parcele adică loturi în folosinţă reduse doar la 0,1 ha în anii ’80 condiţionate şi acestea de munca prestată gratuit. Până şi ogrăzile ţăranilor erau considerate proprietatea CAP şi loturi în folosinţă.
duminică
Sindicatul „Cultivatorii Directi din Romania”
Sindicatul „Cultivatorii Directi din Romania” a luat fiinta in data de 15 ianuarie 2006 in comuna Priponesti, judetul Galati. Membrii sindicatului sunt agricultori, persoane care presteaza servicii catre agricultori, persoane care transporta, depoziteaza, prelucreaza si comercializeaza produsele agricole. Obiectivele prioritare ale sindicatului nostru sunt:
1. Recunoaşterea dreptului agricultorilor români de a se organiza în sindicate proprii şi de a se asocia fără acordul prealabil al Ministerului Agriculturii.
2. Punerea la dispoziţia agricultorilor români, a ţăranilor, a asistenţei juridice şi contabile necesare absorbirii finanţării Uniunii Europene pentru agricultură.
3. Propuneri de legi similare celor existente în Europa Occidentală, favorabile agricultorilor români, cultivatori direcţi, în următoarele direcţii:
- recunoaşterea fiscală a gospodăriilor ţărăneşti, ca unităţi economice, şi dreptul la bilanţ contabil pentru a favoriza accesul la credit bancar subvenţionat şi la fondurile financiare puse la dispoziţie de Uniunea Europeană.
- o reformă a asistenţei sociale care să prevadă pentru agricultorii cultivatori direcţi români garantarea venitului minim pe economie, dreptul la pensie, la asistenţă medicală şi la medicamente compensate.
- realizarea unei tipografii proprii a ţăranilor care să popularizeze informaţiile privind o corectă actualizare a Politicii Agricole Comunitare (PAC) privind România şi care să faciliteze accesul la fondurile puse la dispoziţie de Uniunea Europeană pe baza regulamentelor şi directivelor Uniunii Europene.
- înfiinţarea unei Cooperative de Credit Agricol, cu sprijinul direct al Uniunii Europene, care să acorde împrumuturi agricultorilor cultivatori direcţi din România, prin intermediul Sindicatului nostru.
4. Atragerea de fonduri de la Uniunea Europeană pentru a sprijini realizarea de structuri care să faciliteze ajungerea produselor agricole de la producător, direct la consumator: spaţii de depozitare, fabrici de prelucrare şi spaţii comerciale proprii ale producătorilor, adică să se asigure preţuri stimulative pentru producători şi accesibile consumatorilor prin eliminarea intermediarilor.
Deoarece noua, agricultorilor romani, ne lipseste experienta sindicala, Sindicatul „Cultivatorii Directi din Romania” a cerut si a obtinut sprijinul Sindicatului „Confederazione Italiana Agricoltori” cu care a semnat un protocol de colaborare pe 14 decembrie 2006 la Padova.
De asemenea din ianuarie 2007 Sindicatul „Cultivatorii Directi din Romania” a devenit membru al „Comite des Organisations Professionnelles Agricoles de l’UE” (COPA) cu care la intalnirea de la Berlin din 19-20 ianuarie 2007 au inceput tratativele privind semnarea unui protocol de colaborare, care speram ca vor fi finalizate in februarie a.c. iar protocolul va fi semnat in martie 2007 la Bruxelles.
Persoanele care doresc informatii suplimentare despre Sindicatul „Cultivatorii Directi din Romania”, ne pot contacta la urmatoarea adresa:
mail:
manolebsilviu@yahoo.com
cult_dir@yahoogroups.com
site:
groups.yahoo.com/group/cult_dir
cultivatoriidirectidinromania.blogspot.com